Tag: drama

You Don’t Know Jack

Am gasit de curand un blog interesant cu foarte multe recomandari de filme. Pana acum urmaream FilmBlog.ro dar acestia au cam renuntat la blog si posteaza foarte rar articole.

Dintre recomandarile de pe acel blog am ales sa urmaresc filme precum Unthinkable, Up in the Air, Up si filmul de care va voi vorbi acum, You Don’t Know Jack. Am ales acest film datorita distributiei de exceptie, formata din Al Pacino, Susan Sarandon si John Goodman si nu m-am obosit sa fiu foarte atenta la subiect sau sa ma uit la trailer.

Nici nu a fost cazul. Desi foarte lung, filmul este unul de exceptie. Prezinta pasaje din viata lui Jack Kevorkian, un medic care lupta pentru legalizarea eutanasiei si a sinuciderii asistate. Am fost uimita sa aflu ca personajul interpretat de Al Pacino este chiar unul real. Jack Kevorkian cel adevarat inca traieste si lupta pentru legalizarea eutanasiei. Puteti citi mai multe despre el pe pagina de Wikipedia.

Jack Kevorkian sustine ca a ajutat cel putin 130 de persoane sa moara. Acestea sufereau de boli precum cancer, Alzheimer, Parkinson, scleroza multipla, scleroza laterala amiotrofica, si tot ce isi doreau era sa moara cu demnitate si sa nu mai sufere. Kevorkian a inregistrat discutiile cu pacientii sai, ceea ce l-a ajutat atunci cand a fost judecat. Aceste discutii au fost prezentate si in film – suferinta acelor oameni iti rupe sufletul.

Kevorkian este urat sau iubit – nu exista o cale de mijloc cu el. Unii cred ca numai Dumnezeu poate decide cand murim, altii ca avem dreptul sa luam aceasta decizie, atat timp cat nu avem vreo sansa la o viata normala. Eu cred ca nimeni nu merita sa traiasca o viata plina de suferinta si daca luam decizia sa murim in mod rational, fara sa fim deprimati, nu facem nimic gresit.

Am adaugat si trailerul:

(more…)

Julie & Julia

Imi place sa vad filme care ma impresioneaza si care ma inspira. Julie & Julia a fost filmul perfect pentru ieri seara, l-am urmarit degustand un pahar de Cabernet Sauvignon si trebuie sa recunosc ca, impreuna, au fost combinatia perfecta.

Julie & Julia prezinta 2 povesti adevarate: cea a lui Julie Powell, interpretata de Amy Adams, o tanara de 30 de ani, complet nemultumita de viata ei, si Julia Child, jucata de superba Meryl Streep, sotia unui diplomat care incearca sa-si gaseasca o ocupatie la Paris.

Ni se prezinta viata celor 2 femei, despartite doar de timp si de schimbarile aduse de acesta. Daca Julia isi prezinta retetele in carti, Julie le afiseaza pe blogul ei – asa de mult ne-am schimbat in doar 50 de ani.

Sa incep cu Julia Child. Impreuna cu sotul ei ajung la Paris, unde acesta va lucra ca diplomat. Incearca sa-si gaseasca o ocupatie, realizand palarii, invatand sa joace bridge, dar ceea ce o va atrage in final este gatitul. Julia recunoaste deseori ca ceea ce face bine si ceea ce ii place sa faca este sa manance, sa deguste retetele splendide ale francezilor si sa le prepare si ea. Din pacate in acele vremuri nu existau carti cu retete culinare frantuzesti, traduse in engleza, asa ca Julia va scrie una. Se va confrunta cu diverse probleme, insa in final va reusi sa scrie atat cartea, cat si sa aiba propria emisiune la televizor despre retete culinare.

Julie Powell a ajuns intr-un punct al vietii in care nu se mai regaseste. Lucreaza pe un post mult sub calificarea ei, nu a reusit sa-si publice cartea si s-a mutat cu sotul in afara New York-ului, pentru a mai economisi bani. Tot ceea ce ii face placere este sa gateasca, in special retetele Juliei Child. Sotul ei o va determina sa creeze din aceasta pasiune un proiect personal: isi propune ca in decurs de un an sa realizeze toate retetele din cartea de bucate scrisa de Julia Child. 524 retete in 365 zile, cu o slujba full-time, o casa de intretinut si un sot. La inceput nu e sustinuta nici de mama ei, insa in curand blogul ei va incepe sa fie citit si ceea ce la inceput parea doar o joaca, se transforma in multiple oportunitati pentru Julie Powell.

