John Boyne scrie carti pentru copii. Unii considera si aceasta carte, Baiatul cu pijamale in dungi, o carte pentru copii. Nu are decat putin peste 200 de pagini, este scrisa intr-un limbaj mai copilaresc si nu sunt prezentate explicit scene de violenta. Insa odata ce incepi sa citesti aceasta carte, realizezi ca este mai mult decat o carte pentru copii. Ea prezinta punctul de vedere al unui copil de doar 9 ani, dar ceea ce vede, ceea ce simte, este traumatizant si pentru un adult, nu mai zicem de un copil atat de mic. Nu mi-as lasa copilul sa citeasca aceasta carte pana la 14 ani, pentru ca oricum nu ar intelege pe deplin, si desi vreau sa afle despre Holocaust, nu vreau sa ii rapesc copilaria si acea imagine a unei lumi perfecte pe care orice copil dintr-o familie fericita o are.

Cartea prezinta cateva luni din viata lui Bruno, fiul unui comandant din armata lui Hitler. Familia sa se muta langa Auschwitz (numit in carte, intr-un mod foarte inteligent, Out-With – “afara cu” ), decizie care il lasa teribil de nefericit pe Bruno, deoarece trebuie sa-si abandoneze prietenii, casa cea frumoasa si bunicii pe care ii adora. In noua casa Bruno se plictiseste, de aceea incepe sa exploreze si astfel observa dupa gardul ce inconjura “ferma” un baiat de varsta lui, Shmuel. Cei doi se imprietenesc, se intalnesc aproape in fiecare zi, discuta. Bruno nu poate sa inteleaga de ce Shmuel sta pe cealalta parte a gardului, unde sunt atatia copii cu care poate sa se joace, iar el sta singur. Nu intelege diferenta intre evrei si germani, desi sora si tatal sau incearca oarecum sa-i explice. De fapt aceste explicatii stangace ii vor grabi sfarsitul lui Bruno. El nu cunoaste pericolul de dincolo de gard si in ultima zi de stat la Out-With, se aventureaza in lagar, pentru a-l ajuta pe Shmuel sa-si gaseasca tatal. Cei doi, nascuti in aceeasi zi, vor sfarsi atunci, impartind acelasi destin, desi unul e evreu si altul e neamt.

Citeste in continuare: Baiatul cu pijamale in dungi – John Boyne