Cum e cu returul de produse H&M cumpărate online

Am citit peste tot cât de uşor se face returul de produse cumpărate online de pe H&M, dar nu am găsit un articol care să descrie o experienţă personală. Aşa că vă povestesc cum a decurs la mine. E important de reţinut că în cazul meu a fost vorba şi de o perioada mai specială pentru H&M, cea de reduceri, deci una foarte aglomerată.

După comanda de care v-am povestit aici, am mai făcut una şi am comandat 5 produse. Din cele 5 am păstrat doar 2. O pereche de pantofi eleganţi şi comozi (69 lei după toate reducerile aplicate) şi o rochie casual, super ieftină (27 lei). Nu prea-mi place mie să fac retururi, mi se pare mereu foarte complicat şi stresant, dar de această dată nu prea aveam ce face. Ce-am vrut să returnez?

  • O pereche de pantofi cu baretă la spate, baretă care mă strângea, mă incomoda şi care urma cu siguranţă să-mi facă răni (80.91 lei)
  • O bluză tricotată cu motive, mărimea XS care pocnea pe mine (21.51 lei) – acum nu mai ştiu ce mărime să comand, XS sau S. Am mai luat XS şi-mi erau tocmai bune, poate chiar largi, acum pocnea pe mine.
  • O pereche de pantaloni din stofă (53.91 lei) – mărimea 36, mi-erau uşor mari şi nefind elastici nu se vedea prea bine. Iarăşi probleme cu mărimea, 34 sigur mi-ar fi fost prea mici, acum aflu că 36, cel puţin la acest model de pantaloni, mi-e mare.

Documente necesare pentru retur 

În coletul cu produse comandate se găsesc şi câteva documente care fac returul foarte simplu.

  • Factura are în partea de jos un formular mic (asemănător cu cel de aici, pe care-l puteţi şi folosi dacă pierdeţi formularul primit), care se poate desprinde, şi pe care sunt menţionate toate produsele comandate. Pe acel formular trebuie să bifezi produsele pe care le returnezi, să specifici numărul lor şi să pui în dreptul lor alt număr care reprezintă motivul de returnare (în dreapta formularului ai specificate numere şi motivul de returnare alocat, de exemplu: prea mare, prea mic, prezintă defecte, etc)
  • Awb-ul care nu trebuie decât lipit pe colet.

Pentru returnare poţi folosi aceeaşi cutie în care ai primit produsele, dar nu este obligatoriu. Eu am folosit-o, mi se pare cel mai simplu. Nu trebuie decât să lipeşti awb-ul pe ea, să lipeşti capacul cu scotch şi coletul e gata.

Până aici totul este absolut perfect, nu avea cum să fie mai uşor de atât.

Solicitarea curierului pentru retur

H&M colaborează cu firma de curierat Econt 4 you. Trebuie sunat la ei pentru a trimite curierul. Numere de telefon aveţi pe formular sau pe alte documente din coletul H&M. Citisem undeva că cei de la econt nu răspund la telefon şi că dai foarte greu de ei şi aveam emoţii. La numărul de telefon dat de H&M mi-a răspuns cineva în engleză şi a zis că va transmite mesajul meu mai departe şi că voi fi sunată. N-am avut încredere, am căutat alt număr, am sunat, mi-a răspuns cineva în română şi am rezolvat problema. Mi s-a zis că în 48 ore va veni curierul să ridice coletul. Peste câteva ore am fost sunată din nou de ei, ca urmare a primului telefon pe care l-am dat.

Curierul a venit în 48 ore, era de la Urgent Cargus. Cei de la econt cred că se ocupă doar cu livrarea în afara ţării iar pe teritoriul României colaborează cu Urgent Cargus. Am dat coletul, n-am plătit nimic, mi-a dat o chitanţă. Era bine dacă luăm un număr de awb.

Şi acest proces a fost în concluzie unul ok.

Sosirea coletului înapoi la furnizor

Următorul pas ar fi sosirea coletului la furnizor, verificarea lui şi returnarea banilor. Eu credeam că returul se face la adresa din Bucureşti, specificată pe awb, dar am aflat ulterior că de acolo coletul porneşte cu econt spre depozitul central, din Polonia parcă.

