Tag: leapsa

Shame on me

Alina mi-a trimis această leapşă care presupune să vă povestesc de ce îmi este mie ruşine, sau mai bine zis ce mă supără/enervează la mine şi aş vrea să schimb.

În general am o atitudine pozitivă faţă de mine, dar asta nu înseamnă că nu-mi văd defectele, că nu conştientizez atunci când greşesc şi că nu există atitudini sau comportamente pe care aş dori să le schimb. Reuşesc uneori să mă enervez pe mine, să mă supăr că am făcut ceva greşit, să regret că m-am purtat într-un anumit fel. Nu e un sentiment deloc plăcut.

Aşadar, de ce mi-e mie ruşine?

  • nu am grijă aşa cum trebuie de maşina mea. Nu sunt înnebunită după maşină, o folosesc doar pentru a ajunge acolo unde am treabă. Când eram prin facultate mai obişnuiam să mă plimb cu maşina, petreceam cel puţin 3 ore la volan sau pe scaunul din dreapta. Acum nu cred că stau mai mult de 30 de minute în maşină (cât fac drumul dus-întors de la serviciu acasă). Asta însă nu e o scuză ca să nu am grijă de ea. Aş vrea să-i dedic mai mult din timpul meu, să o spăl mai des, să am grijă să fiu la zi cu reviziile, să fiu mai atentă la eventuale defecţiuni, să-i schimb cauciucurile (vară/iarnă) atunci când trebuie şi nu când îmi amintesc. Chiar mi-e ciudă pe mine din cauza acestui dezinteres total.
  • nu-mi place să mă machiez. Din păcate. Aş vrea să fiu mai prietenă cu fondul de ten, cu fardurile de pleoape, să nu suport să ies din casă fără să am aplicat gloss pe buze.
  • nu ştiu să spun NU. De ruşine, politeţe, frică să nu supăr/rănesc pe cineva, nu reuşesc să refuz pe nimeni. De asemenea am această dorinţă de a împăca pe toată lumea, de a încerca să fie toţi mulţumiţi şi fericiţi. Îmi doresc atât de mult pace şi linişte, încât urăsc certurile, nu insist cu nimic, nu-mi susţin opinia dacă văd că deranjează pe cineva. Şi ştiu că e greşit, că nu ai cum să-i mulţumeşti pe toţi şi că în viaţă e imposibil să faci în aşa fel încât să nu existe câteva persoane care să nu te suporte, poate chiar să te urască. Asta e.
  • sunt prea uşor de impresionat. Cred aproape orice mi se spune, ajung să stimez incredibil persoane care nu au făcut decât să mă mintă.
  • prea am impresia că toată lumea e bună şi că n-ar face rău intenţionat.

Cu siguranţă mai sunt multe, dar cam de atât am avut timp acum. Vă urez o săptămână frumoasă şi (mai) răcoroasă!

Oameni care nu-mi plac

Ruxandra ne propune următoarea leapşă: trebuie să vorbim despre categoriile de oameni care nu ne plac. Mi s-a părut interesantă ideea, aşa că m-am gândit să o fac, urmând ca zilele viitoare să public şi un articol despre tipuri de oameni care-mi plac – aşa mi se pare cel mai corect.

Înainte de toate vreau să menţionez că iubesc oamenii, diferenţele ce apar între noi, felul în care ne completăm unul pe altul. Nu mă deranjează dacă cineva procedează diferit de mine, atât timp cât nu face rău cuiva, nu mă simt ameninţată dacă arată diferit sau dacă gândeşte altfel. Vreau să cred că suntem cu toţii buni, chiar dacă nu o arătăm şi chiar dacă uneori mai greşim. Nimeni nu e perfect şi nu cred că există cineva care chiar se consideră astfel.

Asta nu înseamnă că nu există categorii de oameni care mă enervează sau care mă supără prin felul în care se comportă/procedează. Despre aceştia voi vorbi mai jos.

