Petreceri de ianuarie

Ce mai ianuarie! S-au adunat atât de multe evenimente, treburi de făcut, gânduri, încât de-abia acum pot sta să le sortez, să mă bucur de tot ceea ce a fost și să îmi clarific ce va fi și în continuare. Mă gândesc cu drag la această perioadă plină din viața mea, cam așa mi-aș dori să fie în fiecare zi, să nu am timp să mă plictisesc, să mă învârt dintr-o parte în altă și să fiu încărcată de energie și inspirație.

Totul a început cu revelionul, petrecut cu o parte din prietenii mei dragi, la unul din ei acasă. Am reușit să găsesc în timp util și o rochie drăguță pentru eveniment, nu neagră! 🙂 Oricum, stau și mă gândesc că decât să cumpăr o nouă rochie neagră, care oricum arată cam la fel iar în poze de-abia se observă detaliile, mai bine folosesc una din garderobă, că așa că stau vreo 3-4 rochii negre degeaba pe acolo. Revenind la petrecere, din păcate eram răcită, luasem și niște pastile, și nu am rezistat prea mult, la ora 3 dimineața dormeam de zor. Partea bună e că nu am mai avut foarte multe responsabilități, nu a trebuit eu să organizez întâlnirea, pentru prima dată în vreo 2-3 ani. Când m-am simțit obosită, m-am dus acasă, m-am culcat liniștită, nu am mai avut grija invitaților și a curățeniei de a doua zi.

 

După doar o săptămână, a urmat un eveniment important în familie, de care vă povesteam și aici. Pentru acesta a fost mai multă agitație: căutat rochie elegantă, ciorapi, pantofi, pardesiu, mers la coafor, manichiură, machiat și aranjat. De-abia aștept să primesc pozele de la mini ședința foto a logodnei. Sunt curioasă cum au ieșit, mai ales că locația a fost una improvizată, lumina nu știu cât de bună era și nici noi nu eram obișnuiți să stăm așa frumos la pozat.

După nici o săptămână, a urmat ziua mea. Am sărbătorit-o în total de vreo trei ori, de două ori numai pe 12 ianuarie. Mi-am scos ziua fetele (respectiv mama & sora) la masă iar seara iubitul, după o idee de-a mamei mele. Nu știam eu cum să-mi serbez ziua frumos, fiind într-o joi și nu în weekend. Voiam ceva deosebit și pe 12, nu doar pe 14, 15 sau când mă hotăram să o celebrez. Și atunci ea mi-a dat ideea să ies undeva doar eu cu Felix, la un fel de cină romantică. Și chiar asta am făcut, am ales eu un restaurant care îmi place, mai deosebit, pe care nu îl frecventam chiar în fiecare zi, după care ne-am mai plimbat puțin seara. A fost chiar frumos și nu știu cum de până acum nu mi-a venit în cap să-mi sărbătoresc ziua doar cu cel iubit, într-o atmosferă mai romantică. Și atât de frumos a fost încât cred că vom transforma această ieșire într-o tradiție – în fiecare lună vom alege o seară în care să mergem să mâncăm într-un restaurant elegant, deosebit.

A doua zi, pe 13 ianuarie, a fost rândul prietenelor mele să se sărbătorească, așa că ne-am pregătit iar de petrecere. Și am luat-o de la capăt: coafat, machiat, ales haine, primit cadou niște botine elegante pentru rochie, cumpărat cadouri, cumpărat flori, petrecere. Am stat până după miezul nopții, ne-am bucurat de o atmofera faină, am cunoscut oameni noi, am ascultat muzică bună.

  

Pe 14 ianuarie a venit iar rândul meu. Întâi am făcut cumpărături – mult prea multe bineînțeles. Nu credeam că îmi va ajunge un tort (cel puțin așa mi-a zis vânzătoarea), așa că am luat două. Mâncare tot cumpăram și cumpăram, deși Felix tot încerca să-mi zică că va ajunge. Și prin urmare, am rămas cu un tort întreg și mâncare cât pentru o săptămână întreagă. Plus dulciuri.

