Jul
2011

Reţetă de weekend: mini ştrudel cu mere

categories: food & drinks

Aşa cum v-am promis, revin astăzi cu o nouă reţetă, de data asta de mini ştrudel cu mere. Este o reţetă foarte uşoară, foarte rapid de preparat şi copt şi cel mai important, rezultatul este foarte gustos! Blogul Laurei Adamache a fost de această dată inspiraţia mea şi pe această cale vă recomand să îl vizitaţi, sigur veţi găsi o reţetă pe gustul vostru acolo.

  

INGREDIENTE NECESARE

Pentru compoziţie: Foietaj (cam 2 foi), 2 mere mari, o lingură scorţişoară, 3-4 linguri zahăr, un gălbenuş ou, 3 linguri lapte, 100 grame nuci/migdale/alune

Menţiune: Alegeţi un foietaj de calitate! Prima dată am cumpărat de la Bella (aproximativ 5 lei, Carrefour) şi a fost ok. A doua oară am cumpărat marca Aro (7 lei, mai scump deoarece era un gramaj mai mare), singurul foietaj pe care l-am găsit la supermarketul din zonă, şi nu mi-a plăcut la fel de mult. Cel de la Aro este mai gros, cred că asta a fost şi problema.

Preţ aproximativ ingrediente: 10-15 lei

Dificultate: mică

Timp de preparare: 30 de minute

Număr porţii: 10-12

Pasul 1: Se amestecă gălbenuşul de ou cu 3 linguri lapte. Cu acest mix se vor unge ulterior ştrudelele înainte de coacere. Pentru a separa albuşul de gălbenuş am folosit pentru prima dată EZ Cracker. 🙂

  

Pasul 2: Trecem la compoziţie. Curăţăm merele de coajă şi le tăiem în bucăţele mici. Adăugăm o linguriţă de scorţişoară, alune/migdale/nuci şi 3-4 linguri de zahăr, după care amestecăm bine.

Eu am adăugat migdale (am vrut nuci, dar n-am găsit) prima dată; a doua oară am făcut fără. Deci dacă nu găsiţi alune/migdale/nuci, puteţi face foarte bine ştrudelele şi fără.

  

 

(more…)


Jul
2011

Meserii de vis

categories: personal

Mă uitam zilele trecute cu prietenul la o emisiune pe Discovery unde un grup de bărbaţi construiau diverse lucruri, orice le trecea prin cap. De data asta era o maşinărie care ar fi trebuit să dezbrace de pijama şi să spele un om (întins pe acea platformă), fără ca acesta să facă vreun efort. Prostioare, dar oricum, destul de interesant. 🙂

Eh, şi urmărind emisiunea, m-am gândit că acel job ar fi ideal pentru mulţi dintre bărbaţi, mai exact cei cărora le place să meşterească şi să construiască tot felul.

Şi de la asta, am început să mă gândesc ce job mi-ar plăcea mie, dacă nu ar conta nici banii, nici orice altceva. Ce mi-ar plăcea să fac? Şi am realizat următoarea listă:

  • librar la Cărtureşti sau Humanitas : toată ziua să stau cu cărţi în mână, să le aranjez, să pot să recomand clienţilor cărţi, să fiu mereu la zi cu ultimele noutăţi în materie de literatură. De ce Cărtureşti sau Humanitas? Pentru că îmi place cum arată, sunt ordonate, moderne, cu o gamă diversă de cărţi şi ceai.
  • stewardesă : ah, ce mi-ar plăcea! Am descoperit de curând blogul Air Confidential şi am citit toate articolele despre studii, zboruri, examene. Mi se pare un job foarte fain, este absolut grozav să ai şansa să călătoreşti în atât de multe ţări. Însă am citit şi despre cât de greu se ia licenţa de însoţitor de bord, ce mult e de învăţat şi mi s-au părut foarte scumpe studiile. De asemenea trebuie să fii înzestrat de la natură cu o răbdare de fier şi mult calm, trebuie să fii rezistent, să suporţi ore întregi de zbor fără somn sau odihnă. Dar vai ce mi-ar plăcea!
  • detectiv particular : sunt destul de atentă la detalii şi am suficientă răbdare să urmăresc ceva, dacă am vreun interes de orice fel. Însă nu cred că mi-ar plăcea să fac asta mult timp, e cam periculos.
  • redactor la un ziar : nu de scandal, nu care traduc cuvânt cu cuvânt articole din ziare străine, nu care fură conţinut de pe bloguri sau din alte surse.