  • aroganţii – mai exact cei care te privesc de sus, care te ironizează, care nici nu vor să te asculte fiind siguri de la început că nu ai dreptate, că nu contezi, că nu merită să-şi piardă timpul cu tine. Mai rău este că de obicei se comportă aşa când sunt într-o colectivitate, când îi prinzi singuri sunt nişte mieluşei.
  • răsfăţaţii – mă refer la acei copii sau tineri care nu pot trăi fără gadgeturi sau haine de firmă, care-şi stresează părinţii să le cumpere de toate, indiferent de sacrificiile pe care aceştia trebuie să le facă. Este chiar trist să vezi cum încearcă să pară altcineva decât sunt, e şi mai trist să-i vezi că într-adevăr consideră că acele bunuri materiale le dau valoare.
  • invidioşii – cei care nu pot dormi noaptea de cât de bine o duc alţii. În loc să-şi vadă de viaţa lor, să muncească, să încerce pe cât posibil să îşi îndeplinească visele, stau şi se uită cu jind la cei din jur, bârfesc, blesteamă, înjură şi se enervează.
  • oamenii nepoliticoşi – cei care se bagă în faţa ta la coadă, care se împing în tine la supermarket, cei care nu ştiu să te salute, s.a. În mai puţine cuvinte, persoanele fără cei 7 ani de acasă.
  • prietenii falşi – aceia care în faţă îţi spun că-ţi sunt prieteni şi pe la spate te invidiază, te vorbesc de rău şi se roagă şi speră să dai greş şi să nu cumva să ajungi mai bine ca ei. Unii pur şi simplu nu au capacitatea de a accepta alături de ei prieteni/oameni mai reuşiţi, sentimentul de inferioritate îi roade rău de tot.

Cu siguranţă ar mai fi câteva categorii bune de oameni care reuşesc să mă scoată din minţi, dar stau cam prost cu timpul liber, aşa că mă voi opri aici. Cine doreşte poate prelua leapşa – numai să lăsaţi după un comentariu, ca să vă adaug link-ul aici. Aşa cum am menţionat şi mai sus voi reveni peste câteva zile cu un articol despre oamenii care îmi plac.

Vă doresc o zi cât mai frumoasă, spor la muncă şi cât mai puţin stres! 🙂

Îngrijirea la bărbaţi

Nu ştiu voi cum sunteţi, dar mie îmi place să am alături un bărbat îngrijit. Nu asociez masculinitatea cu mirosul natural al corpului vara, pe caniculă, nu consider că eşti mai puţin bărbat dacă nu eşti acoperit de păr pe tot corpul, în schimb nici nu sunt atrasă de metrosexualii atât de la modă zilele astea. Este foarte important pentru mine ca să nu se aştepte cineva să stau cu băţul şi să cicălesc pentru ca să se îngrijească corespunzător – nu sunt mamă, sunt doar iubită. Din fericire la mine în relaţie nu a fost cazul, însă am auzit de alte cupluri mai…zbuciumate la acest capitol.

Cum văd eu îngrijirea la bărbaţi? Curăţenie şi respect de sine. Dar să detaliez:

  • duş/baie în fiecare zi.
  • bărbierit zilnic dacă se poate. Dacă îi place să mai poarte din când în când mustaţă/barbă/părul mai lung, ok, nu am nici o problemă cu asta, însă pentru scurt timp iar la ocazii sau şedinţe importante, neapărat ras complet.
  • folosirea de produse de îngrijire potrivite – deodorant, spray de corp, parfum, s.a. Chiar săptămâna trecută v-am povestit despre gama Dove Men+Care pe care o recomand cu drag – deodorantele fac faţă temperaturilor extreme de afară, nu irită pielea şi toate produsele au un parfum foarte plăcut.
  • manichiura/pedichiura îngrijită – nu ţin însă să fie făcută mereu la salon şi trebuie să recunosc că mi se pare puţin ciudat să văd bărbaţi daţi cu lac pe unghii.
  • tunsoare îngrijită – eu prefer părul mai scurt, nu sunt înnebunită după pletele la bărbaţi.
  • folosirea de creme cu factor de protecţie – o raritate pentru bărbaţi, şi la noi nu se practică decât după îndelungi rugăminţi.
  • îngrijirea tălpilor – pudră, spray-uri, creme.