Julia Child a murit in 2004, la onorabila varsta de 91 de ani (de fapt 92, mai avea 2 zile pana la serbarea zilei). Se spune ca nu a apreciat munca Juliei Powell, a considerat-o doar un mod ca aceasta sa castige notorietate. Nu a apreciat faptul ca Julie nu a descris pe blog rezultatul final al gatitului, cat de delicioase au fost preparatele sau ce a invatat din ele.

In ceea ce priveste Julie…a ajuns deja la a doua carte publicata, un film a fost realizat pe baza primei…nu sta rau deloc. O puteti citi aici: http://juliepowell.blogspot.com/. Iar blogul care a inspirat acest film este aici: http://blogs.salon.com/0001399/.

Primul articol de pe blog este aici: http://blogs.salon.com/0001399/2002/08/25.html. Exact ca in film :). Blogul nu arata cine stie ce, dar trebuie sa luati in considerare ca a fost inceput in 2002, iar in Romania nu s-a auzit de bloguri pana in 2004 -2005.

Acestea fiind zise, va recomand filmul si blogul :). Spor la vizionat/citit.

Hachiko: A dog’s story

Acest film mi-a fost recomandat de mai multe persoane…m-au avertizat ca voi plange asa ca, la randul meu, va avertizez ca veti plange nu mult, ci foarte mult.

Filmul prezinta povestea adevarata a unui caine Akita Inu, pe nume Hachiko. Ca pui, este gasit in gara de un profesor de muzica, rol jucat de Richard Gere, si este adoptat de acesta. Este numit Hachiko dupa pandativul pe care il purta la gat (un simbol care reprezinta cifra 8 in limbajul japonez; 8 – hachiko).

Urmarim cum trec doi ani din viata celor doi: Hachiko il conduce in fiecare dimineata pe profesor la gara, il asteapta cand profesorul termina orele, fac baie impreuna atunci cand au o intalnire neprevazuta cu un sconcs, se joaca impreuna, Hachiko primeste un masaj ca la carte din partea profesorului, s.a. In acelasi timp ne este prezentata si viata de familie a profesorului: este casatorit, foarte fericit in casnicie si are o fiica.

Aceasta a fost partea frumoasa a filmului, cea fara plans :). Urmeaza partea a doua: intr-o zi, profesorul face un infarct in timp ce este la universitate si moare. Hachiko il asteapta la gara sa se intoarca, dar acesta nu mai soseste. Il asteapta si a doua zi si in fiecare zi ce urmeaza. Sotia profesorului pleaca din oras, Hachiko este preluat de catre fiica, insa simte nevoia sa mearga in fiecare zi la gara, sa isi astepte stapanul, astfel incat fuge constant de la noile gazde.

Dupa cateva astfel de intamplari, fiica ii ofera libertatea mult dorita si Hachiko se muta in preajma garii, unde il poate astepta linistit in fiecare dimineata si dupa-amiaza pe stapanul sau. 9 ani de zile a asteptat Hachiko, pana in clipa in care a murit. O asemenea loialitate nu a mai fost intalnita, astfel incat in orasul unde s-a desfasurat aceasta intamplare, a fost construita o statuie a lui Hachiko, chiar in fata garii.

Si acum cateva detalii interesante:

1. Dupa cum am precizat, filmul este realizat dupa o poveste adevarata. Hachiko chiar a existat, s-a nascut la o ferma de langa orasul Odate, Japonia. Dupa un an, a fost adus la Tokyo de catre stapanul lui, profesorul de agricultura Hidesaburo Ueno. In fiecare zi Hachiko il intampina pe stapanul sau langa gara Shibuya, pana in mai 1925, cand profesorul a facut un infarct in timp ce era la universitate si a murit. Hachiko a fost daruit unei alte familii, insa deseori fugea si se ducea la fosta lui casa iar cand a realizat ca profesorul nu mai locuieste acolo, a inceput sa mearga zilnic la gara. L-a asteptat acolo in fiecare zi, timp de 9 ani, pana cand a murit. Pe parcursul asteptarii sale, Hachiko a atras atentia calatorilor, a aparut chiar si intr-un ziar (de unde si poza de mai jos). Cei de la gara primeau donatii pentru ca sa-i asigure mancarea zilnica.

Mai jos aveti o poza cu Hachiko si cu statuia inaltata in onoarea lui.

(more…)

The Time Traveler’s Wife

Daca v-a placut filmul The Notebook cu siguranta veti aprecia si acest film. Imi pare rau ca nu am reusit sa citesc cartea inainte sa vad ecranizarea, cu siguranta as fi fost si mai impresionata.

