Category: cărţi


Apr
2016

Pe linie – Serena Williams, Daniel Paisner

categories: cărţi

pe-linie_1_fullsizeCei care citiţi acest blog regulat ştiţi că am devenit un mare fan al tenisului. Simona mi-a deschis apetitul pentru acest sport şi de atunci urmăresc cu mare plăcere meciurile de tenis, în special cel feminin, dar şi cel masculin, când n-am altceva mai bun de făcut. 😛

Dacă tot îmi place aşa mult, am început să citesc şi biografii ale jucătorilor de tenis. Am început cu cea mai bună autobiografie a unui jucător de tenis, Open – Andre Agassi. Nu o spun doar eu, toată lumea are aceeaşi părere (citiţi pe Goodreads). De atunci tot caut ceva asemănător. Editura Publica a tipărit mai multe biografii şi dacă ar fi fost toate în stilul lui Open, le-aş fi şi citit până acum. Dar din păcate unele sunt scrise de jurnalişti, altele sunt exclusiv despre meciuri de tenis şi altele sunt despre diete, lucruri care nu mă interesează. Eu aş vrea să citesc mai mult despre copilăria lor, despre cum au început să joace tenis, despre greutăţile pe care le-au întâmpinat.

Cartea Serenei, Pe linie, se apropie de ceea ce mi-am dorit eu. Păcat că e scrisă tocmai în 2009, de atunci s-au întâmplat multe, dar e bun şi aşa.

Serena povesteşte mult despre familia sa, despre legătura dintre ea şi surori, despre munca depusă de părinţii ei pentru a le ajuta pe fete să practice acest sport. Scrie şi despre meciuri, despre presiune, despre cum e să joci contra surorii tale. Despre sentimentele care te încearcă atunci când pierzi sau câştigi un trofeu după ce-ai jucat finala cu sora ta. Despre Indian Wells, şi aici fanii tenisului vor şti despre ce vorbesc.

Din tot ce-a povestit ea în această carte, n-am să uit un anumit pasaj. Era Australian Open 2007, Serena nu era printre favorite, venea după o perioadă mai grea, cred că era pe locul 81 în clasament. Se îngrăşase un pic în vacanţa de dinainte, ziariştii scriau despre ea că e grasă, că n-are nici o şansă (da fix aşa scriau, că e grasă…). Înainte de primul ei meci, un reprezentant Nike a venit la ea şi i-a zis că dacă nu face un turneu bun, colaborarea cu Nike va lua sfârşit. Înainte de meci! De parcă nu avea deja suficientă presiune pe ea. Asta m-a surprins cel mai tare, chiar credeam că au avut o colaborare excelentă. În plus, deja era câştigătoarea unui număr impresionant de turnee, şi ce dacă avea o perioadă mai proastă? Dar afacerile sunt afaceri, nu? S-a răzbunat ea pe toţi, câştigând acel turneu. De pe locul 81.

Când citesc aceste cărţi îmi dau seama că ceea ce i se întâmplă Simonei nu e chiar un caz izolat, nu suntem noi românii mai răi decât alţii. Se pare că şi Andre Agassi a păţit, şi Serena Williams. Cu toate acestea tot nu mi se pare ok, dar despre asta poate voi vorbi într-un alt articol.

Mi-a plăcut cartea, o recomand. În continuare cred că Open este cea mai tare carte a unui jucător de tenis, dar şi Pe linie merită citită.


Apr
2016

Şi eu am trăit în comunism

categories: cărţi

si-eu-am-trait-in-comunism

Când ajung printr-o librărie, mă duc direct la standul cu cărţi istorice sau biografii, şi de cele mai multe ori ajung să cumpăr ceva. Am realizat de acum că acesta este genul de cărţi care mă atrage.

Aşa am ajuns să cumpăr Şi eu am trăit în comunism, carte formată din sute de fragmente, scrise de 95 de autori şi editate de Ioana Pârvulescu. Povestirile sunt împărţite în 20 de capitole şi relatează viaţa de zi cu zi din comunism. Putem citi, de exemplu, relatări ce ţin de şcoală, facultate, serviciu, timp liber, sărbători, călătorii, cozi, mâncare şi băutură, munci agricole, vacanţe.

Pe alocuri cartea este amuzantă, te face să te gândeşti ce creativi erau oamenii pe atunci, ce năzdrăvănii mai făceau. Dar apoi vin povestirile triste, despre neajunsuri şi nedreptăţi.