Nu ştiu ce părere au bărbaţii despre acest subiect, aşa că voi considera acest articol ca fiind o leapşă şi o trimit mai departe către Paul,  AdrianCiprian, Alex, Creve. Sunteţi oare de acord cu mine sau consideraţi că cer prea mult? 🙂

Zece fapte bune

Am rămas cam în urmă cu lepşele, dar adevărul este că am primit şi o mulţime în ultima vreme. 🙂 Le voi face pe toate, eventual le voi combina câte 2 sau 3, asta ca să nu apară zilnic pe blog doar lepşe.

Leapşa de astăzi mi-a fost trimisă de Addicted. Trebuie să vă povestesc de 10 fapte bune neaducatoare decât de satisfacţii şi nu de profit, pe care le fac pentru oamenii sau locurile din jurul meu.

1. Donez cu dragă inimă bani sau produse la fiecare campanie organizată (de obicei online) care mi se pare interesantă. Donez din când în când şi haine sau cărţi la persoane nevoiaşe, pe care le mai găseşte mama sau vreo mătuşă.

2. Îmi ascult prietenii, de fiecare dată când au probleme, şi încerc pe cât posibil să-i sfătuiesc, fără însă a le impune să mă asculte. Ştiu cât de greu este să nu-ţi asculţi inima şi să faci ceva doar pentru că este mai bun, mai logic, mai raţional.

3. Împrumut bani, dar doar membrilor familiei sau prietenilor foarte apropiaţi.

4. Sunt politicoasă şi încerc să ajut de fiecare dată când pot – ţin uşa deschisă atunci când vine cineva încărcat de sacoşe, ofer ajutor bătrânilor, răspund politicos.

5. Îmi respect părinţii – nu le-am vorbit niciodată urât, nu ţip la ei, le respect opiniile şi încerc să-i ascult pe cât posibil. Nu le-am cerut niciodată prea multe lucruri, n-am fost acel gen de copil care nu poate trăi fără ipod, telefon mobil de ultimă generaţie, haine de firmă.

6. Nu arunc gunoaie pe jos – la fiecare ieşire în aer liber toate resturile ajung într-o pungă pe care o aruncăm la pubelă.

7. Încerc să ajut cu mâncare animalele de pe stradă – am observat că unii sunt destul de răsfăţaţi şi nu le place pâinea, aşa că dacă pot, le ofer o bucată de carne.

8. Mai fac uneori pe şoferul pentru cei dragi, mai car lucruri dintr-o parte în alta.

9. Ajut cu sfaturi de câte ori mi se cere părerea (şi bineînţeles nu cer bani pentru asta). Corectez un text, ofer idei, promovez, organizez concursuri pe blog pentru promovarea afacerilor unor prieteni sau colegi.

10. Îi ajut pe prieteni ori de câte ori pot, chiar dacă mă roagă sau nu. Ultima dată am găsit un job perfect pe net pentru o prietenă, i-am dat link-ul şi alte informaţii necesare şi acum aştept cu nerăbdare să văd dacă va fi angajată acolo. Are mari şanse. 🙂

Cam astea ar fi faptele bune pe care obişnuiesc să le fac. Aşa cum v-am obişnuit în ultima perioadă, trimit leapşa tuturor din blogroll. Cine se decide să o facă, să lase un comentariu la acest articol şi îi voi adăuga link-ul în articol. Roxana, Adrian Glodoreanu

7 lucruri neobişnuite care mă enervează

Alina mi-a trimis o nouă leapşă în care trebuie să povestesc despre 7 lucruri neobişnuite care mă enervează. Nu ştiu dacă sunt chiar atât de neobişnuite, cu siguranţă lucrurile pe care le voi enumera enervează şi pe mulţi dintre voi, însă…poate sunt şi câţiva mai calmi din fire. 🙂

1. Nu-mi place ca atunci când vorbesc la telefon cineva să mă întrebe cu voce tare “cine-i” sau să înceapă să facă comentarii cu privire la cât vorbesc sau la ce vorbesc.

