Cu toţii avem dreptul de a fi fericiţi

Este important ca niciodată să nu ne considerăm mai prețioși decât suntem. Bineînțeles, este recomandat să ne iubim, să ne respectăm, și e absolut normal să ne considerăm pe noi înșine cei mai importanți, dar nu trebuie să trăim cu impresia că suntem sau ar trebui să fim pe planul întâi pentru toți cei din jur.

Nu putem avea așteptări ridicole de la familia, prietenii și cunoștințele noastre. Nu putem și nu trebuie să le cerem să-și trăiască viața în funcție de noi.

Cei dragi au dreptul de a fi fericiți, chiar dacă noi suntem supărați. Nu înseamnă să ne râdă în față atunci când noi plângem, dar nici ca noi să le cerem să fie și ei supărați, zile în șir, doar pentru că noi suntem. Este extraordinar de egoist să ceri cuiva să se simtă rău, să plângă, să sufere, doar pentru că tu așa te simți. Mai ales când te aștepți să se comporte astfel zile și luni în șir. Da, să-ți fie alături, da, să te asculte, da, să te înțeleagă, da, să te îmbrățișeze. Dar atât.

Cei dragi au dreptul să ne povestească de bucuriile lor, chiar dacă noi nu avem parte de unele asemănătoare. A nu se înțelege că trebuie să se laude în fața ta, să te facă să te simți prost sau jenat. Dar ce prietenie este asta, dacă cineva nu-ți poate împărtăși din fericirea lui? Nu știu alții, dar eu tocmai aceste discuții le apreciez cel mai mult, ador ca familia și prietenii să-mi povestească că sunt fericiți, că au reușit să obțină ce-și doresc, că le merge totul bine. Chiar cred că oricât de oameni am fi, măcar pe familie și prieteni n-ar trebui să fim invidioși.

Cei dragi au dreptul să-și îndeplinească visele, chiar dacă noi nu putem să o facem. Au dreptul să se căsătorească, chiar dacă tu de-abia ai trecut printr-un divorț dureros. Au dreptul să aibă copii, chiar dacă tu nu ai sau nu poți avea. Au dreptul să-și cumpere o mașină scumpă, chiar dacă tu ai probleme mari cu banii. Au dreptul să zâmbească, să iubească, să se distreze, chiar dacă tu nu poți face asta.

Nu fiți egoiști, lăsați-i pe alții să fie fericiți. Nu le purtați pică că au motive de bucurie și voi nu aveți. Dacă și ei ar fi nefericiți, ca voi, nu s-ar rezolva nimic. Nu furați din fericirea altora, nu le cereți și mai ales nu le impuneți să-și șteargă zâmbetul de pe față. Ar trebui să aducem bucurie pe lumea asta, nu să împrăștiem negativism și durere pretutindeni.

Concurs – câştigă bijuterii cu Accesor.izari.ro!

Împreună cu cei de la Accesor.izari.ro dăm startul unui nou concurs, cu 3 premii oferite, pentru 3 câștigători. Puteți câștiga un voucher de 50, 30 sau 20 lei, pe care îl puteți folosi la cumpărături pe Accesor.izari.ro!

Ce trebuie să faci?

Perioada concursului: 24 noiembrie 2011 – 8 decembrie 2011.

Câştigătorii vor fi aleși de mine, prin tragere la sorţi (sistemul random.org).

Concursul este deschis participării tuturor persoanelor fizice cu domiciliul/reşedinţa în România.

Vă rog nu comentaţi ca Anonim şi cu adresă de email fictivă. Voi lua legătura cu câştigătorul în vederea trimiterii premiului, însă dacă nu reuşesc (emailul nu este cel corect, nu mi se răspunde, s.a.), va fi desemnat alt câştigător.

Responsabilitatea oferirii premiului câștigătorului cade în sarcina sponsorului concursului, S.C. Radda Evolution S.R.L.

Accesorizari.ro este un magazin online de produse pentru femei. Magazinul oferă o gamă largă de accesorii precum cercei, coliere, brățări, genți, lenjerie intimă și alte accesorii, special create pentru femeia modernă care știe să se pună în valoare.

Zâmbete din ultima săptămână

M-am gândit să culeg zâmbete și să le notez undeva, ca să nu uit. Ca să-mi reamintesc când mi-e greu că poți zâmbi și poți fi fericit și din nimicuri, și din întâmplări obișnuite, de zi cu zi. Nu sunt toate, bineînțeles, am încercat să nu le mai menționez pe cele legate de viața mea cu partenerul sau cele care se repetă (de exemplu Albert mă face să zâmbesc în fiecare zi…cum să nu zâmbești când vezi o ființă atât de drăgălașă?).

