Singurul lucru de care îmi pare rău când vine vorba despre această carte este că n-am cumpărat-o mai devreme. Este apărută din 2014, aflasem de ea de prin 2015 şi de-abia acum câteva săptămâni am intrat în posesia ei.

De ce mi-a plăcut aşa de mult? Pentru că Zeiţa orezului prezintă o lume diferită de a noastră, cu alte tradiţii, altă istorie, alte poveşti. Pentru că este scrisă din perspectiva mai multor personaje. Pentru că prezintă povestea unei familii din Malaysia, pe durata a 4 generaţii. Pentru că în ciuda celor 600 de pagini, nu te lasă să te plictiseşti deloc.

Povestea începe cu Lakshami, care la vârsta de 14 ani este măritată cu un bărbat din Malaysia. Mama ei speră să o mărite cu un bărbat bogat, ca să ducă o viaţă liniştită, fără griji. În schimb a fost păcălită iar Ayah, noul soţ al lui Lakshami, este nu numai un bărbat urât, dar şi sărac, modest şi fără vreo ambiţie. În schimb este blând şi va ajunge să o iubească nespus pe Lakshami. Cei doi vor avea 6 copii. Povestea fiecăruia este prezentată în carte, din perspectiva lor. Aceştia se vor căsători şi aflăm şi povestea celor noi din familii. Nepoţii şi strănepoţii au şi ei oportunitatea de a se exprima. Şi aşa se ţese o poveste de familie interesantă, plină de suspans, mistere şi tragedii, cu mituri şi superstiţii, cu iubire, ură şi pasiune. O poveste de nota 10, care a primit de la mine maximul de puncte pe Goodreads. Citeste in continuare: Zeiţa orezului – Rani Manicka