Rachel McAdams interpreteaza si aici rolul principal, al tinerei Claire, cea care a fost dintotdeauna indragostita de Henry (Eric Bana), un calator prin timp datorita unei anomalii genetice. Prima data l-a cunoscut cand era doar un copil, apoi s-au reintalnit la fiecare cativa ani, pentru ca la un moment dat sa ajunga sa fie impreuna. Se casatoresc, incearca sa duca o viata fericita impreuna, insa existenta le va fi umbrita de desele disparitii ale lui Henry, poate in cele mai nepotrivite momente (la nunta, de Craciun, Anul Nou). Pentru a nu se mai simti atat de singura, Claire incepe sa-si doreasca un copil. Ramane insarcinata, insa copilul poarta boala tatalui si dispare – au loc avorturi spontane. Dupa nenumarate incercari, Henry decide sa-i curme suferinta sotiei lui si, fara permisiunea ei, isi face o vasectomie. Acest lucru nu o opreste pe Claire, care este sunata intr-o noapte de un Henry mai tanar (calatorea prin timp) pentru a-l ajuta si astfel va ajunge totusi sa ramana insarcinata si de data aceasta va purta sarcina pana la termen.

Nu avem parte de un final fericit, dar nu vreau sa va povestesc chiar tot firul povestii. Un film romantic, induiosator, care te va face sa reflecti asupra vietii si relatiei tale.

My Sister’s Keeper

my_sisters_keeper

Va spun de la inceput ca o sa plangeti 🙂

Anna este o fetita de 11 ani, care mereu a stiut ca nu a venit intamplator pe aceasta lume. S-a nascut pentru a o ajuta pe sora ei, bolnava de cancer. A fost facuta in laborator, pentru ca doctorii sa fie siguri ca este 100% compatibila cu Kate, si inca de cand s-a nascut a trebuit sa treaca prin multiple proceduri si operatii pentru a-i darui surorii ei inca cateva clipe de viata.

Insa a venit momentul ca sora ei sa aiba nevoie de un transplant de rinichi. Anna a economisit o suma modica de bani si a mers la un avocat (l-a vazut pe bannerele din oras, se lauda cu un procent de 91% cazuri castigate). I-a explicat acestuia ca doreste sa fie emancipata din punct de vedere medical, adica sa ia singura deciziile in ceea ce priveste corpul ei – nu mai dorea sa suporte nici o procedura medicala de care nu avea EA nevoie. In America nu exista un precedent pentru un astfel de caz, decat de la 14 ani, dar in acest caz, avocatul a facut o exceptie si a riscat.

Bineinteles ca mama (interpretata de Cameron Diaz) a fost devastata. Nu putea intelege de ce Anna nu vrea sa o ajute pe sora ei. Nu va zic mai mult…uitati-va la film, o sa va placa. 🙂

2012

2012_movie

2012 va fi cu siguranta unul din filmele cu cele mai mari vanzari din acest an. Pentru filmul de duminica am facut rezervari inca de vineri si desi au mai adaugat ulterior inca 2 sali pentru orele cele mai aglomerate (19 si 22), tot nu a fost suficient pentru cererea extrem de mare.

Ca sa achizitionam biletele am stat aproximativ 15 minute la coada, de aceea va sfatuiesc sa mergeti din timp la cinema, ca sa nu pierdeti biletele (cu 30 de minute inainte de inceperea filmului rezervarile nu mai sunt valabile). Eu si Felix era sa ramanem pe afara din cauza acestei intarzieri, spre deosebire de prietenii nostri, care au fost mai inspirati si au luat biletele inca de la pranz.

Dar toata aglomeratia a meritat. 2012 este un film captivant, care reuseste sa iti mentina interesul pe parcursul celor 2 ore si jumatate. Pe mine m-a si emotionat, imi dadeau lacrimile la anumite scene. Credeam la un moment dat ca o cam dau in bara, ca se tot spunea ca se construiesc niste nave spatiale, pentru a salva omenirea, si ma gandeam ca bine, faci nave spatiale…dar unde te duci? Pana la urma era vorba de o arca. Era si interesant, caci unul din personaje purta numele de Noah 🙂

Filmul impresioneaza prin efectele speciale. Ar trebui sa castige un premiu Oscar pentru acestea, deoarece sunt cu adevarat incredibile.

Singurul minus al serii a fost aglomeratia si nesimtirea celor din sala. In spate erau niste copii de vreo 7 ani care vorbeau incontinuu iar tatal lor nu a putut sa-si puna telefonul pe vibratii…a sunat de vreo 3 ori in timpul filmului, a raspuns, vorbea destul de tare. Ce m-a bucurat e ca acei copii, dupa ce au vazut o explozie asemanatoare celei nucleare, au spus cu voce tare: ca bomba atomica! Poate nu vi se pare mult, dar stiu persoane, de varsta mea (deci in jur de 20) care habar n-au ce efecte poate avea bomba atomica, cum arata sau ce face.

