Category: cărţi

Onoare – Elif Shafak

onoareCe-mi place când dau peste o carte care să mă ţină în suspans, care să mă lase să-mi doresc mereu să citesc mai mult şi mai mult şi cu toate acestea să-mi doresc să nu o termin. Aşa a fost şi cu Onoare de Elif Shafak.

Autorul Autoarea mi-era cunoscută, ştiam de Bastarda Istanbulului, cu toate acestea am cumpărat acest roman pentru că mă interesa subiectul. Însă acum când ştiu cum scrie această autoare, voi căuta şi celelalte romane ale sale.

Onoare este un roman despre familie, iubire şi tradiţii. Ni se prezintă povestea a trei generaţii, desfăşurată în trei locuri diferite: un sat kurd de lângă Eufrat, Istanbul şi Londra. Pembe şi Jamila sunt în centrul poveştii, două gemene născute într-o familie săracă din Siria, copile care i-au luat ultima speranţă a mamei lor, care aştepta ca după 6 fete în sfârşit să i se nască băiatul mult dorit. Cele două fete au avut destine diferite. Jamila a rămas în locul natal, Pembe s-a căsătorit şi a plecat întâi în Istanbul, apoi la Londra. Povestea apoi ne duce spre destinul celor trei copii ai lui Pembe. Iskender, băiatul cel mare, răsfăţatul mamei lui, s-a văzut nevoit ca după plecarea tatălui sau, să-şi însuşească rolul de cap al familiei. Esma, singura fiică, este o artistă desăvârşită şi tot ce-şi doreşte este să facă ceva memorabil în viaţa ei. Yunus, băiatul cel mic şi cuminte, este îndrăgostit de o punkistă pe care o urmăreşte peste tot. Alături de toate aceste personaje aflăm şi de Adem, soţul lui Pembe, de Elias, bărbatul care i-a arătat lui Pembe ce e dragostea, unchiul Tariq, care se vede nevoit să ajute familia fratelui său. (more…)

Hitler, vecinul meu – Edgar Feuchtwanger

hitler-vecinul-meuHitler, vecinul meu prezintă amintirile unui copil evreu, Edgar Feuchtwanger, care a locuit în Munchen până 1939. Pentru mine a fost ceva nou, chiar dacă am mai citit 3 cărţi despre Holocaust în acest an, pentru că nu se axează pe perioada de după 1939, când evreii au avut cel mai mult de suferit, ci prezintă ascensiunea lui Hitler începând cu 1929.

Edgar locuia împreună cu familia sa într-un apartament în Munchen. Hitler s-a mutat la un moment dat vis-a-vis de el şi de atunci familia Feuchtwanger n-a mai avut linişte. Locuinţa lui Hitler era în permanenţă păzită, la începând doar de un paznic, ulterior de o armată întreagă. La el se perindau tot felul de oameni, nazişti sau politicieni, germani care îl susţineau.

Dacă în 1929 familia lui Edgar nu avea nici o emoţie în legătură cu Hitler, fiind siguri că nu va ajunge nicăieri, pe măsura trecerii anilor au putut observa cum Hitler devine din ce în ce mai popular printre germani, cum de la a primi un vot din 5 ajunge la a primi un vot din trei iar apoi 99% voturi (acest număr după ce evreii n-au mai avut drept de vot). (more…)

Ce cărţi vreau să citesc

carti_Acum câteva luni am cumpărat o grămadă de cărţi faine. Nu m-am putut abţine, am beneficiat de 50% reducere pe elefant.ro, aşa că am dat în total 250 de lei pe 13 cărţi. O sumă foarte bună, având în vedere că numai Cântecul maorilor se vinde în magazine cu vreo 50 lei. Ei, din toate aceste cărţi am reuşit să citesc până acum doar 5. Să zicem 5 şi un sfert, că am început una, dar n-am mai terminat-o. Asta e, nu-mi pare rău, am avut o perioada plină şi sincer prefer să petrec timpul cu prietenii decât stând singură în casă şi citind.

Speranţa mea a rămas vacanţa la mare, de obicei atunci citesc foarte mult, dar nu ştiu dacă va fi cazul şi excursiei din acest an.