Alte meserii care m-au ispitit de-a lungul timpului: politician, medic.

Voi ce job-uri v-aţi alege? Fiţi creativi şi alegeţi orice v-aţi dori, indiferent de bani, nivel de pregătire sau altele.


Jul
2011

Ce facem cu curăţenia la locul de muncă?

categories: personal

La primul meu loc de muncă, o agenţie de turism, eram însărcinată ca din când în când să ajut la făcutul curăţeniei. Nu aveam o femeie de serviciu care să vină să facă curat, aşa că noi, fetele din agenţie, dădeam cu aspiratorul sâmbăta, în timpul programului (când nu erau clienţi), ştergeam praful de vreo 2 ori pe săptămână, măturam în faţa agenţiei (asta cam în fiecare dimineaţă, că se aduna praf şi mizerii), şi bineînţeles fiecare avea grijă ca propriul birou să fie ordonat.

Unde lucrez acum, vine de vreo 2 ori pe lună o femeie de serviciu, rămânând ca noi doar să ne păstrăm birourile curate, să ducem gunoiul pe care îl producem la pubelă şi să ne spălăm vesela pe care o folosim (furculiţe, căni, ceainic în cazul meu 😛 ).

Deşi nu-s eu cea mai ordonată fiinţă de pe lume, nu m-a deranjat niciodată să fac curăţenie la locul de muncă. Nu m-am simţit ofensată când dădeam cu mătura în faţa agenţiei de turism, nu mi-am dat ochii peste cap când a fost vorba să dau cu aspiratorul sau să şterg praful. Până la urmă asta e, trebuie să muncim într-un mediu curat, fie că lucrăm direct cu clienţii sau nu.

În schimb, unele foste colege sau alţi cunoscuţi de-ai mei s-au simţit jigniţi când li s-a cerut ca din când în când să dea cu mopul pe jos sau să şteargă praful. Chiar dacă şi şefa făcea asta, chiar dacă era vorba să se facă curat cu rândul. Mie mi s-a părut puţin exagerată supărarea lor dar am mai discutat cu alte persoane şi ei spuneau că această activitate nu este precizată în contractul de muncă şi că nu e nimeni obligat să o facă pe femeia de serviciu.

Aşa că acum sunt cam în ceaţă în legătură cu această problemă şi de aceea vreau să vă întreb pe voi, cei care lucraţi mai ales, dacă vi s-a cerut vreodată să faceţi curat la locul de muncă şi dacă da, dacă v-a deranjat acest lucru. Este curăţenia una din responsabilităţile angajaţilor la locul de muncă?


Jul
2011

Concurs pentru bloggeri

categories: concursuri

De ceva timp lucrez la o firmă ce se ocupă cu comercializarea vinurilor româneşti premium. Nu prea am menţionat acest lucru pe blog, nu mi-a plăcut să amestec business-ul cu plăcerea, asta până acum, când vreau să anunţ ceva. 🙂

Organizăm un concurs pentru bloggeri pe unul din blogurile de care ne ocupăm – blog.vinpremium.ro. Cel mai interesant/atrăgător articol despre lansarea magazinului online de vinuri VinPremium.ro va fi recompensat cu o cutie pentru vin, din lemn, cu 5 accesorii necesare servirii corespunzătoare a vinului + o sticlă de vin premium, pe care o vom alege noi în funcţie de câştigător (bărbat/femeie – femeile preferă un vin, bărbaţii altul, de aceea am ales să facem această diferenţă, vrem ca vinul primit chiar să fie apreciat).