A urmat iarăși procesul de coafat-machiat-îmbrăcat, și mi-am așteptat oaspeții. Ne-am adunat în total 14, mult prea mulți pentru apartamentul meu și mai ales pentru numărul de scaune/fotolii/canapele. Dar a fost frumos să-i văd pe toți la un loc, să povestesc câte puțin cu fiecare, să discutăm despre diverse (inclusiv despre articolul Lucruri complicate care fusese citit în prealabil de majoritatea din ei). Am degustat și doua vinuri – Crâmpoșia de Casa Isărescu, care este cel mai bine vândut vin de la noi, și Barricat Cabernet Sauvignon de la Oenoterra, plus o șampanie – Cashmere Tămâioasă Românească tot de la Oenoterra. Dacă mâncare, dulciuri și sucuri au rămas din plin, vinul a fost servit până la ultimul strop.

Câțiva din prietenii mei dragi:

     

În concluzie, a fost un început de an foarte frumos, petrecut alături de familie și prieteni. Și încă nu s-a terminat, mai este un sărbătorit de ianuarie în familie. 🙂

Femeia din amiază – Julia Franck

Am citit acum ceva timp descrierea cărții și mi-am dorit mult să reușesc să o citesc. Știam că acțiunea se petrece în Germania, în vara anului 1945, așa că nu mă așteptam la o lectură despre bucurie și voie bună, dar nu m-aș fi așteptat să-mi lase un gust atât de amar. Nu mă înțelegeți greșit, este o carte foarte bună, însă în cele 365 de pagini nu am găsit nici măcar o umbră de fericire.

La începutului cărții ni se prezintă viața lui Helene și a fiului său, Peter. O viață grea, plină de neajunsuri și traume, într-o perioadă de război. Foametea, violurile, morțile sunt la ordinea zilei, însă cei doi încearcă să treacă cu curaj peste toate. Până când Helene îl abandonează pe Peter pe o bancă din gară. În acest punct eu chiar am crezut că s-a rătăcit de el, am crezut că în continuare voi citi despre cum cei doi ajung să se regăsească, dar nu, autoarea ne duce înapoi în timp, pentru a afla mai multe despre Helene.

Helene și Martha sunt rezultatul căsătoriei unei evreice cu un german. Tatăl pleacă la război, mama înnebunește din cauza pierderii mai multor sarcini. Cele două fete încearcă să se descurce cum pot în aceste timpuri, învață, lucrează foarte mult, țin toată casa, au grijă de mama și apoi de tatăl, întors bolnav. (more…)

Când greșelile ies la suprafață (1)

Nu prea am inspirație zilele astea, așa că vă povestesc din lucrurile pe care le-am mai auzit de-a lungul timpului. Sunt curioasă să văd ce părere aveți voi de situații, cum ați proceda dacă v-ați confrunta cu așa ceva. O să fie o serie de 3, 4 articole, mă gândeam să le pun pe toate aici, dar ieșea prea lung și plictisitor.

Astăzi despre: O tipă s-a gândit să se culce cu un bărbat ce era deja într-o relație de lungă durată. Deși se considera isteață tare, s-a lăsat pozată de el în diferite ipostaze: în lenjerie intimă, goală, cu fața, cu spatele, în natură, goală în mașină, în mașină cu mâna în diverse locuri (din respect nu dau mai multe detalii). Deci poze foarte intime, făcute cu/de cineva cu care nici măcar nu era într-o relație, cu care avea doar o aventură.

Ei, toate bune și frumoase, până când aventura s-a cam terminat iar partenera oficială, într-un mod sau altul, a văzut pozele. Ea știa deja de aventură, pozele au fost un fel de bonus. Normal că s-a enervat când le-a văzut și deși cel mai bine ar fi fost să o lase baltă, a vrut să lovească și ea în cea care a lovit-o. Mai ales când a văzut ce fel de persoană era și ce tip de poze poate să facă (descrierea oficială chiar m-a distrat: “un fel de Hustler, dar fără un model arătos, ci unul cu “șosețele” și coajă de portocală + un zâmbet tâmp” ). A întrebat o prietenă cum să procedeze acum…să nu facă absolut nimic i se părea cam aiurea, un fel de “bravo” spus celeilalte, fă mai departe așa. Nu că ar fi rolul ei să fie justițiară, să îi facă morală sau să-i spună că nu e sănătos să procedeze așa. Dar ce să faci? Am înțeles-o, e destul de dificil să te abții mai ales când vezi că cele care fac din astea se mai dau și modele de moralitate.