A trecut o săptămână şi n-am primit niciun email. Am trimis un mesaj pe pagina de contact de la H&M, fără să mă aştept să-mi răspundă cineva, dar a doua zi aveam mesaj pe mail.

Mulţumim că ai luat legătura cu noi.

În ceea ce priveşte comanda returnată, vei primi un e-mail de confirmare în momentul în care coletul va ajunge în depozitul nostru internaţional.

Procedura de rambursare se va realiza în termen de 14 zile, în funcţie de metodele de tranzacţionare ale băncii cu care lucrezi. În cazul în care nu ai făcut-o deja, te-aş ruga să îţi actualizezi informaţiile bancare din profilul tău H&M pentru a facilita procedura de retur.

Am mai aşteptat câteva zile şi când m-am apropiat de 14 zile de la trimiterea coletului i-am sunat (au răspuns repede, ca timp de aşteptare maxim 2-3 minute). Atunci am aflat că este o perioadă foarte aglomerată, în depozitul internaţional vin colete din toată Europa şi de aceea n-am primit încă mail de confirmare. Dar am aflat că indiferent dacă coletul ajunge sau nu, în a 14-a zis să sun la ei, să le transmit ce produse am returnat şi îmi vor înapoia banii.

Returnarea banilor

În a 14-a zi am sunat la H&M, le-am zis de problemă şi cu ajutorul unei domnişoare foarte amabile am făcut inventarul produselor pe care le-am returnat. Mi-a zis că teoretic poate să dureze 7 zile (sau ceva asemănător, n-am reţinut exact), dar că mai mult că sigur voi primi banii în 2-3 zile.

Şi aşa a şi fost, în 2 zile de când am vorbit am primit banii înapoi. Cred însă că au uitat să scadă costurile de transport, de 4.90 lei.

Concluzii

Nota 10 pentru relaţiile cu clienţii şi pentru uşurinţa cu care clientul poate returna un colet.

Nu e ideal faptul că livrarea coletului se face tocmai în depozitul internaţional, poate dura de la 5 zile până la 2-3 săptămâni. În mailul pe care l-am primit ulterior mi s-a transmis că produsele au ajuns la ei pe 11 august (la 2 săptămâni după ce l-am livrat, ziua în care am sunat şi eu şi am cerut returnarea banilor), dar acest mail a fost trimis pe 17 august. Cu toate acestea, dacă livrările nu s-ar face din depozitul internaţional n-am avea diversitatea de produse de pe site, am avea pe site ce este şi-n magazine.

Nu e ideal nici că ai banii blocaţi 14 zile. Este legal, acesta este termenul maxim, dar nu e chiar plăcut pentru client. Dacă la aceste 14 zile mai adaugi şi ziua/zilele până când te-ai hotărât să faci retur, cât ai aşteptat curierul (alte 2 zile), ajungi la aproape 3 săptămâni.

Nota 10 pentru faptul că respectă legea cu stricteţe şi îţi înapoiază banii în termenul de 14 zile, indiferent dacă ajunge sau nu coletul, dacă reuşesc sau nu să verifice dacă produsele sunt în stare bună. Nu au stat la discuţii, nu au avut nicio secundă intenţia să mă întârzie sau să mă convingă să aştept să ajungă coletul la depozit înainte de returnarea banilor.

În concluzie primul retur la H&M a fost ok. Ideal ar fi fost să ajungă coletul în cele 5 zile în depozitul internaţional, să primesc apoi imediat banii înapoi, să zicem în 7 zile de la trimiterea coletului. Am să văd cum e cu returul în perioade fără reduceri, mai puţin aglomerate.

Tatăl celuilalt copil – Parinoush Saniee

tatal-celuilalt-copil_1_fullsize

Greu m-am apucat de citit această carte. Nu m-a atras titlul. Nu ştiu de ce, dar mi-am imaginat cu totul altceva. Am citit doar şi descrierile cărţii, dar cred că le-am citit pe scurt, pentru că de-abia după ce am citit jumătate de carte mi-am dat seama despre ce e cu adevărat cartea. Şi coperta induce în eroare, eu mereu mi-am imaginat că este vorba despre un copil sărman, orfan, care este adoptat de cineva.

