Category: cărţi

Şi eu am trăit în comunism

si-eu-am-trait-in-comunism

Când ajung printr-o librărie, mă duc direct la standul cu cărţi istorice sau biografii, şi de cele mai multe ori ajung să cumpăr ceva. Am realizat de acum că acesta este genul de cărţi care mă atrage.

Aşa am ajuns să cumpăr Şi eu am trăit în comunism, carte formată din sute de fragmente, scrise de 95 de autori şi editate de Ioana Pârvulescu. Povestirile sunt împărţite în 20 de capitole şi relatează viaţa de zi cu zi din comunism. Putem citi, de exemplu, relatări ce ţin de şcoală, facultate, serviciu, timp liber, sărbători, călătorii, cozi, mâncare şi băutură, munci agricole, vacanţe.

Pe alocuri cartea este amuzantă, te face să te gândeşti ce creativi erau oamenii pe atunci, ce năzdrăvănii mai făceau. Dar apoi vin povestirile triste, despre neajunsuri şi nedreptăţi.

Citeste in continuare: Şi eu am trăit în comunism

Frumoasele chinezoaice – Lisa See

frumoasele-chinezoaice_1_fullsize

Am ignorat coperta care dă impresia mai mult de roman de duzină, şi am rămas încrezătoare ştiind ce fel de cărţi poate scrie această autoare. Aşa cum mă aşteptam, Lisa See nu m-a dezamăgit.

Această carte a fost ceva nou pentru mine. Am descoperit America anilor 1938-1948, din perspectiva a trei chinezoaice. Am aflat cu surprindere cât de marginalizaţi erau chinezii pe tărâm american, chiar şi cei născuţi şi crescuţi acolo. În majoritatea statelor americane chinezii nu aveau voie să se căsătorească cu albii. Indiferent ce studii aveau, cu greu îşi găseau ceva de lucru şi nu mereu conform educaţiei lor. Chiar şi aşa, chinezii o duceau excelent faţă de japonezi. În acele timpuri în care Statele Unite şi Japonia erau în război, japonezii născuţi în America erau nevoiţi să se ascundă, pentru a nu fi acuzaţi că sunt spioni şi/sau trimişi în lagăre de concentrare. Citeste in continuare: Frumoasele chinezoaice – Lisa See

Nu genul ăla de fată – Lena Dunham

nu-genul-ala-de-fata_1_fullsize

De ce mi-am dorit această carte? Nu pentru că aş urmări serialul Girls sau mi-ar plăcea de creatoarea şi actriţa Lena Dunham. Pur şi simplu am văzut cartea la Cărtureşti, am răsfoit-o şi mi s-a părut interesant scrisă. Aşa că am primit-o cadou şi m-am apucat să o citesc în urmă cu vreo 2-3 săptămâni. Şi greu am mai terminat-o, pentru că da, nu mi-a plăcut.

Nu e o carte proastă, pur şi simplu nu e genul meu de carte. Lena povesteşte diferite întâmplări din viaţa ei, vorbeşte despre părinţi, sora ei, bunica, prieteni, şi de asemenea despre iubiţi, despre diverse partide de sex, despre psihologii şi psihiatrii la care a mers şi despre tulburarea ei obsesiv-compulsivă. Citeste in continuare: Nu genul ăla de fată – Lena Dunham

Open – Andre Agassi

open-o-autobiografie_1_fullsizeAstăzi vă fac cunoştinţă cu cartea care m-a determinat să-i dau 5 stele pe Goodreads şi care m-a ţinut ocupată câteva zile bune. Nu mă mai săturam de ea, nu-mi venea să cred ce mult îmi place, ce bine e scrisă, ce interesantă e. Şi nu numai eu am avut această părere, din câte am citit pe Goodreads şi pe alte site-uri, este cea mai bună autobiografie a unui jucător de tenis.

Open. O Autobiografie ne prezintă într-un mod foarte sincer viaţa şi cariera lui Andre Agassi, câştigător a 8 Grand Slam-uri (şi finalist la alte 7). Aflăm cum a început să joace tenis, împins de la spate de tatăl său, cum a devenit din ce în ce mai bun, cum a fost trimis la o academie de tenis, cum a devenit jucător profesionist. Putem citi despre familia sa, despre prieteni, antrenori, iubite şi soţii. Ni se prezintă de la cap la coadă relaţia cu Brooke Shields, de care cu toţii am auzit. La fel şi povestea de dragoste cu Steffi Graf. Aflăm şi despre meciurile de tenis, pierdute sau câştigate, despre jucători, despre sacrificiile impuse de acest sport. Şi toate acestea ne sunt relatate într-un mod plăcut, cursiv, de ţi-e mai mare dragul să citeşti şi să tot citeşti. Nu trebuie să fii mare fan tenis ca să-ţi placă această carte. Oricine ar aprecia-o.