Oricum, de terminat le voi termina eu. Problema e că deja vreau alte cărţi, şi ele foarte faine, şi ele la preţuri foarte bune pe elefant.ro. De luat în considerare că nu fac reclamă site-ului cu pricina ci doar eu am fost mereu mulţumită de comenzile făcute acolo. Ştiu că alţii au mai avut probleme, eu însă n-am de ce mă plânge. Când ştiu că iau cărţile cu 50% reducere faţă de preţul din magazin, plus transport gratuit…ce să mai vreau?

M-am gândit să vă prezint şi vouă lista de cărţi care stă de ceva timp în Wishlist-ul de pe site. Poate găsiţi şi voi aici ceva care să vă facă cu ochiul. (more…)

Am fost medic la Auschwitz – Miklós Nyiszli

Am_fost_medic_laAuschwitz-Nyiszli_Miklos-Eminescu_29507-1024x768Despre Auschwitz şi atrocităţile care aveau loc aici s-au scris nenumărate cărţi. Cea mai cutremurătoare mi s-a părut cea scrisă de Eva Mozes Kor (povestită aici), care la 10 ani a fost deportată la Auschwitz, îndepărtată de părinţi şi supusă alături de sora ei geamănă la diferite experimente medicale de către doctorul Mengele. Însă şi biografia dr Miklós Nyiszli este la fel de şocantă.

Miklós Nyiszli a fost un medic evreu din Oradea, care în luna mai 1944 a fost deportat împreună cu soţia şi fiica sa de 15 ani la Auschwitz. De la sosire a fost îndepărtat de familia sa, a avut un fel de interviu cu Mengele (nu vreau să-i mai zic doctor, un doctor n-ar face ce a făcut el) şi i s-a atribuit poziţia de medic legist. Avea de făcut autopsii şi rapoarte, după care să discute cu Mengele şi eventual să pregătească cadavrele pentru ai fi arse la crematoriu sau pentru a fi expuse la muzeu.

Ca medic legist era încadrat în categoria Sonderkommando, compusă din prizonieri evrei care lucrau la crematoriu şi care în general se ocupau cu debarasarea de cadavre. Aceşti oameni erau bineînţeles obligaţi la o astfel de muncă, singura lor recompensă fiind un stil de viaţă mai bun ca în lagăre, cu îmbrăcăminte şi hrană corespunzătoare, dar cu promisiunea nespusă că nu mai au de trăit decât 4 luni. Da, membrii Sonderkommando erau periculoşi pentru că ştiau prea multe, de aceea după 4 luni erau ucişi şi înlocuiţi cu alţi prizonieri. Ei ştiau care le este destinul şi se împăcaseră cu el. (more…)

Cu Hitler până la sfârşit – Heinz Linge

cu-hitler-pana-la-sfarsitMereu am fost pasionată de istorie dar acum, parcă mai mult ca niciodată, sunt atrasă de biografii, memorii. Poate semăn cu bunicul meu aici, el este singurul din familie care mai citeşte astfel de cărţi, restul îmi zic că n-am ce face să citesc cărţi cu subiect atât de trist, de deprimant. Dar asta este istoria noastră, trebuie să aflăm ce s-a întâmplat.

Citind Cu Hitler până la sfârşit n-am putut să nu remarc anumite similitudini cu situaţia politică actuală. Mă refer la toată povestea cu Rusia şi Ucraina. Nu vreau acum să vorbesc prea mult despre acest subiect, însă vă invit să citiţi următoarele pasaje din carte, care mie mi-au amintit de ce se întâmplă acum.