După ce-am trecut de al doilea capitol n-am mai putut să o las din mână. La propriu. Am stat şi-am terminat-o în aceeaşi seară. Cam pe la final m-a apucat şi plânsul. Mă mai linişteam, mai citeam două capitole, iar mă apuca. Chiar şi după ce-am terminat-o încă mai simţeam emoţiile puternice pe care ţi le transmite cartea. (more…)

Cu ce ne îmbrăcăm când stăm în casă?

wash-878818_640Din copilărie, “uniforma” mea pentru casă consta din pijamale copii, haine pentru sport sau pentru exterior mai vechi sau care ieşiseră din modă. Ca adult cam tot aşa mă îmbrac în casă. Cât mai comod, uneori mai larg, alteori mai mulat, cum mă simt şi eu mai bine. Dar, cu un pic de grijă, având în vedere cele de mai jos.

Avem obiceiul ăsta prost de a ne aranja cât mai mult atunci când ieşim afară. Ne pregătim minute în şir pentru a fi gata de întâlnirea cu persoane pe care cel mai probabil nu le cunoaştem sau cu care nu avem cine ştie ce relaţii apropiate. În schimb în casă, locul pe care-l împărţim cu partenerul de exemplu, îmbrăcăm haine gri, vechi, demodate, care probabil ne-au rămas mici sau care au diverse defecte. Mare greşeală.

Nu avem cum să purtăm în casă rochii de seară, pantofi cu toc sau să ne acoperim cu bijuterii, pentru că totuşi trebuie să ne simţim comod. Dar putem să ne simţim frumoase şi în haine comode, pentru că spre deosebire de acum 10-15 ani, acum avem de unde cumpără ţinute de casă care arată foarte bine.

Preferatele mele sunt compleurile, formate dintr-o bluză şi pantaloni, cu imprimeuri, în culori cât mai vii. Din materiale de calitate, bumbac sau în, în care să nu transpiri excesiv, care să-ţi ofere libertate de mişcare şi care se simt plăcut pe piele. Aceste compleuri pot fi folosite şi că pijamale. Am văzut la Noriel câteva astfel de compleuri, pentru copii ce-i drept, care tare mi-ar plăcea să fie şi în mărimi mai mari. Pentru că dintre toate imprimeurile posibile, eu le prefer pe cele cu personaje din desene animate sau cu animale.

Cam aşa mă îmbrac eu şi majoritatea celor pe care îi cunosc. Ce nu aş purta în casă?

  • blugi – sunt confortabili, dar pentru exterior. Pentru casă sunt alţi pantaloni mai practici.
  • adidaşi – pentru casă am nevoie de încălţăminte care să nu fie doar confortabilă, ci şi uşor de descălţat sau încălţat.
  • sutien – poate sunt norocoasă că nu am nevoie să port aşa ceva mereu, oricum nu m-aş simţi deloc bine să fie nevoie să-l port toată seara sau chiar şi noaptea.
  • aceeaşi pijama/îmbrăcăminte cu care dorm – port pijamale ca şi ţinută de casă, dar atunci când o fac, noaptea mă îmbrac în altceva. Pentru noapte vreau o îmbrăcăminte diferită, pe care să o port doar în pat, mi se pare mai curat aşa.

Voi cum vă îmbrăcaţi în casă?

Despre curăţenia la birou

curatenie birouri

Dacă acum câţiva ani vă povesteam că nu mă deranjează să fac curăţenie la locul de muncă, acum am început să realizez că ţine de respectul companiei pentru angajaţii săi să angajeze o persoană responsabilă cu curăţenia pentru a putea asigura condiţii corespunzătoare de muncă şi pentru a nu însărcina angajatul cu activităţi care nu sunt prevăzute în fişa postului.

În ceea ce priveşte curăţenia la locul de muncă, varianta ideală, din punctul meu de vedere, ar fi cea de mai jos.