Citeste in continuare: Open – Andre Agassi

Blestemul regelui – Philippa Gregory

blestemul-regelui_1_fullsizeUitasem cât de mult îmi plac cărţile Philippei Gregory. E incredibil, a scris vreo 6 cărţi despre Casa de York, despre Tudori, şi cu toate acestea fiecare carte este interesantă, fiecare carte aduce ceva nou, fiecare carte îţi dă impresia că citeşti pentru prima dată despre aceste evenimente.

În acest nou roman istoric, Philippa Gregory prezintă viaţa lui Margaret Pole, tânăra moştenitoare a Plantageneţilor. Încă din naştere a fost un pericol pentru Tudori, fiind nepoata a doi regi (Edward şi Richard). Dar mai periculos decât ea a fost fratele ei Edward, întemniţat de la 11 ani şi executat din porunca lui Henric al VII-lea. Margaret a fost căsătorită cu un nobil modest, pentru a o ţine departe de tron. Soţul ei fiind un susţinător al casei Tudorilor, i se da în grijă moştenitorul tronului, Arthur, iar Margaret va deveni astfel o a doua mamă pentru acesta şi pentru soţia lui, Caterina de Aragon. Va continua să fie alături de Caterina toată viaţa, să-i fie doamnă de onoare atunci când se căsătoreşte cu Henric al VIII-lea, să fie guvernanta prinţesei Maria.

Citeste in continuare: Blestemul regelui – Philippa Gregory

Autobiografia unei refugiate din Coreea de Nord – Yeonmi Park

drumul-catre-libertate-yeonmi-parkDrumul către libertate. Autobiografia unei refugiate din Coreea de Nord – O carte care te face să fii recunoscător pentru libertatea pe care nu ai obţinut-o niciodată prin luptă. Aşa caracterizează The Bookseller această carte şi nu cred că o puteam spune mai bine decât atât.

Am citit deja câteva autobiografii ale unor supravieţuitori din Coreea de Nord. Nu ştiu de ce sunt atât de atrasă de astfel de cărţi, cred că pur şi simplu mă inspiră. Când citeşti despre aceşti oameni, despre toate prin câte au trecut şi cum au reuşit să supravieţuiască, îţi dai seama cât de mărunte sunt grijiile tale. Astfel de cărţi te fac să te întrebi cu ce poţi ajuta tu, ce poţi face ca să îmbunătăţeşti viaţa cuiva din jurul tău.

Citeste in continuare: Autobiografia unei refugiate din Coreea de Nord – Yeonmi Park

Croitoreasa de la Dachau – Mary Chamberlain

croitoreasa-de-la-dachau_1_fullsizeCând am ales această carte din biblioteca mamei mele mă aşteptam să citesc mărturiile unui supravieţuitor de la Dachau, dar în schimb am descoperit povestea unui personaj fictiv. Am fost dezamăgită la început, dar pe parcurs am început să fiu din ce în ce mai captivată de ceea ce citeam şi acum, la final, pot spune că este una dintre cele mai frumoase cărţi citite în acest an. Dar mult prea tristă. Mi-a lăsat un gust amar la sfârşit.

Eroina romanului este Ada Vaughan, o tânără londoneză, dintr-o familie modestă, care lucrează într-un atelier de croitorie. Este foarte talentată şi ambiţioasă, visul ei este să-şi deschidă o casă de modă, Casa Vaughan. Atunci când îl cunoaşte pe Stanislaus von Lieben, un conte maghiar este fermecată, mai ales că acesta o scoate la cele mai în vogă restaurante şi cafenele şi se poartă foarte curtenitor. O cucereşte iar atunci când o invită să meargă într-o mică excursie la Paris, Ada nu spune nu. Ignoră părerea şefei ei sau a familiei, falsifică semnătura tatălui ei pentru a-şi procura un paşaport şi pleacă la Paris, fără să anunţe pe cineva.

Citeste in continuare: Croitoreasa de la Dachau – Mary Chamberlain

Un băiat pe lista lui Schindler – Leon Leyson

un-baiat-pe-lista-lui-schindler_1_fullsizeCei care aţi urmărit filmul Lista lui Schindler, ştiţi deja cine e Oskar Schindler şi cum de a ajuns ca un nazist să fie un erou al evreilor. Cartea de care vă scriu azi prezintă memoriile lui Leon Leyson, un evreu din Polonia care de la vârsta de 10 ani a fost nevoit să se mute cu familia într-un ghetou din Cracovia. Datorită îndemânării tatălui său, au fost remarcaţi de Oskar Schindler care a luptat pentru a-i ţine pe toţi membrii familiei în siguranţă, lucrând în condiţii cât mai bune.