Hai să aflăm câteva informaţii despre oraşul Danzig:

Orașul Liber Danzig a fost un oraș-stat semi-independent baltic a cărui existență politico-administrativă a început pe 10 ianuarie 1920, în conformitate cu Tratatul de la Versailles din 1919, care îl desprindea politic de teritoriul Germaniei (alături de alte teritorii). Orașul și teritoriul imediat înconjurător au fost plasate sub protecția Ligii Națiunilor. Poloniei i se rezervau drepturi speciale economice în legătură cu Danzigul, sub rezerva respectării autonomiei populației germane majoritare. (sursa)

(more…)

De vânzare: Mariana, 15 ani

de-vanzare-mariana-15-ani_1_fullsizeŢările din Europa de Est au devenit principalele exportatoare de fete în Uniunea Europeană. Conform puţinelor studii pe care le avem, în prezent 300.000 de femei se prostituează în Vest. Cât despre numărul celor care sunt vândute… Toate acestea se petrec sub ochii noştri, pe străzile noastre, în barurile noastre, în parcările oraşelor noastre. Oficial, autorităţile, reprezentanţii legii, politicienii se plâng. În realitate, procesele intentate traficanţilor de carne vie sunt rarisime. Îmi dedic viaţa tuturor acestor fete care au cunoscut infernul, pentru a le asigura un loc unde să se refugieze dacă reuşesc să fugă. Dacă nu le-aş ajuta eu, cine să o facă? – Iana Matei

Aceste cuvinte m-au determinat să cumpăr cartea scrisă de Iana Matei. Am vrut să aflu mai multe informaţii despre această problemă, să înţeleg mai bine ce se întâmplă.

Cartea începe cu o prezentare a Ianei Matei, de la copilăria trăită în comunism, la Revoluţie, mineriada din 1991, fuga ei din ţară. După ce primeşte statut de refugiat în Serbia, se mută în Australia, unde are posibilitatea de a-i ajuta pe cei mai puţin norocoşi. Începe cu hrănirea copiilor străzii, activitate care se extinde până la înfiinţarea unui ONG. După o perioadă începe să-şi dorească să se întoarcă în România, pentru a ajuta copiii din ţara ei natală. Întorcându-se în ţară, află de la autorităţi de adolescente care au fost vândute, abuzate, obligate la prostituţie, şi impresionată de suferinţa acestor copii, începe o lupta aprigă pentru a-i salva şi proteja. (more…)

Evadare din Lagărul 14 – Blaine Harden

evadare-din-lagarul-14_1_fullsizeÎn ultimul timp am citit mai mult biografii decât ficţiune. Şi curiozitatea m-a determinat să aleg un anumit tip de biografii, mai exact a unor persoane care n-au avut o viaţă deloc uşoară. De la aceste cărţi am găsit apoi şi canalul de Youtube Human Rights Watch şi am urmărit acolo un video care are legătură cu cartea pe care v-o prezint astăzi. Alături de acel video am găsit multe altele, despre alte şi alte locuri cu probleme, cum ar fi Sudan, Rwanda, Senegal, Egipt, Iraq, Syria, Zimbabwe, Malawi. Am vrut să mă uit la toate, dar încă nu am puterea. Sunt copleşită de tot ce am citit şi văzut în ultima perioadă. Mă tem că dacă nu fac o mică pauză înainte, o să mă deprim groaznic. Pentru că nu înţeleg cum de este posibil să fie atâta răutate şi violenţă în lume.

Să încep totuşi să vă povestesc despre cartea “Evadare din Lagărul 14”. Blaine Harden, jurnalist american, scrie această biografie a lui Shin, tânăr care s-a născut şi a locuit 20 de ani într-un lagăr din Coreea de Nord. În Coreea de Nord nu se pedepseşte doar omul bănuit de anumite fapte care nu convin regimului. El şi 3 generaţii ale familiei sale ajung în lagăre. Părinţii lui Shin erau în lagărul 14, s-au cunoscut acolo iar la un moment dat li s-a dat voie să se căsătorească. După căsătorie aveau voie să petreacă câteva ore pe lună împreună şi din aceste întâlniri s-au născut copiii, printre care şi Shin.

Shin nu ştia nimic despre lumea de afară. Lagărul era viaţa sa. Aici a fost învăţat de mic să fie turnător, să raporteze la gardieni orice i se părea suspect. S-a născut şi a trăit în mizerie şi foamete. Din gelozie, din dorinţa de supravieţuire, şi-a pârât mama şi fratele, iar aceştia doi au fost executaţi. El şi tatăl sau n-au scăpat, au fost torturaţi luni în şir pentru faptele celor doi. La un moment dat, datorită unui alt prizonier, Shin află despre lumea de afară şi printr-un noroc extraordinar reuşeşte să evadeze.