Când se face curat

O femeie de serviciu, angajată de companie sau de la o firmă de curăţenie birouri, ar trebui să facă curat zilnic, înainte sau după începerea activităţii angajaţilor. În timpul activităţii este deranjant, nu ştiu cum te poţi concentra când vine cineva şi începe să-ţi frece biroul sau să dea cu mopul pe lângă biroul tău, sub biroul tău, sub scaunul tău. Este şi amuzant dacă staţi bine şi vă gândiţi. Am trecut prin aşa ceva, aşa încât vă asigur că acele momente când cineva se tot mişcă pe lângă tine, eventual mai închide din greşeală şi vreun calculator când şterge praful, nu sunt tocmai cele mai productive. Din acest motiv trebuie găsită o soluţie pentru ca curăţenia să se desfăşoare în afara orelor de lucru.

Pentru o firmă de dimensiuni mici, cu maxim 10-15 angajaţi, nu este nevoie de mai mult de o oră pe zi pentru a se face curat. Aşadar ori se angajează cineva part-time ori se face un abonament la o firmă de curăţenie.

Ce curăţă angajaţii?

curatenie birouFie că se face curăţenie în fiecare zi sau săptămânal, angajaţii trebuie să aibă bunul simţ să-şi cureţe singuri vesela pe care o folosesc. Căni, farfurii, tacâmuri. Frumos ar fi să-şi cureţe şi biroul, calculatorul, dulapul, să-şi pună în ordine hârtiile. Fiecare om cunoaşte locul în care se află fiecare lucru de pe biroul său, indiferent de dezordine. Dacă vine altcineva şi-ţi curăţă, apar discuţiile cum că a dispărut una sau alta. De asemenea, gunoaiele trebuie aruncate la coş, nu lăsate pe masă sau prin alte părţi. Şi pentru că trebuie spus şi asta, WC-ul ar trebui curăţat de angajaţi după folosire.

Ce curăţă femeia de serviciu/firma de curăţenie birouri

La locul de muncă este nevoie de aspirarea şi ştergerea pardoselilor, ştergerea prafului, spălarea geamurilor, curăţarea uşilor, spălarea şi dezinfectarea obiectelor sanitare, curăţarea birourilor, ştergerea balustradelor, aruncarea gunoiului.

Ce activităţi de curăţenie n-ar trebui să facă angajaţii?

Nu mi se pare potrivit ca un angajat, a cărui fişă de post nu prevede asta, să cureţe WC-urile la sfârşitul sau începutul zilei. La fel, nu mi se pare ok ca un angajat, în timpul orelor de lucru, să spele geamurile, să dea cu aspiratorul, să se caţere pe scări să cureţe tavanul sau să frece mocheta şi covoarele. Sunt activităţi consumatoare de energie, activităţi care nu se fac în timpul programului de lucru, eventual chiar în faţa potenţialilor clienţi. În plus, prestând astfel de activităţi angajatul se poate murdări pe haine, poate transpira (lucru absolut normal) şi nu cred că este în interesul nimănui ca în următoarele ore acesta să se prezinte astfel la locul de muncă, în faţa colegilor, partenerilor şi clienţilor.

Cum este la voi la muncă cu curăţenia? Este angajat cineva, se apeleaza la o firmă de curăţenie birouri sau se ocupă angajaţii?

Excursie prin ţară: Băile Felix

După prima zi la Colibiţa ne-am îndreptat către Băile Felix. De 15 ani tot aşteptam să mă întorc în locul unde a început relaţia mea. Îmi doream să revăd parcul în care ne plimbam, lacul, ştrandul, căminul în care am fost cazaţi.

Băile Felix după 15 ani mi s-a părut un loc nou. Nu mi-am amintit mai nimic dar asta şi din cauză că totul este schimbat. Am avut un pic de ajutor la recunoaşterea locurilor şi aşa am dat peste  căminul în care am fost cazaţi. Nu sunt 100% sigură că acesta este (cel din imaginile de mai jos), dar este pe strada corectă, balcoanele şi geamurile seamănă cu ce-mi mai amintesc. Nu ştiu cât se observă din imagini, dar este o clădire degradată, distrusă, cu geamuri sparte, cu cărămizi căzute. Mai este un cămin de studenţi sau elevi asemănător exact lângă, şi acela tot distrus. Nu înţeleg cum de au ajuns în acest hal. Sunt clădiri situate în centrul staţiunii, imediat lângă parc sau lângă ştrand. Au un potenţial enorm, ar putea fi transformate în spaţii de cazare. Trist momentul, îmi tot aminteam cât de bine ne-am distrat aici, ce frumos a fost. Aş putea spune că a fost una din cele mai frumoase vacanţe din viaţa mea.