(more…)


Feb
2016

Frumoasele chinezoaice – Lisa See

categories: cărţi

frumoasele-chinezoaice_1_fullsize

Am ignorat coperta care dă impresia mai mult de roman de duzină, şi am rămas încrezătoare ştiind ce fel de cărţi poate scrie această autoare. Aşa cum mă aşteptam, Lisa See nu m-a dezamăgit.

Această carte a fost ceva nou pentru mine. Am descoperit America anilor 1938-1948, din perspectiva a trei chinezoaice. Am aflat cu surprindere cât de marginalizaţi erau chinezii pe tărâm american, chiar şi cei născuţi şi crescuţi acolo. În majoritatea statelor americane chinezii nu aveau voie să se căsătorească cu albii. Indiferent ce studii aveau, cu greu îşi găseau ceva de lucru şi nu mereu conform educaţiei lor. Chiar şi aşa, chinezii o duceau excelent faţă de japonezi. În acele timpuri în care Statele Unite şi Japonia erau în război, japonezii născuţi în America erau nevoiţi să se ascundă, pentru a nu fi acuzaţi că sunt spioni şi/sau trimişi în lagăre de concentrare. (more…)


Feb
2016

Nu genul ăla de fată – Lena Dunham

categories: cărţi

nu-genul-ala-de-fata_1_fullsize

De ce mi-am dorit această carte? Nu pentru că aş urmări serialul Girls sau mi-ar plăcea de creatoarea şi actriţa Lena Dunham. Pur şi simplu am văzut cartea la Cărtureşti, am răsfoit-o şi mi s-a părut interesant scrisă. Aşa că am primit-o cadou şi m-am apucat să o citesc în urmă cu vreo 2-3 săptămâni. Şi greu am mai terminat-o, pentru că da, nu mi-a plăcut.

Nu e o carte proastă, pur şi simplu nu e genul meu de carte. Lena povesteşte diferite întâmplări din viaţa ei, vorbeşte despre părinţi, sora ei, bunica, prieteni, şi de asemenea despre iubiţi, despre diverse partide de sex, despre psihologii şi psihiatrii la care a mers şi despre tulburarea ei obsesiv-compulsivă. (more…)


Jan
2016

Open – Andre Agassi

categories: cărţi

open-o-autobiografie_1_fullsizeAstăzi vă fac cunoştinţă cu cartea care m-a determinat să-i dau 5 stele pe Goodreads şi care m-a ţinut ocupată câteva zile bune. Nu mă mai săturam de ea, nu-mi venea să cred ce mult îmi place, ce bine e scrisă, ce interesantă e. Şi nu numai eu am avut această părere, din câte am citit pe Goodreads şi pe alte site-uri, este cea mai bună autobiografie a unui jucător de tenis.

Open. O Autobiografie ne prezintă într-un mod foarte sincer viaţa şi cariera lui Andre Agassi, câştigător a 8 Grand Slam-uri (şi finalist la alte 7). Aflăm cum a început să joace tenis, împins de la spate de tatăl său, cum a devenit din ce în ce mai bun, cum a fost trimis la o academie de tenis, cum a devenit jucător profesionist. Putem citi despre familia sa, despre prieteni, antrenori, iubite şi soţii. Ni se prezintă de la cap la coadă relaţia cu Brooke Shields, de care cu toţii am auzit. La fel şi povestea de dragoste cu Steffi Graf. Aflăm şi despre meciurile de tenis, pierdute sau câştigate, despre jucători, despre sacrificiile impuse de acest sport. Şi toate acestea ne sunt relatate într-un mod plăcut, cursiv, de ţi-e mai mare dragul să citeşti şi să tot citeşti. Nu trebuie să fii mare fan tenis ca să-ţi placă această carte. Oricine ar aprecia-o.

Mi-ar plăcea tare mult ca această carte să fie citită de toţi cei care o critică pe Simona Halep. Sau pe alţi jucători. M-a mirat (deşi nu ştiu de ce) să aflu că şi Agassi a trecut prin tot ce trece Simona de când e în top. Jurnalişti care îl comentau mereu, care ziceau că nu e suficient de bun pentru că nu a câştigat nici un Grand Slam, că nu va câştiga niciodată. A pierdut şi Agassi de mai multe ori în primul tur al unui Grand Slam şi primul lui gând era că iar îl fac jurnaliştii praf. Iar când reuşea să câştige un turneu se gândea cu bucurie că o să-l lase jurnaliştii un pic în pace.