Cerinţele pentru participare + regulamentul complet îl găsiţi pe blog. Dacă nu aveţi blog, puteţi participa la alt concurs, unde puteţi câştiga un tirbuşon elegant. Detalii aici.

În altă ordine de idei, vă recomand cu căldură VinPremium.ro, şi nu numai pentru că lucrez aici, ci pentru că oferă cele mai bune vinuri româneşti, medaliate la concursuri naţionale şi internaţionale, la cele mai bune preţuri de pe net şi din magazine fizice. Şi în afară de cele mai avantajoase preţuri, pe VinPremium.ro apar şi exclusivităţi: numai aici găsiţi vinuri de la Casa Isărescu, de exemplu. Majoritatea vinurilor prezente în magazin (peste 80%) nu se comercializează în Carrefour, Metro sau alte hipermarketuri – vinurile premium se vând în general în magazinele specializate (cum este şi VinPremium).

La final vă urez spor la scris, dacă vă decideţi să participaţi la concurs (acea cutie, dacă nu vreţi să o păstraţi pentru voi, ar fi ideală pentru a o dărui unui prieten pasionat de vin sau unei rude de sex masculin). Şi cu riscul de a vă plictisi, vă anunţ că o să mai povestesc din când în când ce mai fac eu la serviciu + prin delegaţii, în special despre evenimente de degustări vin, că astea sunt cele mai faine. 🙂


Jul
2011

English, Français, Deutsch

categories: personal

Că vreau sau nu vreau, m-am tot uitat prin cv-uri în ultima perioadă, pentru a selecta aplicanţii potriviţi, care să meargă mai departe la interviu.

Citind acele rânduri ai zice că toţi tinerii din ziua de azi sunt specialişti în limbi străine. Cei mai mulţi zic că ştiu câte 3, 4 limbi străine: engleză, franceză, germană, spaniolă sau italiană. Mai interesant a fost când am găsit cv-uri ale unor persoane pe care le cunosc şi pentru care bag mâna în foc că habar n-au să vorbească acele limbi străine, nici măcar la nivel de începător.

Hai să vă spun eu câte ceva:

  • dacă v-aţi uitat la telenovele când eraţi mici nu înseamnă că ştiţi spaniolă la nivel începător/mediu/avansat.
  • pe angajatori nu îi interesează în mod deosebit dacă ştiţi să salutaţi în germană şi să întrebaţi “ce mai faci” – adică nivel începător din punctul vostru de vedere. Nu prea au ce face cu asta.
  • nivel avansat engleză (de fapt chiar şi începător) presupune că ştiţi măcar să citiţi corect, fără să vă opriţi de zeci de ori.
  • nu interesează pe nimeni că aţi făcut franceza, germana, rusa la şcoală. Dacă nu ştiţi să o vorbiţi, să traduceţi, să scrieţi corect, atunci e degeaba.

Am făcut şi eu germana 7 ani. Franceza 8 ani la şcoală. Câteva meditaţii la limba italiană. M-am uitat şi eu când eram copil la telenovele şi înţeleg în mare limba spaniolă. Cu toate acestea, în cv-ul meu nu apare decât limba engleză, pentru că e singura limbă străină pe care o cunosc suficient de bine cât să-mi ajut angajatorul. Adică îi traduc documente din engleză-română şi română-engleză şi sunt folosită ca şi traducător la unele întâlniri de afaceri.

Ce să facă angajatorul meu cu cunoştinţele mele de germană (la nivel conversaţional, în cel mai bun caz)? Dar cu cele de spaniolă (nici măcar nivel conversaţional)? La birou este nevoie de traducere documente business, nu “ce mai faci, bine, mama are mere, hai să vizităm biserica”. La discuţii de afaceri degeaba ştii să saluţi (vorba aceea, ştim să salutăm şi în japoneză, şi la ce ne ajută în cazul ăsta?), să întrebi de familie, trebuie să ştii termenii din domeniu sau măcar termeni financiari.

