Marea mea pasiune pentru Formula 1 a început în anul 2000. Nu mai ţin minte cum a debutat totul, cum am ajuns să mă uit la un sport atât de masculin, mai ales că nu eram pasionată de maşini, viteză sau tehnologii noi. Însă s-a întâmplat şi tot în acelaşi an mi-am ales şi favoritul, pe Michael Schumacher într-o maşină Ferrari, fără să ştiu ceva despre trecutul său în acest sport sau despre valoarea maşinii în comparaţie cu celelalte.

Am fost un fan înfocat timp de 5 ani, până în 2004. Urmăream aproape fiecare cursă, chiar dacă asta însemna să mă trezesc la 6 dimineaţa duminică, ca să nu ratez cursa din Australia, sau sa încerc pe cât posibil să-mi aranjez meditaţiile din weekend astfel încât să fiu acasă la ora 15.00 când se difuzau cursele ce aveau loc în Europa. Aveam caiete în care lipeam articole din ziare, cumpăram şi citeam cu atenţie ziarul ProSport (doar atunci când erau curse), înregistram pe reportofon tot ce spuneau prezentatorii de-a lungul cursei, purtam haine roşii şi galbene, ca un adevărat fan Ferrari. Când am vizitat Monte Carlo am insistat pe lângă tatăl meu să-mi cumpere un tricou original Michael Schumacher, care a costat mult prea mult, dar deh…te poţi pune cu pasiunea? Eram înnebunită după acest sport, îi băteam toată ziua la cap pe părinţii mei, pe verişoara şi pe prietena mea, pe prietenul meu, ba chiar şi pe unii profesori – aşa am descoperit că şi profesoara mea de franceză, o doamnă la vreo 60 de ani, fostă directoare de liceu, era un mare suporter al lui Schumacher. Prietenele mele au urmărit de dragul meu cursele, bineînţeles, plictisindu-se teribil, chiar şi prietenul meu a încercat să îmbrăţişeze acest sport, dar a adormit în timpul cursei. 🙂

Pe parcursul acestor ani, Ferrari a început să domine din ce în ce mai mult acest sport, aşa încât, deşi mă bucuram teribil de fiecare dată când câştigau, cursele au devenit monotone. La un moment dat nu mai urmăream cu atenţie cursa, lăsam televizorul deschis, şi-mi făceam temele. Şi aşa a început sfârşitul pasiunii mele pentru Formula 1. În 2006 Michael Schumacher s-a retras, aşa încât am zis şi eu adio Formulei 1. În 2010 a revenit, dar deja era prea târziu pentru mine. Cu toate acestea încă iubesc acest sport şi sunt recunoscătoare pentru toate momentele de emoţie şi bucurie pe care mi le-a acordat.

De aceea am şi cumpărat această carte – “250 de curse alături de Michael Schumacher”, atunci când am văzut-o la ofertă în Cărtureşti, la doar 9 lei. Am citit-o pe nerăsuflate, am aflat astfel multe lucruri despre cursele de dinainte de 2000, am putut face cunoştinţă şi cu piloţi de valoare precum Mansell, Senna, Prost. Şi cum astăzi, 25.08.2011, se împlinesc 20 de ani de la debutul lui Michael Schumacher în Formula 1, m-am gândit că e ziua perfectă să vă spun câteva cuvinte despre carte.

Cartea este structurată pe ani, începând cu 1991, prezintă fiecare cursă în parte, cam într-o pagină, nu mai mult. Nu plictiseşte cu detalii, sunt menţionate doar informaţiile importante, cu câteva impresii ale autorului. Ni se prezintă şi situaţia generală, hotărârile luate de FIA şi lista de piloţi şi echipe. Prima cursă prezentată este cea de la Spa, din Belgia, prima în care a concurat Michael Schumacher. La fiecare cursă ni se menţionează date despre sportiv, chiar dacă acesta a fost printre câştigători/conducătorii cursei sau nu. Mi-a plăcut să găsesc informaţii despre motivul eşecului lui Schumacher, atunci când a fost cazul.

Singurul lucru care m-a deranjat au fost cele 30 de pagini lipsă din carte. Am trimis mail editurii, convinsă că voi fi ignorată, dar nu a fost cazul. Mi s-a răspuns, şi-au cerut scuze şi mi-au oferit şansa schimbării cărţii. Eu nu am vrut decât scuze, nu o să mai stau să trimit cărţi prin poştă.

Am mai găsit o carte despre Formula 1, avându-l ca autor tot pe Nicolae Cosmescu (o puteţi vedea aici), însă este scrisă în 2005, iar de atunci şi până azi s-au schimbat mult prea multe lucruri. Am fost surprinsă să văd că acum sunt 19 curse, nu 17, că au apărut noi circuite, în India, Abu Dhabi, Singapore, Japonia sau China. Foarte frumos! Sunt şi elemente din regulament care nu mi se par ok, însă sunt conştientă că au fost stabilite tocmai pentru siguranţă şi pentru păstrarea interesului fanilor Formulei 1. Dacă un sportiv bun, de la o echipă cu numeroşi sponsori în spate, câştigă tot, nu mai urmăreşte nimeni cursele. Am înţeles că trebuie să se bucure de şansă şi echipele mici, cu bugete sau sponsori aproape inexistenţi.

Poate voi mai da o şansă Formulei 1. Trebuie însă să mă pun la curent cu noul regulament, noii piloţi, noii campioni. Şi trebuie să suport să-l văd pe favoritul meu într-o maşină mai slabă decât cele cu care a mers până acum, şi pe poziţii mult sub prestigiul său.