Ia citiţi următoarele paragrafe, nu vi se par cunoscute? Şi apropo, ştiaţi că Simona şi Andre au avut acelaşi antrenor? Darren Cahill mai exact.

Dar nimeni nu poate să mă pregătească de lupta cu media, pentru că nu este o luptă propriu-zisă, e un masacru. Fiecare zi aduce cu sine alt discurs anti-Agassi în vreo revistă sau în vreun ziar. O vorbă a unui alt jucător. O diatribă a unui ziarist sportiv. O calomnie proaspătă, servită pe post de analiză. Sunt un golan, un clovn, un escroc, un bulanos. Sunt bine clasat datorită unei conspiraţii, o cabala între reţele şi adolescenţi. Nu merit atenţia pe care o primesc, pentru că nu am câştigat un turneu de Mare Şlem.

Ziariştii sportivi mă acuză că m-am lăsat bătut, că nu am alergat după toate mingile. Niciodată nu înţeleg nimic. Când mă las bătut, spun că nu sunt destul de bun; când nu sunt destul de bun, spun că mă las bătut. Aproape le spun că nu m-am lăsat bătut, că mă chinuiesc pentru că nu sunt destul de bun. De fiecare dată când ştiu că nu merit să câştig, că sunt nevrednic să câştig, mă torturez.

(după câştigarea primului Mare Şlem) Emoţia curge în valuri peste mine, uşurare şi exaltare şi chiar un fel de seninătate isterică, pentru că în sfârşit am obţinut un mic răgaz de la critici, mai ales de la autocritici.

Trecând peste, recomand din suflet cartea. Sunt interesată şi de autobiografia Serenei Williams, Pe linie. Şi cam atât. M-am informat şi despre alte autobiografii (cele traduse în română) ale lui Pete Sampras (marele adversar al lui Agassi), Steffi Graf, Monica Seles, Nick Bollettieri (primul antrenor al lui Agassi), Roger Federer, Rafael Nadal, Andy Murray, Brad Gilbert (al doilea antrenor al lui Agassi). dar nu par la fel de interesante. Acestea sunt axate mai mult pe tenis, sunt mai tehnice şi mai…politicoase. Agassi a fost foarte sincer, a spus clar pe cine a plăcut, pe cine n-a plăcut, a dezvăluit diverse informaţii. Ceilalţi au fost mult mai rezervaţi.


Dec
2015

Blestemul regelui – Philippa Gregory

categories: cărţi

blestemul-regelui_1_fullsizeUitasem cât de mult îmi plac cărţile Philippei Gregory. E incredibil, a scris vreo 6 cărţi despre Casa de York, despre Tudori, şi cu toate acestea fiecare carte este interesantă, fiecare carte aduce ceva nou, fiecare carte îţi dă impresia că citeşti pentru prima dată despre aceste evenimente.

În acest nou roman istoric, Philippa Gregory prezintă viaţa lui Margaret Pole, tânăra moştenitoare a Plantageneţilor. Încă din naştere a fost un pericol pentru Tudori, fiind nepoata a doi regi (Edward şi Richard). Dar mai periculos decât ea a fost fratele ei Edward, întemniţat de la 11 ani şi executat din porunca lui Henric al VII-lea. Margaret a fost căsătorită cu un nobil modest, pentru a o ţine departe de tron. Soţul ei fiind un susţinător al casei Tudorilor, i se da în grijă moştenitorul tronului, Arthur, iar Margaret va deveni astfel o a doua mamă pentru acesta şi pentru soţia lui, Caterina de Aragon. Va continua să fie alături de Caterina toată viaţa, să-i fie doamnă de onoare atunci când se căsătoreşte cu Henric al VIII-lea, să fie guvernanta prinţesei Maria.

Alături de viaţa lui Margaret, aflăm şi despre regele Henric al VIII-lea. Îl cunoaştem ca un băieţel vesel, jucăuş, fără nicio grijă, ca un tânăr încrezător, îndrăgostit de Caterina, apoi ca un nebun care ajunge să facă orice doar ca să o aibă pe Anne Boleyn şi la final, ca un paranoic, care vede pericole peste tot, execută oameni nevinovaţi şi distruge tot în calea lui.

