Mihaela Anghel – Page 27

19
Aug
2015

Vreau şi eu să mă joc

Am o lene în ultimul timp, ceva de speriat. Ajung acasă, mă trântesc în scaun sau în pat, deschid televizorul sau laptopul şi mă uit toată seara la filme şi seriale. Şi citesc despre tenis. Noua mea obsesie.

Dacă tot e chef de leneveală aş prefera să joc ceva. Mai ales că prietenii mei au descoperit o mulţime de jocuri noi şi faine şi joacă seri întregi în reţea. Dezvoltă oraşe, luptă pentru supravieţuire, cresc dinozauri. Având în vedere că pot şi vorbi între ei, este mult mai aproape de socializare decât statul meu la TV. Poate ziceţi că e o activitate puerilă, eu însă nu sunt de aceeaşi părere. Jocurile îţi trezesc spiritul de competitivitate, te ajută să ai iniţiativă, îţi dezvoltă spiritul de observaţie şi capacitatea de concentrare. Şi voi prefera mereu ca partenerul să-şi petreacă timpul liber jucând ceva pe calculator, decât să iasă la beri sau să se uite la fotbal. *

M-as băga şi eu în jocul băieţilor. Din fericire pentru ei (pentru că să fim realişti, n-au ei niciun chef să se bage o fată în jocul lor) laptopul meu nu face faţă jocurilor, nu reuşesc nici măcar să deschid jocul. Aşa că stau deoparte, mă uit cu jind la distracţia lor şi eventual butonez telefonul, jucând acele puţine jocuri interesante disponibile pe telefon (alegerile mele: Hay Day, Hill Climb şi clasicul Solitaire). Dar va veni timpul când îmi voi cumpăra un desktop şi când îl voi alege, voi avea grijă să fie pretabil şi pentru jocuri cu grafică de calitate.

Aveţi chef de jucat ceva şi la fel ca mine, nu aveţi un calculator potrivit? Click pe xjocuri.com, un site cu jocuri pentru copii şi adulţi. Spor la lenevit! 🙂

*Da, nu mă încântă ca băieţii să se uite la fotbal. Am eu o problemă cu fotbalul, un anumit dezgust. Mi-a plăcut şi mie dar rezultatele m-au dezamăgit crunt şi de atunci nu-l mai suport.

30
Jul
2015

Salopete de vară, piese cheie pentru un look irezistibil

categories: articole publicitare, articole scrise de invitaţi, cumpărături

Pentru a fi în tendinţe şi în vara anului 2015, trebuie să ai în garderobă salopete de vară. Salopetele sunt piese vestimentare feminine, puternice, elegante pentru femeile cu stil. Salopeta este o piesă cheie a anului 2015, fiind un must-have mai ales în sezonul estival.

Salopetele de damă sunt extrem de versatile şi de apreciate în rândul femeilor mereu în pas cu modă. Dacă nu ai încă în garderoba ta cel puţin o salopetă de damă, grăbeşte-te să îţi achiziţionezi cele mai în tendinţe modele.

Salopeta are aerul distins al unei rochii de seară, însă este mult mai confortabilă, de aceea poate fi purtată cu succes la diferite evenimente, serate, nunţi.

Poţi arăta fabulos într-o salopetă de vară indiferent de evenimentul la care participaţi, dacă aceasta este accesorizată aşa cum trebuie. Din multitudinea de modele care există, puteţi alege salopete de damă care pot fi purtate atât la o ţinută de seară, cât şi la o ţinută de zi. În acest sezon sunt la modă atât salopetele scurte, cât şi salopetele de vară lungi. (more…)

13
Jul
2015

2015, anul extracţiilor

categories: sănătate

În aprilie vă povesteam despre prima extracţie pe care am suferit-o. Atunci ştiam că o să urmeze şi altele, dar tot amânam, mă gândeam că poate la toamnă va fi momentul potrivit.

Dar ştiţi cum e cu socoteala de acasă. Mi-a apărut o aftă la gingie şi m-am dus de curiozitate să văd ce e cu ea, că nu mă durea dar nici nu-mi trecea. Şi de fapt afta apăruse de la o problemă cu un dinte (culmea, de lângă măseaua de minte pe care am scos-o la începutul anului), dinte la care aveam diverse probleme de vreo 10 ani. Şi acel dinte n-a putut fi salvat, a trebuit să fac iarăşi extracţie, adică fix de ce mă feream mai tare. Şi mai rău, din punct de vedere financiar (şi probabil că nici nu e o procedură nedureroasă) e că în 3 luni trebuie să-mi pun implant acolo.