15.11.2011

Am zâmbit uitându-mă la pozele de nuntă ale unui coleg, postate pe Facebook. M-am bucurat pentru fericirea lor, pentru cât de frumoși și bucuroși sunt.

M-am amuzat de emoțiile acelui coleg, vizibile din poze.

M-a distrat să-l văd pe Albert fără zgardă la gât – parcă e dezbrăcat.

16.11.2011

Am zâmbit când prietena mea mi-a dăruit un cadou frumos, pentru onomastica mea: un ceainic roșu, cu o buburuză, și o carte despre fericire.

Am zâmbit când mi-a arătat câteva poze de la nunta ei și câteva din luna de miere.

Am zâmbit la vederea unei poze cu soțul ei, sărind în apă, deoarece fotograful a prelucrat poza și a adăugat în stânga jos și un crocodil cu gura deschisă.

Am zâmbit la vederea lui Albert, ne-am distrat cu jucăria lui, am râs când a început să se cațere pe scaunul meu, cu gândul să mă pupe.

17.11.2011

Am zâmbit atunci când am găsit niște poze amuzante – le-am pus și la un articol, ca să zâmbiți și voi.

18.11.2011

Am zâmbit când mi-am găsit timp să mai citesc puțin din “Britannia Road 22”.

Am zâmbit mulțumită după ce mi-am rezolvat niște treburi prin oraș, bucuroasă că nu a fost aglomerat și totul a mers foarte rapid.

Am zâmbit atunci când am găsit acasă un plic cu ceaiuri de la Mihaela.

19.11.2011

Am zâmbit când am văzut că noua temă a blogului este bine primită de cititori.

Am zâmbit când am văzut că unei prietene îi merge din ce în ce mai bine afacerea.

20.11.2011

Am zâmbit atunci când am aflat niște vești (o să le aflați și voi, cât de curând – until then, please don’t ask 🙂 ).

Am zâmbit când am discutat în familie aceste vești.

Am zâmbit la cinematograf.

Am zâmbit când am reușit să evadăm din Mall-ul super aglomerat, parcă nici nu mai puteam respira acolo.

Am zâmbit pe un drum izolat, pe timp de noapte, deoarece cerul era plin de stele.

Am zâmbit când a căzut o stea și mi-am pus o dorință.

21.11.2011

Am zâmbit de dimineață, m-am trezit cu chef de glumă.

Am zâmbit când am văzut că am primit un mail de la Raluca.

Am zâmbit când am găsit o carte interesantă, la doar 10 lei (anticariatul Sophia).

Am zâmbit când am găsit un produs pe care mi-l doream de mult timp, mai ieftin; l-am cumpărat imediat.

Am zâmbit când el mi-a zis ceva drăguț.

Am zâmbit după ce am vorbit cu o prietenă la telefon.

Am zâmbit când l-am văzut zâmbind.

Nu uitați să zâmbiți. 🙂

Review: set cuţit şi dispozitiv ceramic pentru cojire Yoshi Blade

Am avut ocazia de curând să testez mai multe produse interesante de pe The Gift, și de departe preferatul meu este cuțitul Yoshi Blade. Este primul cuțit ceramic pe care îl încerc și într-adevăr, se vede diferența.

Ce spune producătorul: Lamele cuțitului și curățătorului de legume din setul Yoshi Blade sunt fabricate din oxid de zirconiu care are duritate cu 40% mai mare decât a oțelului, de aceea rămâne ascuțit de 10 ori mai mult decât oțelul. Cuțitul Yoshi Blade are suprafața neaderență. E conceput pentru a tăia de precizie și a felia subțire. Nu va rugini, nu se va păta și nu va schimba gustul alimentelor. Cuțitul ceramic cu lamă de 12 cm este garantat să rămână ascuțit. Lamele setului sunt realizate din materiale naturale, ceramice. Un cuțit ceramic Yoshi Blade poate înlocui un sertar plin de cuțite cu lame din metal.

Primul care l-a încercat a fost iubitul meu, eu nefiind atât de interesată de cuțite și neștiind că e un cuțit mai altfel decât cele pe care le aveam deja acasă. Când am auzit din bucătărie glasul oarecum surprins și încântat, m-am grăbit să ajung să-l încerc și eu, din pură curiozitate. Am tăiat fructe, pâine, carne, atât de ușor că nu-mi venea să cred.