Şi revenind la cv-uri – acel nivel “începător” ce înseamnă? Eu aş zice că măcar ştii să citeşti şi să înţelegi, să scrii şi să discuţi la nivel conversaţional. Cât la sută din cei care îşi pun “limba X – începător” chiar ştiu să facă asta? Cred că maxim 5%.

Aşa cum e cu limbile străine, e şi cu competenţele. Majoritatea scriu că ştiu Office, dar când îi angajezi şi îi rogi să pună o poză în Word, habar n-au – da, chiar s-a întâmplat asta la una din firmele din grupul la care lucrez. Nu mai zic de cei care scriu că ştiu programare, pentru că au făcut-o în liceu, dar de fapt sunt varză la aşa ceva.

Oameni buni, nu mai minţiţi în CV-uri, nu vă mai daţi mari cu zeci de limbi străine, abilităţi şi competenţe. Fiţi sinceri, gândiţi-vă că este foarte posibil ca angajatorul, pe baza a ceea ce aţi scris voi, să vă dea să traduceţi un document sau să participaţi la o întâlnire ca traducător. Ce veţi face atunci? Google Translate nu traduce chiar perfect – nu puteţi traduce un document oficial, important, cu acest soft.

De aia e bine să dai un test la angajare sau să angajezi pe cineva pe care-l cunoşti, măcar ştii ce ştie şi nu rămâi perplex când expertul în engleză, franceză, germană şi calculator, habar n-are să aranjeze un text în pagină.


Jul
2011

Tuareg & Ochii tuaregului – Alberto Vazquez-Figueroa

categories: cărţi

Odată cu finalizarea acestor 2 cărţi (la care se adaugă şi Bora Bora) pot spune că Alberto Vasquez – Figueroa este unul dintre autorii mei preferaţi. Cărţile lui sunt interesante, captivante, te ţin cu sufletul la gură, nu poţi lăsa din mână romanul până nu ajungi la finalul său.

Tuareg este romanul cel mai de succes al autorului. Ochii tuaregului vine ca o continuare a acestuia, scris şi publicat la 20 de ani distanţă. Ambele romane se axează asupra unui singur personaj: Gacel Sayah, însă în Tuareg e vorba de tatăl, iar în Ochii tuaregului de fiul său, care îi poartă numele. Din câte am observat, Tuareg este un roman mai descriptiv, pe când Ochii tuaregului prezintă mai multe dialoguri. De aceea Ochii tuaregului se parcurge mult mai uşor şi, deşi a fost preferatul meu din cele două, nu este la fel de emoţionant, nu are calitatea primului.

Tuareg

Gacel Sayah, tuareg din neamul Poporul Vălului, trăieşte alături de familia sa în deşert. Într-o zi, destinul său se schimbă prin sosirea a doi oaspeţi în tabăra sa. Vechea lege a ospitalităţii îl obligă să îi primească şi să le ofere cele mai bune condiţii, ceea ce şi face, până când apar nişte militari, îl omoară pe unul din oaspeţi iar pe celălalt îl răpesc. Legea tuaregilor îi impune lui Sayah să pornească în urmărirea celor care nu i-au respectat tabăra, pentru a-l salva pe omul răpit şi pentru a-şi repara greşeala de a nu-l fi protejat pe cel omorât.

Romanul impresionează prin descrierile deosebite ale deşertului şi ale poporului imohag (tuareg e termenul francez). Nu ştiam de acest popor, a fost o noutate pentru mine să aflu de tradiţiile lor, de felul lor de a vedea viaţa, de greutăţile prin care trec zi de zi.

Puteţi cumpăra cartea de aici, cu 27 lei.