IMG_7972 IMG_7970

Dar hai să trecem şi la părţile bune ale acestei vizite. Lacul Nuferilor era complet diferite de ce-mi aminteam eu. Acum 15 ani, în aprilie, lacul nu era cu nimic deosebit, însă acum, înflorit tot, m-a lăsat fără cuvinte. Când văd astfel de frumuseţi mă entuziasmez, încep să zâmbesc cu gura până la urechi, să sar, să devin tare agitată. 🙂 Dar spuneţi şi voi, cum să te simţi când vezi aşa ceva?

Această specie rară se numeşte Lotusul Sacru (Nelumbo Nucifera), care spre deosebire de nuferi, se înalţă deasupra apei. Are tulpini lungi, conţin aer şi reuşesc să străbată nivelul apei pentru a-şi desface la suprafaţă frunzele ce stau răsucite. Florile se ridică la câţiva cm deasupra apei, sunt parfumate şi au culoarea roz sau alb. Se deschid dimineaţa şi se închid seara. Lotusul roz este asociat cu Buddha. Înflorirea are loc între aprilie şi octombrie.

IMG_7946 IMG_7955 IMG_7956 IMG_7943

Lacul era plin de peşti dar şi de broscuţe ţestoase. O mulţime de broscuţe ţestoase.

IMG_7949 IMG_7948

Lacul cu Nuferi adăposteşte şi alte două specii rare, Nufărul Alb şi Nufărul Termal. Nufărul Alb este o plantă ocrotită prin lege, cu frunze verzi de formă circulară ce pot atinge diametrul de 30 cm. Nufărul Termal apare din aprilie până în octombrie, florile sale îşi desfac în amurg petalele alb-gălbui, iar dimineaţa, când temperatura apei urcă până la 34 grade Celsius, florile se închid în aşteptarea serii.

IMG_7974 IMG_7976

Parcul care adăposteşte Lacul cu Nuferi este bine organizat, are multe băncuţe, un pod peste lac, este linişte şi tare plăcut. Dacă ar fi fost mai răcoare şi ne-ar fi permis şi timpul, aş fi stat câteva ore bune. Mă gândeam ce plăcut ar fi să locuieşti într-un oraş cu un asemenea lac, să vii zilnic, să te aşezi pe o bancă având în faţă nuferii cei frumoşi, să citeşti, să te relaxezi.

La Băile Felix ne-am mai plimbat pe alei, am căutat ştrandul pe care-l frecventam acum 15 ani dar ori nu mai este, ori nu l-am găsit noi. Ne-am oprit şi la un restaurant tradiţional românesc şi am mâncat bine. Nu ne-am cazat aici, nici n-am căutat locuri de cazare, ne-am îndreptat către staţiunea turistică Arieşeni, am căutat răcoarea şi liniştea munţilor. Aici ne-am cazat la pensiunea Gianina, condiţii bune, preţ ok (în jur de 90-100 lei). Ne-am fi dorit şi mic dejun, dar nu aveau restaurant.

A doua zi dis-de-dimineaţă am plecat spre următoarele obiective turistice. A fost o zi plină, pe care o voi povesti în două articole viitoare.

Avem o ţară tare frumoasă.

După 20 de ani transportăm amintiri, mobilă şi moloz

traffic-1294934_640Ajungi pe la 20-30 de ani, vârsta primului job, vârsta mutatului de la părinţi, vârsta începerii unei afaceri, moment în care încep să te intereseze tot felul de chestii care înainte ţi se păreau tare plictisitoare.

De exemplu subiectul transport marfă – vă prezint mai jos câteva situaţii, unele finalizate cu bine, altele mai puţin bine.