Nota autoarei de la finalul romanului propune ceva interesant, de care n-am mai auzit până acum. Precizează că există o cercetare curentă scrisă de Catrina Banks Whitley şi Kyra Kramer care sugerează că Henric se poate să fi avut tipul rar de sânge Kell pozitiv, care poate cauza avorturi, moarte fetală şi decesul sugarului când mama are tipul de sânge Kel negativ, mai răspândit. Sistemul Kell este asemănător cu sistemul Rh în ce priveşte complexitatea şi importanţa sa clinică.

“Whitley şi Kramer sugerează, de asemenea, că simptomele ulterioare de paranoia şi furie se poate să fi fost cauzate de sindromul McLeod, o boală întâlnită numai la oamenii cu tip de sânge Kel pozitiv. Sindromul McLeod apare în jurul vârstei de 40 de ani şi provoacă degradare fizică şi schimbări de personalitate care duc la paranoia, depresie şi comportament iraţional.” – Nota autoarei, Philippa Gregory.

Interesant, nu? Acestea fiind zise, recomand cu căldură cartea. O găsiţi în toate librăriile, la preţul de aproximativ 50 de lei.


Dec
2015

Autobiografia unei refugiate din Coreea de Nord – Yeonmi Park

categories: cărţi

drumul-catre-libertate-yeonmi-parkDrumul către libertate. Autobiografia unei refugiate din Coreea de Nord – O carte care te face să fii recunoscător pentru libertatea pe care nu ai obţinut-o niciodată prin luptă. Aşa caracterizează The Bookseller această carte şi nu cred că o puteam spune mai bine decât atât.

Am citit deja câteva autobiografii ale unor supravieţuitori din Coreea de Nord. Nu ştiu de ce sunt atât de atrasă de astfel de cărţi, cred că pur şi simplu mă inspiră. Când citeşti despre aceşti oameni, despre toate prin câte au trecut şi cum au reuşit să supravieţuiască, îţi dai seama cât de mărunte sunt grijiile tale. Astfel de cărţi te fac să te întrebi cu ce poţi ajuta tu, ce poţi face ca să îmbunătăţeşti viaţa cuiva din jurul tău.

Yeonmi Park s-a născut în Coreea de Nord. Nu are decât 21 de ani, însă a trăit mai multe decât majoritatea dintre noi. Şi aşa firavă cum e (puteţi observa din imaginea de pe carte), a supravieţuit. Şi foametei, şi frigului, şi terorii.

În copilărie a avut momente când ea şi familia ei au trăit relativ bine (comparativ cu restul cetăţenilor din Coreea de Nord). Nu erau dintr-o familie cu songbun (reputaţie) bun, însă tatăl ei făcea mici afaceri, cumpăra şi vindea diferite mărfuri de contrabandă şi astfel reuşea să câştige nişte bani în plus. Au venit însă şi momente grele, când tatăl ei a fost arestat, închis într-un lagăr. Mama lui Yeonmi a trebuit să continue afacerea familiei iar Yeonmi şi sora ei, Eunmi, la nici 10 ani, au trebuit să înveţe să se descurce singure. Cât mama lor era plecată săptămâni întregi, în încercarea de a face rost de bani, cele două fetiţe mâncau libelule prăjite şi ierburi de pe câmpii. Sufereau de frig, de foame, de singurătate. Cam aşa era viaţa lor în Coreea de Nord.

A urmat China. Eunmi a găsit nişte intermediari care ajutau tinere fete să fugă în China. Nu s-au întrebat niciodată de ce nu cereau bani. A fugit întâi Eunmi, apoi Yeonmi şi mama ei. În China au fost vândute, violate, considerate nişte sclave oriunde ajungeau. Yeonmi a devenit iubita unui gangster, care o iubea în felul lui, şi a ajutat-o să o regăsească pe mama ei, care fusese vândută unui ţăran, şi apoi l-a adus şi pe tatăl ei în China, unde acesta a şi murit, fiind foarte bolnav. Pe sora ei nu a reuşit să o găsească.

S-au săturat să tot fugă şi să se ascundă de autorităţi. În China nord-coreenii găsiţi sunt deportaţi iar în ţara lor natală îi aşteaptă închisoare, tortură, foamete. Au aflat cum pot ajunge în Coreea de Sud via Mongolia, aşa că s-au îndreptat spre această ţară. Au străbătut noaptea, la -30 grade, deşertul Gobi, au supravieţuit şi unei asemenea aventuri.