A două extracţie parcă n-a fost la fel de dureroasă. N-am mai plâns, durerea a fost suportabilă, în 2-3 zile n-am mai avut nevoie de calmante.

În schimb, mă doare sufletul şi mi-e tare milă de mine că va fi nevoie, probabil tot în acest an, să-mi extrag şi celelalte măsele de minte. 3 mai am şi se pare că e posibil să le scot pe toate deodată, ca să termin odată. Nici nu vreau să-mi imaginez ce va fi acolo, toată umflată, neputând mânca, cu dureri de prin toate locurile.

Dar, asta e, n-am ce face. Se pare că 2015 va fi cu adevărat anul extracţiilor. Cu 2 e gata, încă 3 şi-am terminat.

11
Jul
2015

Akira şi Hachiko

categories: personal

Astăzi vă invit să faceţi cunoştinţă cu Akira şi Hachiko, cei mai noi membri ai familiei noastre. Sunt fraţi, pui de Akita Inu, născuţi pe 1 aprilie şi veniţi la noi acasă de pe 1 iunie.

Sunt super răsfăţaţi. Au parte de cea mai bună mâncare, de o mulţime de jucării, de un spaţiu verde de joacă. Şi asta se vede, nu le este frică de nimic, sunt curajoşi şi fac tot felul de năzbâtii, ca orice pui fericit de altfel.

Aşa cum şi Albert a ros în copilărie uşi, pereţi sau ţevi, aşa Akira şi Hachi rod garduri, scaune, mese şi cam orice prind.

Când i-am adus erau cuminţi, era mai mare dragul să-i mângâi şi să te joci cu ei. Foarte jucăuşi, nu refuzau nici un minut de joacă. Nu le-a fost frică de noi, nu au plâns după mama lor. Cred că i-a ajutat faptul că erau împreună. Fraţii lor au ajuns prin toată ţara, câte unul, aşa că în afară de una din surori, care a rămas cu mama ei, consider că Akira şi Hachi sunt cei mai norocoşi.

După perioada de acomodare Akira şi Hachi au ajuns să fie cu adevărat nişte câini de pază. Latră şi sunt destul de agresivi. Sunt posesivi, curajoşi şi se apară unul pe celălalt. Dacă doar vrei să-i pui lesă unuia, celălalt sare pe tine. Sunt nedespărţiţi, chiar şi noaptea dorm împreună.

Mi-s tare dragi.

10
Jul
2015

Un hobby chiar drăguţ

categories: articole publicitare

Cei care mă citesc de mai mult timp ştiu că într-un timp am fost pasionată de crearea de bijuterii handmade. Îmi amintesc cu drag de acele luni în care căutam printre mărgele şi accesorii, alegeam modele şi culori şi realizam diverse bijuterii pentru cei dragi. Niciodată nu m-am gândit să le vând, eu doar voiam să fac bijuterii pentru familie şi prieteni.

De Crăciun am creat zeci de cercei, coliere sau brăţări. În special cercei pentru că sunt cel mai uşor de realizat, nu-mi lua mai mult de 5 minute crearea lor. Mai greu era să-mi vină ideea cum să combin culorile, ce fel de mărgele să folosesc, ce fel de mărimi. Bineînţeles că nu întotdeauna rezultatul era pe placul meu, aşa că o luam de la capăt. Şi-n final am ajuns să am bijuterii de care să fiu mândră şi pe care le-am dăruit ştiind că vor fi apreciate şi purtate. Şi chiar aşa a şi fost. Sora mea chiar şi acum poartă cerceii “mei”.

Crearea de bijuterii handmade este un hobby chiar drăguţ. Pe mine mă liniştea. Stăteam cu toate acele mărgele, pietre, perle, le alegeam, le înşiram cu răbdare, le refăceam dacă nu ieşeau suficient de bine. Toată atenţia, răbdarea pe care le-o alocam, mă făcea să uit de lucruri mai puţin frumoase. Iar rezultatul, care nu avea cum să nu fie frumos, mă bucura. Momentul meu preferat era când dăruiam acea bijuterie cuiva – uimirea de pe feţele lor, zâmbetul, făcea ca totul să merite.

Poate când o să am timpul necesar la dispoziţie, o să scot cleştii şi mărgelele din dulap şi o să mai lucrez la câte ceva. Sora mea cu siguranţă s-ar bucura. Şi va trebui să-mi mai reactualizez stocul de accesorii pentru bijuterii, cu nişte mărgele din pietre semipreţioase, mărgele din sticlă, perle din sticlă şi mărgele metalice. Poate şi nişte mărgele tip Pandora? Vom vedea. Vă ţin la curent.