La serviciu livrăm produse în întreaga ţară. Inclusiv vin. Vinul care nu este livrat în cutii de lemn nu este despăgubit în caz că se sparge. Cu cutii de lemn ar veni prea scump, n-ar mai fi avantajos să cumperi vin online decât din magazine. Fără cutii, tu poţi asigura vinul (asta te lasă, dar oricum e degeaba), îl împachetezi cât poţi de bine, în folie cu bule, şi speri ca curierii să nu îşi bată joc prea tare de transportul tău. (more…)

Cadourile pentru femei: cale lungă de la ce-şi doresc la ce primesc

Cred că este imposibil ca toată viaţa ta să primeşti numai cadouri inspirate, numai obiecte de care ai nevoie sau care să-ţi placă. Am mimat cu toţii surpriza şi plăcerea de a primi ceva ce nu ne-am fi dorit vreodată, dar e bine de reţinut că probabil şi noi am dăruit lucruri nu tocmai reuşite.

Astăzi nu numai că va voi povesti despre câteva din cele mai neinspirate cadouri pe care le-am primit, dar voi aminti şi de cadourile neinspirate pe care le-am făcut la rândul meu şi de care acum îmi dau seama.

Cel mai recent cadou neinspirat

Am primit cadou un aşternut pentru pat de o singură persoană, la o petrecere de aniversare a relaţiei mele. Asta în condiţiile în care era clar că nu sunt singură şi că dormim într-un pat matrimonial. Cel mai probabil persoana în cauza nu a fost atentă la informaţiile de pe ambalaj când a cumpărat aşternutul. Aşternutul din păcate este şi dintr-un material nu tocmai calitativ, aşa încât nu-l pot dărui mai departe nepoatei mele de exemplu, care doarme într-un pat de o persoană.

Şi eu am greşit

Acum mulţi ani căutam un cadou pentru ziua de naştere a celei mai bune prietene. Nu găseam nimic de cumpărat, pe atunci erau şi puţine magazine, nu prea aveai de unde alege. Aşa că i-am dăruit în final o geantă…galbenă. Geanta nu era urâtă, în schimb culoarea era total nepotrivită. Ulterior m-am gândit şi mi-am dat seama că nu avea la ce să o poarte. Ea nu se îmbracă foarte colorat, deci nu cred că a purtat vreodată geanta aia galbenă şi nici n-am îndrăznit să o întreb. 🙂

 Alte cadouri neinspirate

  • un sutien – naşa mea de botez s-a gândit să-mi facă cadou pe la 12 ani un sutien alb. Primul meu sutien. Tare urât mai era. M-aş fi gândit că primul sutien îl voi cumpăra cu sora sau cu mama mea şi-l voi alege eu.
  • bibelouri sau alte chestii inutile, care nu-s bune decât pentru susţinut praf – am mai zis-o, urăsc bibelourile de orice fel şi nu o să ţin aşa ceva prin casă. Ba chiar am început să pun deoparte, în cutii, şi suvenirurile pe care mi le-am cumpărat singură din călătorii.
  • obiecte crăpate – da, mi s-a întâmplat de vreo 2 ori să primesc cadou produse deteriorate. O dată am primit o chestie care susţinea lumânări şi care era crăpată într-un loc şi altă dată un vas de fructe foarte frumos de altfel, dar care era rupt într-o parte. Acum nu ştiu, probabil s-au deteriorat de la transport, nu dăruieşte nimeni obiecte stricate, dar oricum…n-am mai avut ce face cu ele.
  • o eşarfă cu imprimeu cap de mort – ce-i drept persoana respectivă n-avea de unde să ştie că urăsc acest tip de imprimeu. Nu mi-a plăcut deloc ca de ziua mea să primesc aşa ceva, mi se pare macabru.
  • o veioză – urâtă, fără vreun model deosebit. Pur şi simplu o veioză.

Ce cadouri îşi doresc femeile? 

Pentru cadouri femei, variantele clasice, care nu dau niciodată greş, sunt o bijuterie, un buchet de flori, o eşarfă frumoasă. Dacă cunoşti mai bine acea persoană poţi dărui şi cărţi (atenţie să îi placă acel gen de cărţi şi să nu dăruieşti un duplicat), ceasuri, haine, genţi, agende. O variantă foarte bună şi “safe” sunt şi obiectele pentru casă, dar nu bibelouri! Tablouri, vaze de flori, aşternuturi de pat, vase decorative pentru fructe şi legume. Chiar şi o icoană mai deosebită dacă persoana în cauza este religioasă.