Pentru o mărturie emoţionantă despre suferinţă, curaj, supravieţuire şi speranţă, vă recomand această carte. Veţi afla despre viaţa în lagărele din Coreea de Nord, despre fuga în China şi ulterior în Coreea de Sud, despre diferenţele dintre Coreea de Nord şi de Sud. Pentru mine a fost o lecţie de istorie necesară, pentru că spre ruşinea mea, nu ştiam mare lucru despre ce se întâmplă în acea parte a lumii.

Ca o completare a lecturii, vă recomand şi video-ul de mai jos.

Supă de pui pentru suflet

reading-and-chandler-bing-gallery

Nu v-aş fi scris despre această carte dacă nu găseam poza de mai sus. Pentru fanii serialului Friends, poate vă amintiţi episodul în care Chandler citeşte din această carte, în speranţa că una din povestiri îl va emoţiona şi va reuşi să plângă. Ei bine, nu a plâns. Şi nici eu. Aş putea spune că nici măcar nu am fost impresionată de povestiri.

Cei care mă ştiu cât de cât, cunosc faptul că nu sunt un fan al cărţilor de dezvoltare personală/motivaţionale. Am încercat să citesc mai multe, dar pur şi simplu nu m-au “atins”. Nu m-au făcut să simt nimic. Mai degrabă sunt impresionată de biografii sau beletristică. La “Supă de pui pentru suflet” m-am oprit pentru că mi s-a părut foarte simpatic titlul şi pentru că cele 101 povestiri din carte relatează fapte reale. După câteva ore de citit am finalizat-o, fără să-mi pară rău de timpul pierdut cu ea, dar şi fără să mă simt înduioşată, motivată sau mai optimistă şi fericită ca de obicei.

Cartea, scrisă de Jack Canfield şi Mark Victor Hansen, conţine 101 povestiri structurate în 7 capitole: despre dragoste, cum să înveţi să te iubeşti, despre părinţi, despre învăţare, trăieşte-ţi visul, obstacole copleşitoare, înţelepciune eclectică. În ciuda celor 400 de pagini, cartea se citeşte foarte uşor. De câteva ori m-am oprit pentru a căuta pe net informaţii despre anumiţi oameni din povestiri, pentru că-mi venea tare greu să cred ce citeam. Şi am găsit, ceea ce m-a determinat să continui să citesc. Dar asta s-a întâmplat în cazul a vreo 10-20 de povestiri. În rest, multe mi s-au părut prea S.F., prea lacrimogene, prea nerealiste. Dar asta sunt eu…cam sceptică pentru astfel de lecturi.

Dar dacă mie nu mi-a plăcut în mod deosebit asta nu înseamnă că vouă nu o să vă placă. Cred că depinde de fiecare persoană în parte, dacă vă plac acest gen de cărţi, dacă nu vă deranjează prea multă dulcegărie, dacă mesajele motivaţionale din acest tip de cărţi vă ajută. Cu siguranţă este o lectură optimistă aşa că rău nu o să vă facă.

Găsiţi cartea şi pe scribd.

Cândva am fost prinţesă – Jacqueline Pascarl

dedicatie-de-la-alex

Prietena mea Alexandra ştie să-mi dăruiască cele mai frumoase cadouri. Aşa s-a întâmplat şi de Crăciun când am primit de la ea această carte care era de ceva timp în wishlist-ul meu. Dar cea mai plăcută surpriză a fost dedicaţia pe care mi-a făcut-o pe prima pagină din carte şi pe care am descoperit-o de-abia într-o seară, când m-am apucat de citit cartea. Bineînţeles că mi-au dat câteva lacrimi, gândindu-mă că tocmai Alexandra este cea mai bună prietenă pe care şi-ar putea-o dori cineva. Cu toată lumea e atât de drăguţă, de generoasă, nu spune niciodată “Nu”. Îşi dedică viaţa celor din jurul ei. Orice persoană care e iubită de ea se poate considera norocoasă şi poate fi sigur că va avea în ea un sprijin pentru întreaga viaţă.

candva-am-fost-printesa-jacqueline-pascarl

Dar hai să vă povestesc despre carte pentru că de aceea aţi deschis această pagină. Este o carte foarte interesantă, pe care eu una am terminat-o într-o zi. Nu m-am putut opri, n-am mai avut chef nici să stau prin oraş, nici să stau la discuţii. Nu mă gândeam decât la cum să ajung mai repede acasă să văd ce se întâmplă în continuare în carte.