06
Jul
2015

Varice – o problemă nu doar de ordin estetic (P)

categories: sănătate

Din categoria “cu toţii ne putem îmbolnăvi de aşa ceva”, vorbim astăzi despre varice, un subiect cu care nu sunt foarte familiarizată. Cunosc o mulţime de persoane care se confruntă cu aşa ceva, dar am evitat până acum să mă interesez de cauzele, simptomele şi tratamentul acestei boli. Aşa că astăzi învăţăm împreună despre varice.

Varicele sunt dilataţii ale venelor superficiale, vizibile sub piele, care apar de obicei la nivelul gambelor. Sunt provocate de o alterare a valvulelor care împiedică în mod normal sângele să curgă înapoi în jos şi care nu-şi mai îndeplinesc rolul, antrenând astfel un reflux al sângelui.

Cauzele apariţiei varicelor sunt multiple, nu degeaba 50% din populaţie suferă de aşa ceva. Voi enumera principalele 10 cauze care duc la apariţia varicelor: obezitatea, sedentarismul, vârsta, sarcina, ereditatea, statul mult în picioare (munca profesională), deshidratarea, purtarea de pantofi cu tocuri înalte foarte des, consumul de alcool în timpul zborurilor, fibromul uterin. Alte cauze de care am mai auzit: excesul de expunere la soare, de purtare de haine strâmte, de băi fierbinţi, de saune şi solarii.

Venele apar dilatate şi sinuoase sub forma unor cordoane albastre vizibile sub piele. Sunt însoţite de o senzaţie de greutate în picioare, crampe, furnicături, şi mai rar dureri. În cele mai multe din cazuri, este doar o problemă de ordin estetic. Cu toate acestea evoluţia duce la agravare progresivă, prin modificări la nivelul pielii, inflamatia venei, ruptura varicelor cu sângerare, în special la persoanele în vârstă. De aceea eliminarea varicelor se face nu doar ca scop estetic ci şi pentru ameliorarea simptomelor şi complicaţiilor.

Există o serie de opţiuni pentru tratamentul varicelor, cum ar fi scleroterapia varicelor (injectarea unei soluţii saline în vena bolnavă), tratamentul cu laser (energia luminii poate neutraliza o venă din interior, lăsând ţesut cicatricial, care este în cele din urmă resorbit), flebectomia ambulatorie (vena este privită sub o sursă de lumină specială, care face să iasă în evidenţă în mod clar, iar medicul face o serie de incizii mici, cu un ac, prin care vena poate fi prinsă şi scosa cu un cârlig mic), ligatura chirurgicală a varicelor (se face o incizie pentru a accesa vena, iar aceasta este fie eliminată, fie legată, astfel încât vena varicoasă nu va mai fi alimentată, se va contracta şi în cele din urmă va fi resorbită de organism).

Din păcate pentru prevenţie nu sunt prea multe de făcut. În caz că există predispoziţie ereditară sau muncă în picioare, se pot purta ciorapi elastici. În rest mult sport, că e bun pentru toate, atenţie la greutate şi grijă faţă de sănătatea proprie, în general.

Multă sănătate vă doresc!

26
Jun
2015

Păcăleala cu pantofii cu toc foarte înalt

categories: cumpărături

Şi dacă tot vorbeam de pantofi cu toc, hai să luăm în considerare purtarea lor nu doar la serviciu, ci indiferent de situaţie.

Pantofii cu toc înalt şi foarte înalt sunt frumoşi. E o plăcere să-i vezi în vitrine sau în imaginile de pe net. Te duci în magazin, te îndrăgosteşti de cum arată, îi pui în picioare, faci câţiva paşi pe gresia din magazin. Ce comozi sunt, ce uşor mergi cu ei, ce picior frumos îţi fac. Sunt perfecţi, merită să-i cumpăr, o să-i port des!

Sau te uiţi pe net, pe diverse site-uri şi bloguri, vezi fete care se plimbă prin mijlocul oraşului cu tocuri de 12 cm şi te gândeşti încântată, uite ce pantofi frumoşi şi comozi, poţi să-i porţi la plimbări, la serviciu, la ocazii. (more…)

21
Jun
2015

Pantofi cu toc înalt la serviciu

categories: de-ale fetelor

Urmăresc, ca şi multe dintre voi presupun, site-uri şi bloguri de modă, mă uit cu admiraţie la poze cu outfit-uri, propunându-mi mereu să mă îmbrac şi eu asemănător şi mai ales să mă încalţ cu pantofi aşa de frumoşi şi de…înalţi.