Ce mi-as dori eu sa primesc cadou?

black-blum-vase_with_flowers_1024x1024

Pentru că-mi place să am flori în casă, mi-ar face mare plăcere să primesc vaze de flori. Visez la o casa plină de copăcei, ghivece de flori, de orhidee şi de vaze în care să se odihnească florile mele preferate: hortensii din grădina bunicii, bujori, liliac.

Îmi plac în mod special vazele cu design deosebit. Şi mai ales cele transparente. N-am decât o vază de acest gen acasă, dar e pentru o singură floare şi mi-aş dori să am mai multe. Mi se par foarte elegante.

OQ9A9769

Pentru că îmi place mult să merg la picnic, dar nu-mi place să fac bagajul pentru aşa ceva, adică să încarc pungi întregi de farfurii, pahare, mâncare, şerveţele şi mereu să descopăr că-mi lipseşte ce era mai important, mi se pare o idee foarte bună să ai la dispoziţie coşuri de picnic. Cel din imagine este dotat cu farfurii ceramice branduite, tacâmuri din oţel inoxidabil şi pahare din sticlă cu picior, dar şi compartiment frigorific detaşabil, tocător şi cuţit de pâine.

În plus, este foarte chic. Mi-ar plăcea aşa ceva şi pentru mesele luate în curte. M-aş simţi răsfăţată, să folosesc pentru o masă în grădină farfurii ceramice, nu din plastic, tacâmuri care nu se rup în mâncare şi pahare solide.

Voi cu ce cadouri neinspirate v-aţi pricopsit? Să vedem dacă sunt mai rele decât cele menţionate de mine. 🙂

Cum e la drum cu ochelari de soare cu dioptrii

IMG_8321Nu mi-aş fi imaginat ce plăcut e să conduci cu ochelari de soare cu dioptrii şi cu lentile polarizate. Dacă purtaţi ochelari de vedere ştiţi cum e să stai cu ochii strânşi, să-ţi lăcrimeze, să te orbească soarele sau albul zăpezii. Dacă nu purtaţi, sunteţi nişte norocoşi.

Înainte de ochelari de soare cu dioptrii

Port ochelari de vedere de la vârsta de 12 ani. Până la 18 ani mi s-au tot mărit dioptriile şi am schimbat ochelari după ochelari. Nu aveam pe atunci grija costurilor. A urmat o perioadă de stagnare, cu mici măriri, o dată la câţiva ani buni. Când am început să-mi schimb ochelarii pe banii mei am realizat cât de greu este. La dioptrii ca ale mele, unde este nevoie şi de o subţiere sau două, lentilele ajung la 1000-1500 lei. (more…)

Îmblânzirea reginei – Philippa Gregory

imblinzirea-reginei

Ştiţi de ce îmi plac atât de mult cărţile Philippei Gregory? Pentru că în cazul lor nu am nevoie de o perioadă de acomodare cu acţiunea, nu există timpi morţi, în care să citesc fără mare interes, cu plictiseală sau detaşare. Imediat te prinde povestea. Imediat simţi că nu o poţi lăsa din mână.

Aşa a fost şi în cazul acestui roman. Ştiam că apăruse de anul trecut în engleză dar am vrut să aştept să fie tradus în limba română. Am citit cărţi de-ale Philippei în engleză dar parcă mai mult mă prind cele în română, unde pot să înţeleg chiar toţi termenii, chiar şi cei religioşi, legaţi de războaie, de obiecte sau tradiţii din acea perioadă.

Această nouă carte prezintă căsătoria regelui cu a şasea şi ultima soţie, Katherine Parr. Philippa Gregory a observat că dintre toate soţiile, despre Katherine se ştiu cele mai puţine şi e păcat, pentru că printre alte calităţi, a fost prima femeie care a publicat sub numele ei cărţi. (more…)

De ce nu-mi place să cumpăr pantofi

high-heels-1327021_640În ultimii ani am ajuns la concluzia că nu ştiu să cumpăr încălţăminte bună. Am prieteni care cumpără de la încălţăminte copii la încălţăminte pentru ei, atât modele ieftine cât şi scumpe, şi sunt mai mereu mulţumiţi, eu în schimb rămân cu banii daţi, şifonierul plin şi nimic cu care să mă încalţ.

Care ar fi posibilele probleme?