Cândva am fost prinţesă este povestea adevărată a Jacquelinei Pascarl, o tânără din Australia. A avut o copilărie nefericită, fiind crescută de o mamă cu probleme psihice şi de diverşi taţi care o abuzau. Singura persoană pe care se putea baza era bunica ei, însă mama le interzisese să menţină legătura. La 17 ani face cunoştinţă cu Bahrin, originar din Malaysia, student la Arhitectură. Este cucerită de acesta, care o şi prezintă familiei. Atunci îi mărturiseşte că este un prinţ malaysian. După vizita în Malaysia Bahrin îi impune să se căsătorească şi Jacqueline, orbită de iubire, acceptă măritişul, cât şi mutarea în Malaysia. În noua ei ţară Jacqueline trebuie să se obişnuiască cu statutul femeilor de aici şi cu comportamentul soţului ei. Este abuzată fizic şi psihic de Bahrin, care o ameninţă că o poate lăsa oricând fără cei doi copiii ai lor.

Jacqueline reuşeşte să se întoarcă în Australia cu cei doi copii şi după o luptă foarte grea în instanţă capătă custodia copiilor. Şi încep câţiva ani fericiţi care din păcate vor fi curmaţi de Bahrin, care îi răpeşte copiii şi îi duce în Malaysia.

Mai mult nu vă povestesc, vă invit să citiţi cartea (Once I Was A Princess). Are şi o continuare, care încă nu a fost tradusă în limba română (Since I Was A Princess). Eu n-am avut acces la ea, aşa că după ce am terminat cartea am fugit pe Google pentru a afla ce s-a mai întâmplat între timp. Finalul e oarecum fericit, însă din păcate fericirea asta a venit foarte târziu.

Cartea merită a fi citită, deşi este o poveste foarte tristă a unei femei care nu trebuia să aibă o astfel de viaţă, cu abuzuri fizice şi psihice din fragedă copilărie şi până la mijlocul vieţii. Mi s-au părut interesante tradiţiile şi obiceiurile din Malaysia, dar nu le aprob pe cele referitoare la drepturile femeilor din această ţară.

Cartea este disponibilă , la preţul de 38 lei.

Gândeşte fix pe dos – Paul Arden

gandeste-fix-pe-dosNot impressed!

Două cărţi am citit de Paul Arden, aceasta şi Dumnezeu explicat într-o cursă de taxi. Pe cea din urmă am găsit-o şi citit-o la dentist în 20 de minute, cât am aşteptat să intru. Pe cea de care vă scriu astăzi am citit-o direct în librărie, în 20-25 de minute. Nu-s cărţi rele, da nu prea văd de ce aş plăti 30-40 de lei pe nişte cărţi care se citesc în 20 de minute. Da, înţeleg, prezintă idei valoroase, care ne vor schimba viaţa (Not!), dar totuşi…atâţia bani pentru câteva cuvinte motivaţionale şi o mulţime de poze? Singura soluţie este să o primeşti cadou.

Autorul, printre altele, sugerează să nu faci facultate, să te apuci direct de muncă. Eu din experienţa pe care o am până acum zic să faceţi şi facultate şi să şi munciţi. Poate în Statele Unite te mai angajează cineva fără facultate, dar la noi mai greu. Mai ales pe un job bun. Şi facultatea nu o faci numai pentru diplomă, obţii informaţii utile pentru cariera ta, cunoşti oameni care vor lucra în acelaşi domeniu ca şi tine, poţi aplica pentru internship-uri, înveţi să te descurci cu selectarea informaţiei, proiecte, deadline-uri, prezentări şi multe altele. (more…)