În majoritatea pozelor cu outfit-uri elegante, pentru serviciu (astea sunt preferatele mele), apar pantofi cu toc înalt şi foarte înalt. Şi sunt superbi iar ţinuta pare cu atât mai deosebită iar purtătoarea mai frumoasă. Dar este posibil să porţi astfel de pantofi la serviciu? Este sănătos, este o idee bună?

Pentru unele persoane poate că da. Nu ştiu cum reuşesc, le felicit însă pentru chinul pe care îl îndură. Poate s-au obişnuit şi nici nu mai simt vreun disconfort.

Pentru mine însă…încep să realizez că nu prea se poate. Eu la serviciu nu stau 8 ore doar pe scaun. Mă mai ridic, ies în pauza de masă, mai merg prin oraş cu diferite treburi, de multe ori neprogramate, aşa încât trebuie să am în picioare pantofi cu care pot să merg. De câte ori m-am forţat şi am mers cu pantofi cu toc cât de cât înalt, m-am trezit cu răni la spate, băşici, răni la degete, de nici nu mai puteam să merg.

M-am gândit şi la soluţia cu pantofi comozi în picioare pentru condus şi mers pe jos şi o pereche de pantofi cu toc în maşină, de scos şi purtat doar cât stau pur şi simplu în birou. Dar am reuşit să-mi rănesc picioarele şi doar mergând cu tocuri prin birou.

Aşa încât am abandonat această dorinţă a mea de a purta pantofi cu toc înalt. Mi-am propus altceva acum, voi căuta sandale (pantofi) cu toc mai mic şi mai gros, suficient de elegante pentru ţinute de birou, dar şi suficient de comode pentru a putea merge cu ele chiar şi pe piatră cubică.

P.S. Eu am şi un “noroc” la pantofi. Mie chiar şi ultimii balerini cumpăraţi mi-au făcut răni, de i-am aruncat în fundul dulapului. Am încercat să-mi pun plasturi cu gel – ba îmi alunecă piciorul în afară din cauza lor, ba îmi făceau rană la spate. Am cumpărat şi probat şoseţele (tălpici) din alea speciale pentru balerini sau pantofi, dar se văd şi nu pot ieşi în acest fel cu ei pe afară. Ştiţi voi alte soluţii?

29
May
2015

Despre cei care zgârie maşinile

categories: diverse

Acum câteva luni m-am trezit cu o bucurie: o zgârietură lungă făcută cu cheia pe maşina mea. Mai mult am fost dezamăgită decât supărată, dezamăgită că oamenii sunt cum sunt. Pentru că nu mi-am explicat atunci şi nici până acum n-am înţeles, care poate fi logica din spatele unei astfel de acţiuni.

Ca mine sunt mulţi. Suntem aceia care n-am făcut nimic ca să merităm acea zgârietură, adică n-am parcat aiurea, n-am supărat pe nimeni. Şi mai sunt şi aceia care au încurcat pe cineva care a considerat că este just să se răzbune. Dar indiferent cine suntem noi, nu există un motiv suficient de bun ca să distrugi bunul altuia.

Vorbesc în acest articol de zgârieturile făcute intenţionat, cu cheia sau alte obiecte. Prietena mea şi-a găsit maşina nouă zgâriată încă din prima săptămână. O zgârietură făcută cu cheia, pe partea laterală, dintr-o parte în alta. Maşina nu încurca pe nimeni, nu este vreo maşină care să inspire invidie, e o maşină obişnuită, dar avea numere roşii, semn că e nouă. O altă persoană şi-a găsit maşina zgâriată tot cu cheia într-o parcare cu plată, unde o avea poziţionată corespunzător. Şi exemple mai sunt multe.

Să zicem că o maşină este parcată neregulamentar. Te deranjează, te incomodează, este parcată pe locul pe care tu trebuie să treci. Vrei să îl atenţionezi, să nu mai facă şi altă dată. Atunci lasă-i un bilet, nu provoca daune. Pune-te şi în poziţia celuilalt. Poate a avut o urgenţă, poate se grăbea, poate nu a avut altă soluţie. Sau poate pur şi simplu aşa avea chef, dar cine eşti tu să-l judeci şi să-l pedepseşti, fără ca măcar să ştii toate datele problemei? Tu ca şofer sau pieton n-ai greşit niciodată? N-ai încurcat niciodată pe nimeni?