Mărimile care nu corespund pe piaţă

Nu pot fi niciodată sigură ce mărime să cumpăr. În unele magazine mi se potrivesc pantofi mărimea 36, în altele 35 sau 37.

Mărimea pantofului în funcţie de purtarea de ciorapi

Mi s-a întâmplat să cumpăr o pereche de pantofi, probaţi cu ciorapi groşi şi cine ştie, poate şi cu picioare mai umflate fiind sfârşitul zilei, şi apoi să am surpriza să-mi cadă din picioare. Am încercat să îi folosesc cu pernuţe cu gel sau silicon, dar tot sunt prea mari, aşa încât din disperare am îndesat şerveţele sau diferite materiale în pantofi. Vă puteţi imagina că nu este deloc comod.

Pantofi incomozi

Aici am o mare problemă. Indiferent că aleg pantofi scumpi sau ieftini, din piele sau nu, aproape toţi ajung să mă bată, şi să mă bată rău de tot. Şi nu doar la prima purtare, asta e marea problemă. Am ajuns să am ditamai rănile şi de la nişte balerini.

La sfârşitul lui iunie, cu ajutorul temperaturilor caniculare şi a două perechi de pantofi diferite, cu toc şi fără, am reuşit să-mi fac nişte bătături de toată frumuseţea, la ambele picioare, şi în spate, şi la degete + băşici pe talpă. Am ajuns acasă, am umplut un lighean cu ceai de muşeţel şi am stat acolo cu picioarele. Şi în următoarele 2 săptămâni am purtat doar adidaşi, cu şosete, cu excepţia unei nunţi unde am apelat la nişte sandale cu mai puţine barete, şi mulţi plasturi.

Se murdăresc şi nu reuşesc să-i curăţ şi să-i fac ca noi

Am această problemă cu sandalele, se murdăresc de la praful de pe stradă, în special branţul din interior. Eu încercăm să-i spăl cu apă şi detergent, dar branţul, deşi curăţat, se înnegrea. Am găsit acum nişte soluţii pe net, cu spălare cu oţet, apoi cu curăţare cu bicarbonat de sodiu, am să încerc şi revin.

Calitate

Am păţit-o la sandale, atât ieftine cât şi scumpe. Tot timpul mi s-a transmis să cumpăr pantofi de calitate, mai scumpi, că mă ţin mai mult. Cum să nu te enervezi când vezi că o pereche de sandale de firmă, scumpe, rezistă la fel de mult că cele de 30 lei cumpărate dintr-un supermarket?

Modelele disponibile pe piaţă

Cu siguranţă sunt şi eu mofturoasă, dar cu greu găsesc nişte pantofi care să-mi placă. Cei mai frumoşi sunt cei cu toc înalt, dar mă feresc să-i cumpăr pentru că ştiu că n-o să-i port. Cei cu toc jos sau fără toc nu sunt chiar cei mai frumoşi sau cel puţin, asta e părerea mea. Mi se pare mult mai uşor de găsit încălţăminte frumoasă şi de calitate pentru copii, recent am văzut câteva modele drăguţe la Noriel la preţuri decente.

Concluzia?

Deşi îmi plac la nebunie ţinutele de serviciu purtate cu tocuri înalte, a trebuit să recunosc că nu sunt pentru mine. O să-mi caut pantofi elegati cu toc mic, nu la fel de frumoşi, care nu lungesc piciorul, nu-l fac mai frumos, dar cu care pot să merg şi care, cu puţin noroc, nu-mi fac răni.

De câte ori este posibil o să port adidaşi. De multe ori arată chiar mai bine decât o pereche de sandale, sunt sănătoşi şi confortabili. Aşa că, de ce nu?

Cât despre pantofi pentru ocazie, nu am ce face decât să-i port cu ciorapi subţiri (vara), am observat că astfel nu-mi mai rănesc la fel de tare picioarele, şi cu plasturi aplicaţi chiar dacă nu am nicio rană, pentru protejarea zonelor sensibile.

Dacă aveţi sfaturi pentru alegerea de încălţăminte de calitate, pentru evitarea bătăturilor sau pentru tratarea picioarelor rănite, vă rog să mi le transmiteţi, sunt foarte interesată de acest subiect.