Într-un final au ajuns în Coreea de Sud, dar nici aici nu le-a fost uşor. Au trecut prin săptămâni întregi de interogări, pentru a demonstra că sunt cu adevărat refugiaţi şi nu spioni. Apoi au luptat pentru a se reeduca, pentru a învăţa cum să se descurce, cum să supravieţuiască.

Yeonmi nu numai că a reuşit în doar doi ani să-şi ia bacalaureatul şi să intre la facultate, dar a devenit activistă pentru drepturile omului. Şi unul din marii duşmani ai Coreei de Nord, dovadă fiind filmuleţele de propagandă în care ea apare ca o mincinoasă şi o trădătoare de patrie.

Dintre lucrurile citite în această carte, care m-au şocat:

  • Pentru că duceau lipsă de îngrăşăminte, guvernul a cerut o cotă de dejecţii din partea fiecărei familii. WC-urile erau în curte iar fiecare familie îl încuia bine, ca nu cumva vecinii să fure în timpul nopţii excrementele din interior.
  • Mass-media străină este complet interzisă în Coreea de Nord, cu toate acestea există o cerere imensă de filme străine şi de seriale. Nu ştii niciodată când te puteai trezi cu nişte poliţişti care îţi percheziţionează casa în căutare de asemenea materiale. Ei întrerup curentul pentru că DVD-ul sau caseta să rămână blocate în aparat când intră ei pe uşă. De aceea oamenii îşi cumpără câte două videouri şi le schimbă rapid când vine vreun echipaj de poliţie.

Găsiţi această carte în toate librăriile, la preţul de 32 lei. O recomand cu căldură.


Dec
2015

Croitoreasa de la Dachau – Mary Chamberlain

categories: cărţi

croitoreasa-de-la-dachau_1_fullsizeCând am ales această carte din biblioteca mamei mele mă aşteptam să citesc mărturiile unui supravieţuitor de la Dachau, dar în schimb am descoperit povestea unui personaj fictiv. Am fost dezamăgită la început, dar pe parcurs am început să fiu din ce în ce mai captivată de ceea ce citeam şi acum, la final, pot spune că este una dintre cele mai frumoase cărţi citite în acest an. Dar mult prea tristă. Mi-a lăsat un gust amar la sfârşit.

Eroina romanului este Ada Vaughan, o tânără londoneză, dintr-o familie modestă, care lucrează într-un atelier de croitorie. Este foarte talentată şi ambiţioasă, visul ei este să-şi deschidă o casă de modă, Casa Vaughan. Atunci când îl cunoaşte pe Stanislaus von Lieben, un conte maghiar este fermecată, mai ales că acesta o scoate la cele mai în vogă restaurante şi cafenele şi se poartă foarte curtenitor. O cucereşte iar atunci când o invită să meargă într-o mică excursie la Paris, Ada nu spune nu. Ignoră părerea şefei ei sau a familiei, falsifică semnătura tatălui ei pentru a-şi procura un paşaport şi pleacă la Paris, fără să anunţe pe cineva.

La Paris au parte de momente frumoase, se distrează, se plimbă, dar după doar câteva zile, începe războiul. Stanislaus îi zice Adei că nu se poate întoarce la Londra, pentru că îl vor închide iar Ada, din iubire şi din frica de a se întoarce singură acasă, rămâne cu el la Paris. Stanislaus nu mai are bani aşa că Ada îşi găseşte de lucru şi îi întreţine pe amândoi.

Războiul devine din ce în ce mai dur, nemţii intră în Franţa, aşa că cei doi fug în Belgia. La îndemnul lui Stanislaus bineînţeles. Aici Stanislaus o abandonează pe Ada şi fuge, iar aceasta rămâne singură, fugind de bombe şi adăpostindu-se într-o mănăstire.

De aici încolo urmează momente incredibil de grele pentru Ada. Nemţii o iau prizonieră, este trimisă alături de alte măicuţe (se deghizase într-o călugăriţă) să lucreze la un cămin de bătrâni, aici îl va naşte pe Thomas, copilul ei şi al lui Stanislaus. De aici este trimisă la Dachau, unde timp de câţiva ani va fi sclava comandanţilor. Le va spăla, curăţa, dar mai ales le va coase soţiilor naziştilor rochii extraordinare.