Ochii tuaregului

În această continuare, scrisă după 20 de ani, este prezentată viaţa familiei lui Gacel Sayah: cei 3 fii, nevasta şi fiica sa. Rămăşi săraci, pe drumuri, alungaţi sau urmăriţi de cei care le vor răul, cei 5 ajung să îşi aşeze tabăra într-o zonă neprietenoasă, unde singura sursă de apă este zgârcita şi va fi obţinută prin sacrificiul unuia dintre fii. Suferinţa lor nu se opreşte aici. Într-o zi, trece pe lângă tabăra lor o maşină de curse, condusă de Marc Miloşevici, care are neobrăzarea de a îi ameninţa cu armă şi de a le spurca puţina apă pe care o au, aruncând ulei de motor în fântână. Acest episod declanşează o luptă între tuaregi şi organizaţia ce se ocupă cu cursa prin deşert. Gacel (fiul eroului din prima carte) ia ostatici alţi participanţi la cursă şi negociază cu reprezentaţii organizaţiei pentru a primi în schimbul lor mâna lui Miloşevici – aceasta era pedeapsa după legea tuaregilor, lui Miloşevici trebuia să i se taie o mână.

Mult dialog, mai multe personaje ca în prima carte. Negocierile, mercenarii, strategiile de luptă fac din acest roman unul extrem de interesant. Nu l-am putut lăsa din mână până nu l-am terminat.

Un singur lucru aş mai adăuga. În Tuareg ni se spune clar că Laila, soţia lui Gacel (şi mama copiilor săi) este de origine akli, nu tuaregă. În Ochii tuaregului însă nu mai este menţionat deloc acest fapt, mai mult, Laila le vorbeşte copiilor despre cum este să te naşti tuareg, ce obligaţii ai, ca şi cum ar fi şi ea la fel. Este cumva o omisiune a autorului sau poate am înţeles eu greşit?

Ochii tuaregului poate fi cumpărat cu doar 10 lei, de aici.


Jul
2011

Filme [7]

categories: filme

S-a nimerit ca astăzi să am de prezentat doar filme noi, comerciale, cu succes mare la box office. Dacă vreunul vi se pare interesant, încă îl mai puteţi vedea la cinematografele din oraşele voastre.

Bad Teacher (2011) – comedie

Traducerea pe care au făcut-o titlului, “Profa rea, dar buuună”, a fost de tot râsul. Cum să pună un asemenea titlu în cinematografe?

În Bad Teacher ne întâlnim cu o Cameron Diaz şi mai îmbătrânită. Măcar rolul este interesant, ceva diferit de ce am mai văzut până acum la ea.

Elizabeth Halsey (C. Diaz) este o profesoară atipică – nu-şi ţine orele aşa cum trebuie, vorbeşte urât, bea, se droghează în timpul orelor, este agresivă cu elevii. De fapt ea nici nu-şi doreşte să predea, nu vrea decât să-şi găsească un bărbat bogat cu care să se mărite. După ce este părăsită de logodnic, se îndreaptă către un profesor suplinitor bogat, Scott Delacorte (Justin Timberlake). Problema e că şi profesoara Amy (Lucy Punch) îşi doreşte o relaţie cu Scott. În timp ce cele două profesoare se bat pentru Scott, apare în scenă şi profesorul de gimnastică (Jason Segel), care îi face curte Elizabethei.

Pentru restul acţiunii, vă stă la dispoziţie filmul. Nu m-a distrat chiar foarte tare, însă trebuie să recunosc că măcar scenariul e altfel decât ce am mai întâlnit în ultimul timp.

Trailer

Horrible Bosses (2011) – comedie

Horrible Bosses nu mi-a plăcut mai deloc. Mă aşteptam la mai mult de la el, ştiind şi că a avut mare succes la box office, şi că în el joacă şi Jennifer Aniston, o actriţă care mie îmi place mult.

Nick, Kurt şi Dale sunt prieteni de mulţi ani şi au şi ceva în comun: toţi sunt terorizaţi de şefii lor. Dale se luptă cu şefa lui, Julia, care vrea neapărat să aibă o aventură cu el. Kurt (Jason Sudeikis) este deja săturat de incompetentul său şef, Bobby Pellitt (Colin Farrell), care îl pune să concedieze persoane cu dizabilităţi şi foloseşte biroul pentru sex cu prostituate. Nick (Jason Bateman) se confruntă cu cel mai rău dintre răi, şeful său, Dave Harken (Kevin Spacey), care îl penalizează dacă nu ajunge la 6 fix la birou, îl păcăleşte (mai bine zis obligă) să bea alcool la serviciu, nu-l lasă să meargă la înmormântarea bunicii, s.a.