Într-un final, s-a hotărât doar să-i zică aceleia că le-a văzut, și-a dat seama ce tip de om e și să-i fie rușine. Am stimat-o că în ciuda dorinței de răzbunare, a nervilor și a tot ce a mai simțit atunci, nu s-a dus cu pâra la iubitul tipei, la cunoscuții ei  – pentru că să fim serioși, astfel de poze îți pot distruge toată viața (amintiți-vă de Bebelușa de la Cronica Cârcotașilor – după ce au apărut acele poze în presă, a fost dată afară, toată viața i-a fost dată peste cap). A zis că atât timp cât e lăsată în pace, cât tipa aia nu se mai bagă în viața ei, nu o mai caută, nu se mai interesează de ce face, nu are motiv să facă mai mult de atât.

Morala? Aveți grijă ce poze faceți, cui pozați, în ce ipostaze. Nu știți cine va mai vedea acele poze în afară de voi și partener. Trist e că nu e prima dată când aud de astfel de cazuri, am văzut și eu poze cu vreo 2 cunoștințe goale pe net.

Ceai bio din boboci de trandafir – Sonnentor

Iubesc trandafirii. Ador dulceața de trandafiri. Prin urmare eram chiar curioasă să gust ceaiul din boboci de trandafir de la Sonnentor, să văd dacă are un gust concentrat sau prezintă doar o aromă subtilă de trandafiri. Și nu am fost dezamăgită, Sonnentor mi-a mai demonstrat odată că oferă produse de calitate.

Cutia conține 30 grame de boboci de trandafir – delicați, micuți, rozalii. Sunt atât de frumoși încât pot fi puși într-o vază, ca decor. Am preparat un ceainic de 600 ml – am folosit apă fierbinte și cam 2-3 lingurițe de ceai, cu un timp de infuzie de 5-10 minute. Am fost încântată să descopăr un parfum și un gust floral intens, e ca și cum aș bea dulceață de trandafiri, cu avantajul că nu este atât de dulce. Eu una nu aș mai adăuga miere sau zahăr, dar sunt și obișnuită să beau ceaiul simplu, acum mi se pare ciudat să mai adaug îndulcitori – îmi da impresia de grețos de dulce.

Este un ceai elegant și deosebit. Îl puteți servi prietenilor, cu siguranță nu au mai gustat ceva asemănător și vor fi curioși. Ceaiul bio din boboci de trandafir poate fi comandat de pe Vegis.ro, magazin cu produse naturiste, la prețul de 16.62 lei.

 

Weekend la Sibiu

Nici nu a început bine anul că am și reușit să tai o locație de pe Wishlist – Sibiu. Nu a fost o excursie planificată, am fost anunțați miercuri iar vineri dimineață am pornit la drum. Vineri mai mult am condus, însă sâmbătă am reușit să ne întâlnim cu Raluca care ne-a prezentat Sibiul pe scurt, căci era oricum frig și murdar pe stradă (după topirea zăpezii) și ne-a însoțit și la Păltiniș.

Mi-au plăcut mult străduțele din oraș, îmi amintesc mult de Brașov. Cu siguranță vara e și mai frumos, sperăm să revenim aici peste câteva luni și cu această ocazie să mergem și pe Transfăgărășan, care acum e închis.

  

După cum se poate observa din poze, Albert a venit cu noi la Sibiu. Cred că i-a plăcut, era tare curios, se oprea la fiecare colț de stradă să mai adulmece puțin. (more…)

The Descendants (2011)

La The Descendants se uita Felix acum câteva zile, în timp ce eu citeam o carte. După câteva minute mi-a atras atenția, tot trăgeam cu ochiul la TV, așa că am lăsat ce citeam deoparte și am început și eu să vizionez.

Tot ce știam despre acest film este că îl are ca actor principal pe George Clooney și că a câștigat 2 premii la Globurile de Aur. Nu știam însă că prezintă o poveste de viață emoționantă despre iubire, moarte și iertare. Matt King (Clooney) este un avocat din Honolulu, căsătorit cu Elizabeth, tată a două fiice, Alexandra și Scottie. Datorită legislației în vigoare, el, alături de verișorii săi, trebuie să decidă ce fac cu terenurile moștenite de la strămoșii lor, dacă să le păstreze sau să le vândă unui dezvoltator imobiliar. Trustul pe care îl formează oricum e obligat să se dizolve în 7 ani, deci decizia cu pământurile trebuie luată când mai curând.

