Cei care citiţi acest blog regulat ştiţi că am devenit un mare fan al tenisului. Simona mi-a deschis apetitul pentru acest sport şi de atunci urmăresc cu mare plăcere meciurile de tenis, în special cel feminin, dar şi cel masculin, când n-am altceva mai bun de făcut. 😛
Dacă tot îmi place aşa mult, am început să citesc şi biografii ale jucătorilor de tenis. Am început cu cea mai bună autobiografie a unui jucător de tenis, Open – Andre Agassi. Nu o spun doar eu, toată lumea are aceeaşi părere (citiţi pe Goodreads). De atunci tot caut ceva asemănător. Editura Publica a tipărit mai multe biografii şi dacă ar fi fost toate în stilul lui Open, le-aş fi şi citit până acum. Dar din păcate unele sunt scrise de jurnalişti, altele sunt exclusiv despre meciuri de tenis şi altele sunt despre diete, lucruri care nu mă interesează. Eu aş vrea să citesc mai mult despre copilăria lor, despre cum au început să joace tenis, despre greutăţile pe care le-au întâmpinat.
Citeste in continuare: Pe linie – Serena Williams, Daniel Paisner
Astăzi vă fac cunoştinţă cu cartea care m-a determinat să-i dau 5 stele pe Goodreads şi care m-a ţinut ocupată câteva zile bune. Nu mă mai săturam de ea, nu-mi venea să cred ce mult îmi place, ce bine e scrisă, ce interesantă e. Şi nu numai eu am avut această părere, din câte am citit pe Goodreads şi pe alte site-uri, este cea mai bună autobiografie a unui jucător de tenis.
Uitasem cât de mult îmi plac cărţile Philippei Gregory. E incredibil, a scris vreo 6 cărţi despre Casa de York, despre Tudori, şi cu toate acestea fiecare carte este interesantă, fiecare carte aduce ceva nou, fiecare carte îţi dă impresia că citeşti pentru prima dată despre aceste evenimente.
Drumul către libertate. Autobiografia unei refugiate din Coreea de Nord – O carte care te face să fii recunoscător pentru libertatea pe care nu ai obţinut-o niciodată prin luptă. Aşa caracterizează The Bookseller această carte şi nu cred că o puteam spune mai bine decât atât.
Când am ales această carte din biblioteca mamei mele mă aşteptam să citesc mărturiile unui supravieţuitor de la Dachau, dar în schimb am descoperit povestea unui personaj fictiv. Am fost dezamăgită la început, dar pe parcurs am început să fiu din ce în ce mai captivată de ceea ce citeam şi acum, la final, pot spune că este una dintre cele mai frumoase cărţi citite în acest an. Dar mult prea tristă. Mi-a lăsat un gust amar la sfârşit.