Chiar şi cu multiplele intervenţii ale lui Schindler, Leon şi familia sa au ajuns în lagăre, au suferit de foame, au fost bătuţi şi au suferit pierderi inimaginabile prin moartea a doi dintre fraţi. Supravieţuitori au fost Leon, o soră şi un frate şi părinţii lor. După finalizarea războiului, n-au putut rămâne în Polonia unde în continuare erau persecutaţi, sora şi fratele lui Leon au plecat în Israel, iar părinţii şi mezinul Leon şi-au făcut o nouă viaţă în Statele Unite.

Am urmărit ceva timp această carte pe elefant, sperând să o cumpăr cu 50% reducere, dar mereu apărea ca indisponibilă, aşa încât am ajuns să o primesc cadou, cumpărată din Carrefour la preţul întreg de 35 lei. Şi deşi cartea este foarte interesantă şi o recomand, nu ştiu dacă 35 lei este suma corectă pentru o carte care se citeşte în câteva ore. Recomandarea mea este să aşteptaţi să o găsiţi la reducere.

Citeste in continuare: Un băiat pe lista lui Schindler – Leon Leyson

Viaţa mea printre miliardarii ruşi

viata-mea-printre-miliardarii-rusi-jurnalul-unei-guvernante_1_fullsizeCând am dat peste această carte pe elefant, n-am rezistat şi am cumpărat-o. Aşa cum mă şi aşteptam este o carte uşurică, interesantă, un fel de articol mai lung despre viaţa unei guvernante în Rusia.

Marie Freyssac a locuit în Franţa până la 30 de ani, când a plecat să lucreze la Moscova ca guvernantă şi profesoară de limba franceză pentru cei doi copii dintr-o familie de oligarhi.

Din cele relatate, Marie s-a îndrăgostit de familie şi s-a considerat norocoasă că a ajuns să aibă grijă de nişte copii bine crescuţi şi modeşti, mai ales că auzise diverse poveşti, care de care mai înspăimântătoare, de la alte guvernante care lucrau în familii bogate.

Cu toate acestea, comportamentul familiei şi a celor 2 copii este pe măsura avuţiei lor. Marie povesteşte de sărbătorile în familie, despre călătoriile dese şi cazările luxoase, de mersul la şcoală în limuzine, de cartierul cu vile de minim 5 milioane de dolari, de viaţa înconjurată de agenţi de pază. Sau poate v-ar interesa poveştile despre vacanţa pe iahtul din Monaco, despre dorinţa oligarhilor de a ajunge la nivelul nobililor vechi, despre prietenii de familie, despre cum sunt trataţi copiii când sunt bolnavi, despre vodka care este privită ca un medicament de către ruşi. Citeste in continuare: Viaţa mea printre miliardarii ruşi

Jurnalul Marii Ducese Olga Romanova – Helen Azar

jurnalul-marii-ducese-olga-romanovaMonarhia a fost mereu o sursă de fascinaţie pentru mine. Citesc tot ce prind despre monarhii din Europa şi nu numai, şi dacă cu ocazia asta mai aflu şi informaţii despre istoria ţărilor în cauză, cu atât mai bine. Aşa s-a întâmplat şi cu cărţile despre Romanovi pe care le-am citit în ultima perioadă. Mai ales în Saga dinastiei Romanov, scrisă de Jean des Cars, care prezintă toţi ţarii Rusiei şi contextul în care au domnit.

Dar astăzi n-o să vă povestesc despre acea carte ci despre una mai uşurică, care se citeşte în 1-2 zile maxim, Jurnalul Marii Ducese Olga Romanova. Denumirea este puţin incorectă pentru că doar jumătate din carte este cu jurnalul fiicei ţarului, Olga, restul este cu jurnalul ţarului, pentru că Olga n-a mai scris sau şi-a ars jurnalul.

Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu povestea Romanovilor, o să fac câteva mici menţiuni. Nicolae al II-lea a fost ultimul ţar al Rusiei. A fost asasinat, împreună cu soţia sa şi cei 5 copii (4 fete – Olga, Tatiana, Maria, Anastasia, şi un băiat – Alexei), după un an de detenţie la domiciliu. Cu ei au murit şi servitorii lor loiali, care nu au vrut să-i abandoneze. Citeste in continuare: Jurnalul Marii Ducese Olga Romanova – Helen Azar