Câteva informații despre cuțitele ceramice:

  • lama rămâne ascuțită o perioadă mai lungă de timp;
  • alunecă și taie mai ușor;
  • lama are o duritate mai mare față de lamele de metal;
  • nu ruginește, nu se pătează;
  • se spală foarte ușor, trebuie doar pus sub jetul de apă;
  • nu rămâne lipicios după tăiere;
  • este ușor;
  • nu schimbă gustul alimentelor;
  • este foarte igienic, materialul împiedică reproducerea bacteriilor;
  • sunt puțin mai casante decât cuțitele clasice, însă nu se sparg precum sticla, cum am mai auzit;
  • se ascut mai greu – aveți nevoie de piatră ceramică sau piatră diamantată.

Habar n-aveam că există astfel de cuțite și mai ales că sunt așa de bune.

Setul format din cuțit și dispozitiv pentru cojire costă 40 lei și puteți afla mai multe de el aici. Din câte am văzut pe net, prețul e destul de bun.

 

In Time (2011)

N-am mai prezentat de mult timp un film și asta din simplul motiv că n-am mai urmărit vreunul. Vreo 2 luni de zile m-am uitat exclusiv la seriale și diverse emisiuni, plictisită de filme și de subiectele abordate. Mă săturasem să-mi pierd 2 ore pentru a urmări ceva ce la un moment dat în viață, mai urmărisem, dar sub altă formă.

Însă a venit și un weekend în care mi-am dorit să fac ceva mai diferit de ce mai făcusem. Și mi-a venit ideea că ar fi relaxant să mergem la cinematograf, după care să mâncăm și poate să-i cumpărăm și lui Albert ceva bun.

Am ales filmul In Time, bucuroasă că de-acum e deja vechi, nu se mai îmbulzește lumea la el. Toate adolescentele și tinerele erau oricum fascinate de noul film Twilight, era plin mall-ul de ele. Nu am luat însă în considerare că e duminică după-amiază și că lumea se plictisește și atunci…se plimbă prin mall. Era atât de aglomerat încât de-abia puteam să trecem printre oameni – mi-au ajuns duminicile în mall, nu-mi mai trebuie.

Dar să revin la film. Mi-a plăcut. În general nu m-a plictisit și m-am bucurat că în sfârșit Justin Timberlake poate să joace într-un film fără să cânte sau să fredoneze vreo melodie. Amanda Seyfried mi s-a părut o actriță chiar bună și de ce să nu recunoaștem, frumoasă foc. În schimb e mică de statură, așa că a fost încălțată tot serialul cu platforme de 10-15 cm. Incredibil cum reușea să fugă cu ele pe scări, pe nisip; chiar și atunci când mai avea doar 10 secunde de viață și trebuia să ajungă undeva, tot pe acele tocuri fugea. 🙂 Trecând peste asta, a fost un film ok, pe care îl recomand.

Ah, și m-am bucurat să îi văd în film pe Olivia Wilde (House M.D.) și pe Johnny Galecki (The Bing Bang Theory).

[box type=”info”] Într-o societate a viitorului în care timpul a devenit un fel de monedă, iar durata vieţii ţi-e limitată numai de suma din contul din bancă, un tânăr încearcă să schimbe ordinea prestabilită a lucrurilor. Acuzat pe nedrept de crimă, Will Salas vrea să transforme în istorie prezentul, în care cei bogaţi pot trăi practic la nesfârşit, în timp ce săracii ca şi el trebuie să cerşească, împrumute şi fure minute pentru ca ziua de mâine să-i prindă în viaţă… [/box]

Trailer:

Britannia Road 22 – Amanda Hodginkson

Britannia Road 22 m-a impresionat teribil. Am mai citit cărți despre tragediile din cel de-al Doilea Război Mondial, dar nu și despre viața de după, despre cum oamenii au reușit sau nu să se refacă, fizic și emoțional. Iar autoarea a reușit să descrie totul foarte bine, chiar m-am simțit transpusă în acele vremuri și am simțit emoția și durerea personajelor.

Ni se vorbește în carte despre o familie poloneză destrămată de război. Janusz își părăsește soția, Silvana, și copilul, Aurek, pentru a lupta în cel de-al Doilea Război Mondial. După 6 ani îi regăsește și îi cheamă în Anglia, patria care l-a adoptat, iar aici încearcă împreună să-și refacă familia. Însă și Janusz și Silvana ascund secrete, amândoi au sufletul sfâșiat de tot ce s-a întâmplat între timp. Aurek în schimb este un mic copil sălbatic, complet dependent de mamă și care-și respinge tatăl.