Nota 10 din partea mea:) Neaparat de mers la cinematograf!

The Young Victoria

the_young_victoria_1245395597_2009

The Young Victoria este un film absolut superb. Prezinta primii ani din viata reginei Victoria: relatia cu mama ei, cu regele Angliei, cu lordul Melbourne, cu supusii si apoi cu viitorul ei sot, Albert. Puteti citi mai multe despre regina pe wikipedia. Am observat ca filmul este destul de precis si respecta adevarul istoric.

Eu ador biografiile si filmele de epoca, asa ca ma intelegeti de ce am ramas impresionata. Ii dau nota 10 si sper sa se mai realizeze astfel de filme care desi nu castiga mult la box office, sunt o incantare pentru oameni ca mine:)

Descrierea realizata de www.cinemarx.ro:

(more…)

Cheri

cheri3

M-am dus la Cheri la rugamintea mamei mele. Credeam ca o sa ma plictisesc, insa povestea celor doi indragostiti, Lea si Cheri, m-a impresionat. Va recomand sa mergeti sa-l vedeti si rugati-va partenerii de viata sa va insoteasca. Este un film de vazut in cuplu.

Descrierea filmului: Un film provocator, ce ne dezvăluie Parisul anilor 1920, unde Rupert Friend este Chéri, fiul unei foste curtezane, Madame Peloux, (Kathy Bates), un tânăr răsfăţat de 19 ani. Mama lui i-l încredinţează mai tinerei sale prietene şi rivale, Léa de Lonval (Michelle Pfeiffer), pentru a-l iniţia în arta amorului. Şi ea o fostă curtezană, Léa este o femeie matură şi experimentată, încă extrem de seducătoare. După 6 ani de relaţie, Madame Peloux îi aranjează lui Chéri căsătoria cu Edmée, tânăra fiică a unei alte curtezane. Léa şi Chéri încearcă să accepte despărţirea iminentă, realizând abia acum, prea târziu, că legătura lor înseamnă mai mult decât placerea trupului. (descrierea de pe cinemagia.ro)

Angels & Demons

angels_and_demons_eng1

De obicei atunci cand citesti intai cartea, filmul nu ti se pare la fel de bun. Asa am patit cu filmele Harry Potter…am rezistat doar 30 minute la primul, dupa care am renuntat – dezamagita. La “Ingeri si demoni” nu a fost la fel. Poate pentru ca a trecut ceva timp de cand am citit cartea si oricum nu mai retineam mare lucru, poate a fost el realizat foarte bine. Mi-a placut foarte mult – nu e plictisitor deloc, e chiar educational in anumite chestii (de exemplu nu stiam ca papa e pazit de Garda Elvetiana).

Personajele sunt interpretate de actori cunoscuti cum ar fi Tom Hanks sau Ewan McGregor. Ewan mereu imi va aminti de rolul lui din Moulin Rouge:) Chiar ma gandeam in timpul filmului, intr-o scena cand avea vocea mai subtiata, de cum canta el frumos in muzical.

In film reapare specialistul in simbologie Robert Langdon (din “Codul lui da Vinci”). El trebuie sa dejoace planurile unei secte stravechi, Illuminati, al carei scop este sa se razbune pe Biserica Catolica, prin uciderea a 4 cardinali si aruncarea in aer a intregului Vatican (si o parte din Roma). El este ajutat de cercetatoarea Vittoria Vetra, de garda elvetiana si de El Camerlengo, cel mai apropiat om al defunctului Papa. Langdon are la dispozitie doar 24 de ore pentru a salva Vaticanul de la distrugere.

Jersey Girl

jersey-girl

Am vazut ieri acest film, mai vechi – de pe vremea cand Ben Affleck inca mai era cu Jennifer Lopez. Nu este un film rau (asa cum s-a tot zis in presa) – dar are si anumite chestii care nu se leaga.

Oliver (interpretat de Affleck) avea o cariera de succes, un apartament in Manhattan si absolut tot ce isi dorea. Se casatoreste cu Gertrude (J.Lopez), dar aceasta moare la nastere, asa ca Oliver trebuie sa aiba singur grija de fiica lor. Se muta in New Jersey, la tatal lui si in scurt timp isi pierde slujba…Dupa 7 ani, o cunoaste pe Maya (Liv Tyler) si devin prieteni si de asemenea apare o oportunitate de a se angaja din nou ca publicist in New York. In final renunta la aceasta slujba pentru Gertie, fiica lui.

Ii dau o nota de 8/10…mie mi-a placut. 🙂