2. Urăsc când cineva umblă prin lucrurile mele fără să mă întrebe. Nu mă deranjează când e vorba de familie sau iubit, însă când e vorba de altcineva…mi se pare o lipsă cruntă de bun simţ.

3. Mă enervează ştirile din ziare – în special acele ştiri despre viitoare catastrofe, de cum vom muri toţi în 2020, 2030 şi tot aşa.

4. Mă enervează când sună telefonul în timp ce conduc, pentru că de obicei acesta e în geantă şi trebuie să mă chinui o grămadă să-l scot de acolo, să-i îndepărtez husa şi să mai şi răspund, asta într-un timp limitat (şi cu o singură mână, cealaltă fiind pe volan). Bineînţeles că de obicei se opreşte înainte să reuşesc eu să răspund.

5. Nu suport persoanele care se împing în tine în supermarket, mai ales la cozi şi mai ales atunci când încerci să-ţi tastezi codul PIN. Nu înţeleg de ce împing atât, nu rezolvă nimic…doar enervează omul din faţă şi demonstrează cât de puţin bun simţ au.

6. Nu-mi place când cineva încearcă să-şi atribuie rezultatele muncii mele. Da cui îi place asta? 🙂

7. Mă cam enervez dacă găsesc alimente perisabile uitate în afara frigiderului. Dar rezolv cu calm situaţia, atrag atenţia asupra greşelii şi le adaug înapoi în frigider.

Cam astea ar fi. Le-am găsit cu greu deoarece în ultimul timp sunt destul de pasivă, mă enervez greu. Lucrurile de acest gen sunt mărunte, nu se compară cu greutăţile şi supărările care tot apar, şi n-are nici un rost să ne enervăm prea mult sau să ne stresăm din cauza lor.

Leapşa poate fi preluată de oricine doreşte, dacă vă hotărâţi să o faceţi, spuneţi-mi şi vă adaug link-ul aici: Adrian Glodoreanu, Iulia, Pixxie

O leapşă foarte personală

Am primit în urmă cu ceva timp o leapşă de la Miss S, pe care de-abia acum am reuşit să o onorez. Este foarte lungă, m-am chinuit câteva zile cu ea, dar până la urmă am reuşit să răspund la toate întrebările.

Mi s-a părut o leapşă foarte personală, nu cred că aţi mai citit pe acest blog atât de multe lucruri despre mine – acum sunt şi toate la un loc. 🙂 De asemenea este puţin copilăroasă, dar nu-i nimic, îmi place să mă simt copil, să mă redescopăr, să aflu lucruri noi despre mine.

Fiind o leapşă problematică din aceste puncte de vedere nu o voi trimite nimănui. Poate să o preia oricine doreşte – dacă vă hotărâţi să o “rezolvaţi” lăsaţi un comentariu şi vă adaug link-ul. – Amiuţa, Pixxie.

Spor la citit! Sper să nu vă plictisească prea mult. 🙂

Partea I

1. Care ar fi reacţia ta dacă te-ar înşela partenerul?

Nervi şi ţipete.

2. Dacă ai un vis care ţi-ai dori să devină realitate, care ar fi acela?

Un vis care să aibă şanse să se îndeplinească sau unul fără speranţă? Cel fără speranţă mi-ar aduce mai multă bucurie şi mai ales linişte. Prefer să nu-l fac public aici, pot spune doar că este cu privire la familia mea.

3. Pe cine ai vrea să snopeşti în bătaie?

Mi se pare sub demnitatea mea să mă iau la bătaie cu diverse persoane, indiferent de ceea ce avem de împărţit. Nu sunt o persoană agresivă sau violentă, prefer să discut problema, să găsesc motivaţii sau explicaţii.

4. Ce ai face cu un miliard de dolari?

Aş investi în afaceri, aş cumpăra celor dragi cele necesare pentru un trai cât mai bun şi m-aş implica în foarte multe campanii umanitare.