Poate maşina este parcată regulamentar, dar pur şi simplu te enervează. Arată bine maşina, e curată, poate o fi un model de lux. Sau poate are numere roşii, deci e maşină nouă. Omul ăla a avut bani să-şi cumpere maşină! Ce nesimţit, cum de alţii îşi iau maşină iar eu n-am bani nici măcar de o sacoşă de cumpărături? Orice aş zice în cele ce urmează n-o să schimbe atitudinea acestor oameni, din păcate suntem înconjuraţi de oameni care se cred încă în comunism şi care trăiesc pe principiul dacă eu n-am, altul de ce să aibă?

Mai există şi posibilitatea ca proprietarul maşinii să te fi deranjat cumva şi tu să vrei să te răzbuni, să-l pui la cheltuieli, să îl superi. Dacă felul în care ai fost crescut şi conştiinţa te lasă să faci aşa ceva din răzbunare, atunci e bine măcar să ştii că distrugerea bunurilor este infracţiune şi există mari posibilităţi ca atunci când faci aşa ceva, să existe martori. Poate te vede cineva de la un geam, poate trece o maşină prin zonă. Dacă n-ai suficient bun simţ, măcar poate ţi-e frică că ajungi să dai declaraţii la poliţie şi să plăteşti daune.

Urmăresc pagina Radar pe Facebook. Interesant a fost acolo să constat cât egoism este în noi, ca oameni. Pe deoparte văd zilnic poze cu maşini zgâriate, proprietari nervoşi, comentatori care îi blamează pe cei care zgârie maşini, cu motiv sau fără. Apoi văd poze cu maşini parcate aiurea şi comentarii prin care se recomandă zgârierea acelor maşini care şi-au permis să încurce pietonii. Concluzia e că de zgâriat se zgârie doar maşinile care te încurcă pe tine. Tu dacă încurci pe altul, să nu te zgârie. Egocentrism pur.

25
May
2015

Despre o boală comună (P)

categories: articole publicitare, sănătate

Unul din lucrurile care îmi plac la scrisul de articole, fie că le scrii pentru tine sau pentru alţii, e că te ajută să te documentezi despre diverse subiecte. Aşa şi articolul de astăzi, m-a impulsionat să citesc mai multe despre un subiect de care nu ştiam mai nimic şi care dintr-un motiv absolut pueril, este evitat şi considerat ruşinos. Şi anume despre hemoroizi.

La cât de ascuns e acest subiect ai zice că e vorba de vreo boală cu transmitere sexuală, deşi nici acest subiect n-ar trebui să ne provoace repulsie, până la urmă e vorba de sănătate şi tratament şi ar fi bine să o mai lăsăm cu atitudinea moralizatoare şi indignată.

Cauzele hemoroizilor sunt absolut comune şi astfel oricare dintre noi se poate trezi cu aşa ceva. De exemplu una din cauzele hemoroizilor este statul prelungit pe scaun, fără pauze. Cred că toţi putem spune că facem asta. Sau vârsta. Sau sarcina şi naşterea. Sau ridicarea frecventă a unor greutăţi mari. Ba chiar şi fumatul excesiv. Conform studiilor, jumătate din noi vom avea hemoroizi după vârsta de 50 de ani.

Ce se întâmplă când ai hemoroizi? Simptomele hemoroizilor sunt sângerarea, iritaţia, durerea. Atenţie, mai ales când sunt de dimensiuni mari, trebuie avut grijă, poate fi semn de o boală mai gravă, cum ar fi o tumoră.

Tratament hemoroizi? Cred că cu toţii am auzit de clinica hemoroizi Proctoline, cu sedii în majoritatea oraşelor din România. Un medic poate stabili cu uşurinţă diagnosticul pe baza inspecţiei iar examinarea cu anoscopul sau sigmoidoscopul ajută la verificarea prezenţei unei boli mai grave.

Ştiu că mulţi oameni, din cauza ruşinii, nu se prezintă la medic. Am auzit de femei care nu merg la ginecolog pentru că le este ruşine să se dezbrace. Şi am auzit de bărbaţi care refuză cu îndârjire să meargă la urolog sau proctolog. Şi e mare păcat, până la urmă trebuie să punem sănătatea noastră pe primul plan, să lăsăm în spate ruşinea asta care chiar nu-şi are locul la oameni maturi. Să nu cumva să se ajungă să suferim degeaba (sau mai rău) pentru că ne-a fost ruşine.