Cei 3 se decid să-şi omoare şefii – fiecare pe alt şef. Însă toate se complică când Dave Harken ajunge să-l omoare pe Bobby Pellitt, iar cei 3 sunt martori la crimă şi ulterior principalii suspecţi.

Pentru continuarea filmului, vă invit să vizionaţi filmul. Poate vouă o să vă placă mai mult.

Trailer

The Lincoln Lawyer (2011) – dramă

Din lista de filme de astăzi, acest film mi-a plăcut cel mai mult. Este imprevizibil, captivant, are o distribuţie formată din actori buni (Marisa Tomei, Matthew McConaughey, Ryan Phillippe, William H.Macy).

Mickey Haller este cunoscut ca şi “avocatul din Lincoln” pentru că este mereu pe drumuri, cu treabă, şi-şi foloseşte maşina ca şi birou. Problemele pentru el apar o dată cu ultimul său caz, cel al unui bărbat, Louis Roulet, arestat pentru vătămarea unei femei pe care a cunoscut-o într-un bar. Haller şi prietenul său, detectivul Raul Levin, descoperă că aparenţele înşală şi că Roulet nu este inocent. Însă fiind avocatul său, nu poate să-l dea pe mâna justiţiei. Lucrurile devin din ce în ce mai complicate şi mai violente, iar Haller trebuie să se lupte cu el însuşi pentru a fi în continuare un avocat bun (altfel ar fi dat afară din Barou) şi acela de a face dreptate.

Vă recomand filmul! Printre altele, m-a amuzat plăcuţa de înmatriculare a maşinii – puteţi observa şi din afişul filmului – NTGUILTY. 🙂

Trailer

Mr. Poppers Penguins (2011) – aventuri, comedie, familie

La acest film m-am uitat mai mult din plictiseală, nu m-a încântat nici scenariul şi nici trailerul.

Este o adaptare cinematografică după romanul Mr. Popper’s Penguins. Tom Popper (Jim Carrey), om de afaceri de succes, divorţat, tată a doi copii, moşteneşte şase pinguini de la tatăl său, care plecase când era Tom copil în Antarctica şi-l părăsise.

Tom învaţă să se descurce cu pinguinii şi datorită lor reuşeşte să se apropie de copiii săi şi de fosta nevastă. În schimb nu mai are acelaşi zel pentru serviciu şi afaceri, devine mai preocupat de familie decât de firma unde lucra. Lucrurile încep să se aranjeze pentru el, până când apare o mică dezamăgire ce-l dă peste cap.

Pentru restul acţiunii, urmăriţi filmul.

Mi-a plăcut să o revăd pe Angela Lansbury, are un mic rol în acest film. Eu în prezent încă urmăresc seria Murder, She Wrote, sunt la sezonul 7, şi-mi place la nebunie! Alţi actori ce apar în Mr. Poppers Penguins: Carla Gugino, Jeffrey Tambor, Philip Baker Hall.

Trailer

Vizionare plăcută! 

 


Jul
2011

We♥it

categories: web

Ador, ador, ador acest site! Îmi pare rău că l-am descoperit de-abia de câteva săptămâni, nu ştiu cum de a stat ascuns de mine până acum.

Pe weheartit.com veţi găsi mii de poze: motivaţionale, cu citate, cu peisaje, portrete, scene din filme sau seriale. Orice v-aţi dori. Mai mult, puteţi găsi pozele de care aveţi nevoie, căutând după anumite cuvinte cheie. Este foarte util atunci când scrii un subiect pe blog şi vrei să găseşti o poză potrivită. Este şi mult mai rapid şi chiar se găsesc poze drăguţe.