(more…)

La mulți ani mama!

LA MULȚI ANI!

Îți doresc multă fericire și sănătate, să fii bucuroasă în fiecare zi și sper ca toate dorințele să ți se îndeplinească.

Vreau să-ți mulțumesc că ai fost mereu atât de înțelegătoare și că m-ai susținut în tot ceea ce fac. Îmi dai încredere să-mi urmez visele, și nici nu-ți dai seama cât de mult contează asta pentru mine. Mulțumesc pentru tot!

TE IUBESC! :* O zi superbă astăzi, de ziua ta!

(more…)

Poartă cercei

Mie nu-mi place să ies în evidență. Asta-s eu, n-am ce face? Nu, încerc să mă schimb pentru că a fi cât mai invizibil nu e o soluție bună pe termen lung.

Datorită acestei atitudini ale mele, printre altele, refuz în mod inconștient să-mi pun pe mine haine care m-ar scoate din mulțime: o bentiță de păr mai deosebită, o haină într-o culoare puternică, cercei. Nu orice tip de cercei, ci mai ales acei care sunt lungi, rotunzi sau care oricum, nu sunt acoperiți de păr.

Nu am pus azi cercei, n-am pus nici mâine, și uite așa, de-a lungul anilor, m-am învățat să nu mai port cercei. Însă, că tot vă vorbesc de o lună de încercarea asta a mea de a mă mai schimba, la îndemnul mai multor prieteni, vreau să renunț la acest obicei, mai ales că e păcat de toate perechile frumoase de cercei pe care le am în cutia de bijuterii.

Unul din sfaturile pe care le-am primit este că nu trebuie neapărat să port cei mai mari cercei, cei mai evidenți, și că sunt foarte frumoși chiar și cei mici, chiar dacă nu se văd mereu. Cum sunt cei din imaginile de mai jos, cercei din argint colorați, care-mi plac foarte mult. Aceștia merg de minune la ținute all black, mult mai bine decât dacă s-ar asorta cerceii cu ținuta.

  

Acum mai rămâne doar să mă țin de treabă. Să nu mai uit să plec dimineața din casă fără să-mi pun cercei. Și n-ar strica să port o pereche în geantă, just in case.

Iarna cu Nissa

Sunt un mare fan al magazinului Nissa din Complexul Comercial Felicia Iași. Aproape mereu îmi găsesc aici haina de care am nevoie, bineînțeles după căutări intense în zeci de alte locuri. V-am mai povestit de experiența mea cu hainele lor. Au fost momente când am rămas și dezamăgită, pentru că unele cămășuțe s-au descusut, dar tind să cred că a fost o întâmplare, pentru că nu a mai fost cazul de atunci. Dovadă sunt hainele cumpărate de aici în ultimii 2 ani, si acum în stare perfectă.

La ultima vizită la Nissa am probat mai multe rochite și redingote și la final, am primit cadou de la mama iubitului meu (cu ocazia zilei mele de naștere) acele haine care mi-au plăcut și care mi s-au părut că mă avantajează.

Din hainele probate și cumpărate, vă voi prezenta pe cele găsite și în magazinul online, cu câteva explicații. Cine știe, poate este cineva pe aici care are nevoie de o rochiță elegantă pentru birou sau de o rochie de cocktail pentru un eveniment mai deosebit. Eu încep să înțeleg că nu e nevoie neapărat de o mega petrecere ca să ne îmbrăcăm elegant, o rochie și un pardesiu deosebit pot fi purtate și la birou, și la facultate și peste tot. Nu avem decât de câștigat dacă dăm atenție aspectului fizic, ajungem astfel să primim mai mult respect atât de la cei din jur, cât și de la noi înșine. Mult mai bine mă simt, mai încrezătoare și curajoasă, când știu că m-am interesat de cum arăt. (more…)

Sport din zori de zi

Deși de ceva timp mi-am propus să port mai des pantofi eleganți, cu toc, tot nu pot renunța la încălțămintea sport, singura cu care mă simt cu adevărat confortabil, cu care pot fugi sau merge foarte repede, care mi se pare potrivită pentru plimbările cu Albert sau când am foarte mult de mers sau stat în picioare.

(more…)