5. Prietenul tău cel mai bun va rămâne întotdeauna prietenul tău cel mai bun?

Cu siguranţă. Au trecut mai bine de 10 ani de când suntem cele mai bune prietene şi pe zi ce trece parcă ne împăcăm din ce în ce mai bine. Suntem mai apropiate ca niciodată.

6. Ai fost vreodată îndrăgostit de două persoane deodată?

Da, cel puţin aşa am crezut atunci. De fapt erau prostii de adolescentă, m-am lămurit eu pe parcurs pe cine iubeam cu adevărat şi pe cine nu. Însă îmi pare rău că i-am rănit atunci pe amândoi.

7. Cât ai aştepta pe cineva pe care iubeşti cu adevărat?

Depinde ce înseamnă să aştept. Dacă e plecat din oraş sau din ţară, da, îl aştept cu toată inima – de felul meu sunt o persoană loială şi înţelegătoare. Însă dacă ar însemna să aştept să divorţeze, să se despartă de partenera actuală, în nici un caz. De fapt nici nu aş fi într-o asemenea situaţie deoarece nu m-aş implica nici în ruptul capului într-o asemenea relaţie.

8. Dacă ai câştiga la loto, ţi-ai da demisia de la slujbă?

Posibil, deoarece aş investi banii câştigaţi în afaceri şi ar trebui să am timp să mă ocup de ele.

9. Cine e în topul celebrităţilor cu care, dacă ai avea ocazia, ai face blăstămăţii?

Blăstămăţii? :)) Hai să zicem Jonathan Rhys-Meyers.

10. Ce suge viaţa din tine?

Facultatea. 🙂 Cel puţin asta simt acum, pe ultima sută de metri. Programul este prea aglomerat şi mă deranjează că nu mă pot implica 100% deoarece am alte lucruri (mai bune) de făcut, respectiv serviciul şi proiectele part-time, pentru bani în plus.

11. Cum te vezi peste zece ani?

Căsătorită, cu cel puţin un copil. Şi sper că şi cu o carieră înfloritoare. 🙂

12. Care e cea mai mare frică/fobie a ta?

Cred că cel mai teamă îmi este de singurătate şi eşec.

13. Ce persoane crezi că sunt cele care ţi-au dat leapşa?

Am primit leapşa de la Miss S, pe care o cunosc doar prin intermediul blogului. Mi-a lăsat impresia unei persoane foarte deschise, care spune lucrurilor pe nume.

14. Ai prefera să fii bogat şi singur sau căsătorit, dar sărac?

Nu suntem făcuţi pentru a trăi singuri, de aceea aş prefera să fiu săracă, dar să iubesc şi să fiu iubită.

15. Care e primul lucru pe care îl faci când te trezeşti?

Dacă nu-s ţinută în braţe, atunci mă întorc şi mă uit la iubitul meu să văd dacă s-a trezit sau mai doarme. Dar de obicei mă îmbrăţişează, aşa încât mă întind după telefon ca să intru pe net, fără să-l deranjez. Îmi place să mai lenevesc câteva clipe în pat înainte să mă trezesc complet. 😛

16. Ai da totul într-o relaţie?

Nu numai că aş da, deja dau totul.

17. Cariera ta este vitală pentru tine?

Da, doar nu am învăţat atâţia ani degeaba. De la 7 ani mă pregătesc să îmbrăţişez o carieră şi sper să reuşesc şi în continuare (într-o măsură şi mai mare, dacă e posibil) să lucrez cât mai mult şi cât mai bine.

18. Ai ierta şi ai trece peste ceva, oricât de oribil ar fi acel lucru?

Aş vrea să spun că nu, însă am făcut deja asta. Nu mereu e uşor să ierţi şi deşi se întâmplă asta, mereu îţi vei aminti de ceea ce s-a întâmplat.

19. Preferi să fii singură sau într-o relaţie?

Într-o relaţie, clar. Nu-mi place singurătatea.