De-a lungul celor 340 de pagini, suntem purtați în trecutul lor și ni se povestește cum au supraviețuit, ce sacrificii au făcut, cum au tot pierdut dar au găsit puterea de a se ridica. Cartea este un adevărat montagne russe, ne poartă de la agonie la extaz, ne ține cu sufletul la gură, sperând ca în final familia să aibă parte de acea fericire din povești.

Pentru mai multe detalii, vă invit să o citiți, nu vreau să vă stric plăcerea de a o descoperi singuri. A apărut la editura Allfa, colecția “Strada Ficțiunii – Contemporan” și costă 30 lei (cel puțin cu această sumă am cumpărat-o din librăria Casa Cărții, poate pe net o găsiți mai ieftin). Pe copertă se menționează că a fost declarată unul dintre cele mai bune debuturi literare ale anului 2011 de către Waterstones, și cea mai bună carte a lunii aprilie 2011 pe amazon.com. Am văzut-o printre finaliștii unui top al celor mai bune cărți din 2011 și pe GoodReads.com.

Observaţii [1]

Câteva observații minore, care nu-și merită propriul articol, culese de peste tot, din ultimele 2 sau 3 săptămâni:

  • agenții de vânzări auto sunt incredibil de insistenți. Odată ce ești interesat să cumperi o mașină și îi spui și lui asta, poți fi sigur că vei fi sunat zi de zi, până când o cumperi. Sau până când îi spui clar că vrei o mașină de la altă firmă.
  • este bine ca în afaceri, când se discută despre un anumit domeniu, să se facă cu persoana abilitată. Nu se discută promovare online cu agentul de vânzări, asta e sigur. Problema apare când firma are doar acel agent de vânzări ca reprezentant în zonă și nu ai cu cine altcineva discuta. Situația cu care ne confruntăm ulterior este chiar hilară, e distractiv (dar și trist) să vezi cum acel agent de vânzări nu înțelege nimic și din acest motiv consideră că tu vrei să îl înșeli, să îl obligi să facă ceva ce nu dorește.
  • oricât de binedispus sau binevoitor ești când ajungi la Poștă, sunt mari șanse să pleci nervos. Pentru că doamnele și domnișoarele de acolo nu rezistă fără să-ți trântească o răutate, de genul: “ce e asta, 2 sau 5? Credeți că noi stăm aici să vă descifrăm vouă scrisul?”.
  • am înțeles și eu cât de important este să ai o primă impresie favorabilă când intri într-un sediu de firmă ce vinde lucruri scumpe, precum mașini. Nu mă așteptam, dar atunci când am văzut că temperatura înăuntru e la fel ca afară (adică foarte frig), că agentul de vânzări nu prea se descurcă, că locul e aranjat cam aiurea, mi-a cam trecut cheful de a cumpăra ceva.
  • tare bine e să ai biroul în centru. Am la 2 pași de mine cele mai importante bănci, Poliția, Primăria, Finanțele, Judecătoria, precum și un mall, săli de sport, cantine, ș.a. Dacă ai de umblat cu acte dintr-o parte în alta, e tare comod…nu ai nevoie de mașină, de mijloace de transport, de nimic.
  • una din ușile de la Primărie, care dă spre sala unde se achita impozitele (la clădiri) și amenzile, este îngrozitor de grea. Pur și simplu mă chinui să o deschid, trag cu amândouă mâinile de ea, mă sprijin într-unul din picioare, și de-abia o mișc puțin. Nu am puterea să o deschid complet, mă strecor printr-o mică deschizătură.
  • nu-mi place deloc să merg în delegații. Sunt atât de atașată de casa mea, încât cu greu mă desprinzi de ea. Și știu că e pentru binele meu să plec, să cunosc oameni, să aflu lucruri noi, dar tot nu vreau să merg.

Big Dragon Pearls – CTS Corner

Zilele trecute am făcut puțină ordine printre punguțele cu ceai și am găsit acest sortiment, de care uitasem complet. A fost cumpărat cu un an în urmă și de-abia acum îl degust pentru prima dată.

Big Dragon Pearls sunt practic bile de ceai verde. De pe ctscorner.ro aflăm că este realizat din cele mai bune frunze și boboci proaspăt recoltați, fiind un ceai verde chinezesc exotic. Este rulat manual în perle mari, fiind delicat, proaspăt și dulce.

Pentru prepararea ceaiului, se adaugă o bilă la 350 grame apă, la temperatura de 85°C. Timpul de infuzare recomandat este de 3 minute. Din aceeași perlă de ceai se pot face 3 infuzii.