 


Jul
2011

Rochii de seară pentru o nuntă specială

categories: articole publicitare, cumpărături

În septembrie voi fi domnişoară de onoare la o nuntă foarte importantă pentru mine, cea a celei mai bune prietene.

Din fericire nu a trebuit să umblu să caut nimic, deoarece mama iubitului meu mi-a făcut o surpriză şi mi-a cumpărat deja 2 rochii superbe, pentru biserică şi petrecere. Bineînţeles că nu din Iaşi, unde cu greu găseşti ceva (nici măcar prietena mea nu şi-a cumpărat rochia de mireasă + rochiţa pentru starea civilă din Iaşi).

Am găsit însă un site cu rochii de ocazie, brand Cristallini, care vine ca soluţie pentru cele care caută o ţinută cu adevărat frumoasă şi decentă. Ştiu cum e să cauţi ceva să îmbraci şi să dai doar peste rochii în culori ţipătoare, prea decoltate sau încărcate. Pe acest site am găsit rochii de seară absolut superbe, feminine, în culori la modă. De exemplu pe verde-aqua, o culoare care se poartă în această vară.

Prima rochie din poza de mai jos este preferata mea. Ador culoarea şi modelul deosebit. Şi celelalte două îmi plac mult, sunt suficient de “cuminţi” pentru gustul meu, dar pun în evidenţă forma corpului şi mai ales, sunt foarte feminine.

Preţurile nu sunt foarte mari, rochiile de genul celor prezentate de mine aici costă în jur de 900-1100 lei. Având în vedere că o rochie vaporoasă, de lungime medie, pentru o nuntă, costă vreo 650 lei, mi se pare un preţ bun. Oricum, o astfel de rochie este o investiţie, nu o cumperi să o porţi o singură dată – până la urmă suntem invitaţi la o mulţime de nunţi de-a lungul vieţii. 🙂 Cred că cel mai bine e să avem în garderobă cam 2-3 rochii de seară mai deosebite, pe care să le alternăm.


Jul
2011

Reţetă de weekend: Prăjitură cu iaurt

categories: food & drinks

În iunie vă povesteam că îmi doresc să gătesc mai mult şi să postez iarăşi reţete pe blog, de mâncăruri sau prăjituri. M-am ţinut de cuvânt, am pregătit cam 3 reţete interesante, însă voi prezenta una pe săptămână, în weekend, ca “Reţetă de weekend”. Pentru 3 săptămâni sunt acoperită, sper să mă ţin şi în continuare de treaba asta.

Astăzi vă prezint o prăjitură răcoroasă, perfectă pentru canicula de afară. Se numeşte prăjitură cu iaurt, dar acest titlu nu spune prea multe despre ea, cred că mai corect ar fi fost “prăjitură cu iaurt, smântână şi pişcoturi”. Nu ar fi sunat însă la fel de bine. 🙂

Pentru realizarea ei m-am inspirat din revista “Click! Poftă bună!”, numărul 7 din iulie 2011. Împreună cu revista am primit şi nişte forme pentru budincă. Aştept cu nerăbdare numărul din august, când se oferă cadou forme din silicon pentru ouă sau clătite, în formă de răţuşcă, stea, fluture şi peşte. De-abia aştept să fac clătite în formă de fluture. :X

Bun, hai să trecem la reţetă, că v-am înnebunit cu atâtea detalii.

INGREDIENTE NECESARE

Pentru compoziţie: 1 pachet pişcoturi, 2 căni smântână (2 cutii X 200 ml smântână), o cană iaurt gras (cam 200-250 ml), 2 pliculeţe zahăr vanilat, 1 pliculeţ gelatină, 2-3 linguri zahăr

Pentru decor: o lingură cacao, 1 kiwi, 1 portocală, o pungă mică bezele albe

Preţ aproximativ ingrediente: 20-30 lei.

Dificultate: mică (în revistă scrie medie, dar cred că exagerează puţin)

Timp de preparare: 30-45 de minute

Număr porţii: 6-8

(more…)