Partea a II-a

(more…)

6 lucruri/situatii care ma fac sa zambesc

Am primit o leapsa draguta de la Roscata, in care trebuie sa va vorbesc despre 6 lucruri/situatii care ma fac sa zambesc. Am mai realizat o leapsa asemanatoare in urma cu cateva luni, dar o voi onora si pe aceasta si voi incerca sa nu ma repet, sa povestesc despre alte lucruri/situatii. Iti multumesc mult pentru leapsa Ana!

  • nu pot sa nu zambesc atunci cand Albert (catelul meu) vine si isi pune botul pe picioarele mele si se uita lung in ochii mei. Este atat de iubitor si de dragostos incat mereu cand il vad imi trec toate supararile si uit de tot ce a fost rau in ziua respectiva. Sunt si studii care demonstreaza ca animalele de companie imbunatatesc starea de spirit – proprietarii rad mai mult iar atunci cand ajung acasa se simt in centrul atentiei.
  • zambesc atunci cand reusesc ceva ce mi-am propus. Ma refer in special la activitati ce tin de serviciu, de facultate sau de proiectele individuale.
  • zambesc cand mi se spune “te iubesc”. Cu totii avem nevoie sa ne simtim iubiti, indiferent ca e vorba de partenerul de viata, familie sau prieteni.
  • si pasiunile imi aduc zambete pe chip – ma bucur mult cand gasesc ceaiuri noi, interesante, cand primesc mostre de ceai de la fetele din echipa Tea Mug, cand aflu de magazine de ceaiuri noi si de oportunitati de a-mi dezvolta acest mic hobby.
  • zambesc cand aud de bucuriile unor prieteni sau cunostinte – ma bucur sa vad ca se casatoresc, ca au copilasi mici si draguti, ca se plimba prin toata lumea, ca au reusit ceea ce si-au propus.
  • si nu in ultimul rand, zambesc cand primesc comentarii de la voi. Mai ales ca mereu sunteti atat de draguti si de prietenosi – ma faceti sa ma simt tare bine si sa iubesc blogul asta si mai mult, pentru ca datorita lui (si datorita blogurilor voastre) v-am cunoscut.

Trebuie sa trimit mai departe leapsa la 6 bloguri, asa incat sper ca PaulCorina, Alina, Simona, Roxana si Nice sa aiba timpul necesar (dar si chef) sa ne povesteasca despre 6 lucruri care ii fac sa zambeasca.

Cateva cuvinte

Nice mi-a trimis aceasta leapsa, tocmai buna de weekend. 🙂

Leapsa poate fi preluata de oricine doreste. Lasati comentariu daca v-ati hotarat sa o faceti, o sa va adaug link-ul aici.

IUBESC – intens

CRESC – in fiecare zi cate putin

PACATUIESC – rareori dar se mai intampla atunci cand consider ca eu sau cei din jurul meu sunt nedreptatiti

CITESC – de cate ori am ocazia

CRED – in Dumnezeu (more…)

Blogul: de ce?

Am primit o leapsa foarte interesanta de la Anca, cu intrebari despre blog. Multumesc!

1. Cand ai inceput sa scrii online?

Prin 2006 – aveam atunci alt blog, dar unde nu puneam lucruri originale, ci bancuri, articole amuzante si alte lucruri de acest gen. Am pornit blogul curent in decembrie 2008.

2. Ce te motiveaza sa scrii pe blog?

Nu stiu daca as avea acelasi chef de scris daca nu as primi in mod constant comentarii, felicitari, recomandari de la vizitatori. Ma motiveaza si statisticile blogului, ma bucur sa stiu ca e vizitat si ca lumea gaseste articole care sa le fie utile sau care sa le faca placere.

3. Cum reactionezi la comentarii negative?

Ma intristez – am incercat sa ma abtin, sa nu mai pun la suflet, dar e tare greu. De obicei nu primesc comentarii negative; uneori mai apar acele comentarii cu injuraturi (interesant e ca ma prost dispun si la alea, desi stiu ca nu are nici un rost) sau ironice. Daca sunt comentarii pertinente le accept, daca nu, le sterg. Blogul meu nu vreau sa fie un spatiu de batjocura, de rautati, nu vreau sa isi gaseasca aici casa persoanele frustrate. Prefer sa sterg. Daca nu esti de acord cu mine poti scrie un comentariu in care sa nu ma jignesti sau sa ma ironizezi. Poate chiar ma convingi ca eu gresesc si ca tu ai dreptate, totul depinde de cum o spui.