Eu am adăugat 3 bile de ceai într-un ceainic de 500 ml. Am lăsat la infuzat un pic mai mult timp, după 3 minute mi se părea fad și fără gust. Parfumul este subtil, clasic pentru un ceai verde. Gustul este delicat, plăcut și elegant. Atenție, dacă ceaiul vă iese amar, înseamnă că nu l-ați preparat corect.

Bilele de ceai verde se pot cumpăra din magazinele CTS Corner (Iași, București, Bacău, Brașov), la prețul de 25 lei/50 grame. Puteți achiziționa și cantități mai mici, pentru a le testa. Eu am cumpărat 3 bile. Este ideal și pentru a fi făcut cadou, bilele de ceai sunt de mare efect, impresionează pe oricine.

  

Ceainicul simpatic de mai sus este cel mai nou din colecția mea. L-am primit cadou, a fost cumpărat din Bobo Shop. Are o capacitate de aproximativ 500 ml și este tare drăgălaș. Nu conține sită. 

Pentru creatorii de handmade

În ultimele zile Crafty a venit cu câteva surprize foarte, foarte plăcute pentru creatorii de handmade.  Și cum mulți pasionați din acest domeniu poposesc pe aici, cred că merită să descriu pe larg despre ce este vorba.

Toți designerii activi până la 1 decembrie 2011 (cei care au adăugat cel puțin un produs în această perioadă) vor primi gratuit un cont premium până la 1 martie 2012. Nu au fost uitați cei care deja au un cont premium, aceștia vor primi încă 3 luni gratis. Așa că grăbiți-vă să vă faceți un cont și să adăugați produse ca să puteți primi acest cadou – nu uitați că se apropie perioada Sărbătorilor de Iarnă, și din câte am mai auzit (dar și văzut), atunci au loc cele mai mari vânzări de produse handmade.

Al doilea cadou ajută la promovarea și mai eficientă a produselor handmade. Acum puteți vinde cu Crafty și pe Facebook, utilizând aplicația MyCrafty. Aplicația este gratuită, ușor de folosit și o puteți găsi aici.

Pentru mai multe informații accesați și noul blog Crafty. Eu vă urez de pe acum spor la aranjat produse și la vândut! Aștept să văd produse drăguțe, mai ales că în curând voi începe să pregătesc articole cu idei de cadouri de Crăciun. 🙂

Prostii din dragoste

Știm cu toții că dragostea e oarbă și că deseori ne împinge să facem diverse prostii, mai copilărești sau mai grave. Sub îndemnul iubirii suntem tentați să luăm niște decizii care ne vor urmări întreaga viață și problema e că nu ne poate opri nimeni, în afară de noi înșine, iar noi suntem prea îmbătați de amor ca să ne mai gândim la consecințe. Interesant e că de multe ori nu suntem influențați de iubiții noștri să procedăm astfel, ci o facem după capul nostru, pentru a face o surpriză sau pentru a ne demonstra dragostea.

Dintre prostioarele pe care nu le vom mai găsi amuzante în viitor, când relația nu mai există:

  • tatuaj cu numele partenerului, date semnificative pentru relație
Ești marcat. Cum să mai uiți de dezamăgiri din dragoste, cum poți să începi fără probleme o nouă relație, când tu ai scris permanent pe tine numele fostului? Tot ce poți să faci este să strângi bani pentru îndepărtarea tatuajului și să suporți durerea fără să te plângi, știind că ți-ai făcut-o cu mâna ta.
  • donații făcute ei/lui

Altă mare prostie. Înțeleg dragostea, înțeleg că în acele momente nu există persoană pe lumea asta în care să ai mai mare încredere. Sunt conștientă că există și posibilitatea ca tu să oferi acele bunuri fiind convins că vor fi tot în proprietatea ta, pentru că urmează o nuntă. Poate din motive legale/financiare, nu poți fi tu proprietarul în acte, și atunci alegi să le oferi celui drag. Explicații există, însă trebuie luat în considerare că nunta se poate anula sau poate urma un divorț. Și nu toți sunt atât de cinstiți încât să-ți ofere înapoi ceea ce tu ai oferit. Eu personal aș prefera să dau unei rude apropiate acele bunuri, dacă nu există altă posibilitate. Adică mamei mele, tatălui meu, surorii mele. Da, și cu aceștia te poți certa, dar dacă ai avut în general o relație bună cu ei, te-au ajutat, te-au susținut mereu, atunci cred că mai degrabă poți avea încredere în sânge din sângele tău decât în partener.

(more…)