Acest film mi-a fost recomandat de mai multe persoane…m-au avertizat ca voi plange asa ca, la randul meu, va avertizez ca veti plange nu mult, ci foarte mult.

Filmul prezinta povestea adevarata a unui caine Akita Inu, pe nume Hachiko. Ca pui, este gasit in gara de un profesor de muzica, rol jucat de Richard Gere, si este adoptat de acesta. Este numit Hachiko dupa pandativul pe care il purta la gat (un simbol care reprezinta cifra 8 in limbajul japonez; 8 – hachiko).

Urmarim cum trec doi ani din viata celor doi: Hachiko il conduce in fiecare dimineata pe profesor la gara, il asteapta cand profesorul termina orele, fac baie impreuna atunci cand au o intalnire neprevazuta cu un sconcs, se joaca impreuna, Hachiko primeste un masaj ca la carte din partea profesorului, s.a. In acelasi timp ne este prezentata si viata de familie a profesorului: este casatorit, foarte fericit in casnicie si are o fiica.

Aceasta a fost partea frumoasa a filmului, cea fara plans :). Urmeaza partea a doua: intr-o zi, profesorul face un infarct in timp ce este la universitate si moare. Hachiko il asteapta la gara sa se intoarca, dar acesta nu mai soseste. Il asteapta si a doua zi si in fiecare zi ce urmeaza. Sotia profesorului pleaca din oras, Hachiko este preluat de catre fiica, insa simte nevoia sa mearga in fiecare zi la gara, sa isi astepte stapanul, astfel incat fuge constant de la noile gazde.

Dupa cateva astfel de intamplari, fiica ii ofera libertatea mult dorita si Hachiko se muta in preajma garii, unde il poate astepta linistit in fiecare dimineata si dupa-amiaza pe stapanul sau. 9 ani de zile a asteptat Hachiko, pana in clipa in care a murit. O asemenea loialitate nu a mai fost intalnita, astfel incat in orasul unde s-a desfasurat aceasta intamplare, a fost construita o statuie a lui Hachiko, chiar in fata garii.

Si acum cateva detalii interesante:

1. Dupa cum am precizat, filmul este realizat dupa o poveste adevarata. Hachiko chiar a existat, s-a nascut la o ferma de langa orasul Odate, Japonia. Dupa un an, a fost adus la Tokyo de catre stapanul lui, profesorul de agricultura Hidesaburo Ueno. In fiecare zi Hachiko il intampina pe stapanul sau langa gara Shibuya, pana in mai 1925, cand profesorul a facut un infarct in timp ce era la universitate si a murit. Hachiko a fost daruit unei alte familii, insa deseori fugea si se ducea la fosta lui casa iar cand a realizat ca profesorul nu mai locuieste acolo, a inceput sa mearga zilnic la gara. L-a asteptat acolo in fiecare zi, timp de 9 ani, pana cand a murit. Pe parcursul asteptarii sale, Hachiko a atras atentia calatorilor, a aparut chiar si intr-un ziar (de unde si poza de mai jos). Cei de la gara primeau donatii pentru ca sa-i asigure mancarea zilnica.

Mai jos aveti o poza cu Hachiko si cu statuia inaltata in onoarea lui.

Citeste in continuare: Hachiko: A dog’s story