4. Care a fost ideea initiala de la care ai pornit?

Nu am pornit cu nici o idee. Ma plictiseam si un prieten mi-a sugerat sa-mi fac un blog. Chiar de la inceput am scris despre lucruri care ma pasionau – muzica, moda. Insa destul de greu am inceput sa scriu si lucruri personale, mi-era jena de cunoscuti, ma tot gandeam ce o sa creada despre mine, daca vor rade, daca isi vor bate joc.

La un moment dat, pe la inceput, blogul era de moda, 90% din articole erau despre acest subiect. In timp a devenit mai personal iar acum subiectele de moda cam lipsesc, nu mai sunt la fel de pasionata.

5. Ce fel de linkuri tii in blogroll?

In prezent pastrez doar bloguri pe care le citesc constant si/sau bloguri ale unor comentatori fideli ai blogului. Nu mai accept link exchange.

6. Cum te-a schimbat pe tine blogul?

Am inceput sa am mai multa incredere in mine. Ma simt si mai puternica, sigura pe mine, parca imi place mai mult sa fiu eu. 🙂

7. Ce asteptari ai in viitor de la blogul tau?

Mi-ar placea sa ajung sa depasesc in mod constant 2000 de vizitatori unici/zi. As visa la un 3000, poate e ceva prea mult, dar nu strica sa visam. 🙂 In rest blogul mi-a depasit cu mult toate asteptarile, sunt extrem de multumita de tot ceea ce am reusit sa fac cu el.

8. Cat despre cititorii/vizitatorii acestui blog?

As dori sa lase comentarii, sa-mi spuna ce le place si ce nu la acest blog. Sa-mi propuna idei de concursuri, sa-mi spuna ce as putea face ca vizita lor sa fie cat mai placuta.

Leapsa poate fi preluata de oricine doreste, eu o trimit in special la AdizzyCorinaNiceAlinaCristiRoxanaRoxy, Paul, Victoria.

Leapsa omul-carte

Ii multumesc Adrianei pentru aceasta leapsa – o trimit si eu mai departe celor pasionati de lectura: Anca, Simona, Cristina, Diana, Maya.

a) Ce carte ati alege sa deveniti? Ce carte v-ar placea sa recititi din nou si din nou si din nou?

Micul print – Antoine de Saint-Exupery. De cate ori o citesc simt ca o redescopar, gasesc sensuri noi pentru anumite cuvinte, paragrafe, scene.

b) Considerand ca nu se mai pot tipari carti vreodata, vietile diversilor oameni devin ele insele legende, epopei si drame recitate. Viata dumneavoastra ce ati dori sa fie? Poveste de dragoste, roman de aventuri, carte de filosofie?

Cu siguranta o poveste de dragoste, cu final fericit. Mi-ar placea sa fie ceva de genul cartilor scrise de Jane Austen, sa nu semene cu “La rascruce de vanturi” de Emily Bronte. Cartile de filozofie mie nu-mi plac, mi se par teribil de plictisitoare iar roman de aventuri…nu imi place riscul, mereu prefer siguranta in locul riscului.

c) Cat de departe ati merge pentru cuvantul scris? Considerati ca sunteti acum 4-5 secole, exista inca dansuri si muzica si cantari si povestiri si toate cele, doar scriitura nu. Cat de tare v-ar lipsi?

Cum spunea si Adriana, daca nu as sti ce inseamna, probabil nu mi-ar lipsi atat de mult.

d) Daca v-ati transforma ACUM in carte, cate pagini ar avea si ce ar fi?

Nu as dori sa am prea multe pagini, nu vreau sa plictisesc pe nimeni. Mi-ar placea sa fie o biografie, sa vorbeasca despre gandurile si viata mea.