Supravieţuieşte războiului, se întoarce în Anglia, dar nu va avea parte de un final fericit. Familia ei nu o mai doreşte, de-abia reuşeşte să se întreţină. Aşa încât recurge la prostituţie iar apoi, fără să caute sau să-şi dorească, se trezeşte că are un peşte. Lucrurile merg din ce în ce mai rău, până când viaţa ei va fi complet distrusă.

Nu vă voi povesti finalul, doar menţionez că are loc un proces, Ada este judecată. M-am enervat îngrozitor citind această parte, mai ales că autoarea s-a inspirat din povestiri reale, din sistemul legal din acea perioadă din Anglia. Să citesc cum erau tratate femeile, cum erau considerate mai nimic, cum totul legat de ele era luat în derâdere…a fost foarte greu.

Croitoreasa de la Dachau este o carte pe care o recomand, este foarte interesantă. Mi-ar fi plăcut un final fericit, dar se pare că autoarea a preferat un final realist.


Mar
2015

Un băiat pe lista lui Schindler – Leon Leyson

categories: cărţi

un-baiat-pe-lista-lui-schindler_1_fullsizeCei care aţi urmărit filmul Lista lui Schindler, ştiţi deja cine e Oskar Schindler şi cum de a ajuns ca un nazist să fie un erou al evreilor. Cartea de care vă scriu azi prezintă memoriile lui Leon Leyson, un evreu din Polonia care de la vârsta de 10 ani a fost nevoit să se mute cu familia într-un ghetou din Cracovia. Datorită îndemânării tatălui său, au fost remarcaţi de Oskar Schindler care a luptat pentru a-i ţine pe toţi membrii familiei în siguranţă, lucrând în condiţii cât mai bune.

Chiar şi cu multiplele intervenţii ale lui Schindler, Leon şi familia sa au ajuns în lagăre, au suferit de foame, au fost bătuţi şi au suferit pierderi inimaginabile prin moartea a doi dintre fraţi. Supravieţuitori au fost Leon, o soră şi un frate şi părinţii lor. După finalizarea războiului, n-au putut rămâne în Polonia unde în continuare erau persecutaţi, sora şi fratele lui Leon au plecat în Israel, iar părinţii şi mezinul Leon şi-au făcut o nouă viaţă în Statele Unite.

Am urmărit ceva timp această carte pe elefant, sperând să o cumpăr cu 50% reducere, dar mereu apărea ca indisponibilă, aşa încât am ajuns să o primesc cadou, cumpărată din Carrefour la preţul întreg de 35 lei. Şi deşi cartea este foarte interesantă şi o recomand, nu ştiu dacă 35 lei este suma corectă pentru o carte care se citeşte în câteva ore. Recomandarea mea este să aşteptaţi să o găsiţi la reducere.

(more…)


Jan
2015

Viaţa mea printre miliardarii ruşi

categories: cărţi

viata-mea-printre-miliardarii-rusi-jurnalul-unei-guvernante_1_fullsizeCând am dat peste această carte pe elefant, n-am rezistat şi am cumpărat-o. Aşa cum mă şi aşteptam este o carte uşurică, interesantă, un fel de articol mai lung despre viaţa unei guvernante în Rusia.

Marie Freyssac a locuit în Franţa până la 30 de ani, când a plecat să lucreze la Moscova ca guvernantă şi profesoară de limba franceză pentru cei doi copii dintr-o familie de oligarhi.

Din cele relatate, Marie s-a îndrăgostit de familie şi s-a considerat norocoasă că a ajuns să aibă grijă de nişte copii bine crescuţi şi modeşti, mai ales că auzise diverse poveşti, care de care mai înspăimântătoare, de la alte guvernante care lucrau în familii bogate.

Cu toate acestea, comportamentul familiei şi a celor 2 copii este pe măsura avuţiei lor. Marie povesteşte de sărbătorile în familie, despre călătoriile dese şi cazările luxoase, de mersul la şcoală în limuzine, de cartierul cu vile de minim 5 milioane de dolari, de viaţa înconjurată de agenţi de pază. Sau poate v-ar interesa poveştile despre vacanţa pe iahtul din Monaco, despre dorinţa oligarhilor de a ajunge la nivelul nobililor vechi, despre prietenii de familie, despre cum sunt trataţi copiii când sunt bolnavi, despre vodka care este privită ca un medicament de către ruşi. (more…)