Am primit acest sortiment de ceai de la Chadao în urmă cu câteva luni. Mi-a fost şi teamă să-l testez până acum deoarece nu mă consider atât de cunoscătoare în acest domeniu şi nu voiam să stric un ceai extraordinar. Dar până la urmă nu puteam nici să-l las să prindă praf prin casă, aşa că duminica această mi-am luat inima în dinţi, am fiert apa, am scos din dulap gaiwan-ul şi ceşcuţa mică din porţelan, şi am degustat Hung Shui Oolong 2009.
Acest ceai a fost cules manual, oxidat (medium), apoi prăjit încet, câteva zile (nu direct) peste cărbuni. Satul în care a fost produs se numeşte Feng Huang, şi este situat lângă celebra regiune Ding Dong, în Taiwan. Hung Shui se traduce literal “apa roşie” şi este un termen care denotă ceaiurile puţin prăjite, oxidate mediu. Deci acest ceai s-ar traduce : Ceai Oolong Medium oxidat şi puţin prăjit din satul Feng Huang.
L-am preparat în stilul Gong Fu. Am folosit gaiwan-ul meu de 200 ml, pe care l-am preîncălzit, l-am umplut cu ceai, am adăugat apa fierbinte, turnată de la 10-15 cm, cât mai pe margini, fără a atinge frunzele. Pentru metoda Gong Fu explicată pas cu pas, intraţi aici.
Cred că este primul oolong prăjit pe care-l încerc. Se simte bine această particularitate a sa, atât la miros cât şi la gust. În rest este delicat, dulceag, plăcut, adică poartă acele caracteristici care m-au făcut să iubesc ceaiul oolong.
Nu vă pot spune de unde a fost cumpărat, iar pe magazinele online unde l-am găsit menţionat nu era în stoc.
De oolong prajit chiar n-am mai auzit. Foarte frumos. 🙂 ador colectia ta de ceainice si cani, sunt atat de dragute si pretioase. 🙂
Multumesc Ema! 🙂
Hai ca mi-ai facut pofta de-un oolong. Azi tu, ieri articolul Dianei 😛 Ma uit prin cutie sa vad ce mai am de la Compania Ceaiului 😀
Eu mereu am pofta de oolong. 🙂 Numai sa gasesc vreunul. 😛
Ce culoare frumoasa are, mi-ai facut pofta de ceai, Mihaela, abia astept sa vina toamna de-a binelea sa incerc tot ce mi-ai trimis tu. Intre timp am mai primit o gramada ce pliculete din Londra… 🙂
Cred ca ai primit multe ceaiuri negre din Londra, nu? 😉 Am si eu o multime de la Twinings, insa cum nu le pot bea decat dis-de-dimineata, se tot aduna.