Review: Fond de ten Dream Satin Liquid – Maybelline

Acest fond de ten stă pe rafturile din baie de vreo jumătate de an și până acum n-am apucat să vă vorbesc de el. Ceea ce e păcat, pentru că e un produs chiar bun.

L-am cumpărat dintr-un magazin B&B la recomandarea vânzătoarei. Am încercat mai multe fonduri de ten, cum ar fi Colorstay de la Revlon (de care auzisem numai de bine), Affinitone tot de la Maybelline, încă unul de la L’Oreal, dar cel mai bun, pentru mine, mi s-a părut Dream Satin Liquid.

Producătorii îl prezintă ca un fond de ten spumă lichidă cu textură aerată. Promite acoperire impecabilă și satinată. (more…)

Fiica tăcerii – Kim Edwards

Mi-am dorit mult această carte și de-abia am găsit-o de cumpărat pe un site, pe restul nu mai era în stoc. Am început să o citesc cu nerăbdare, descrierea îmi trezise curiozitatea, de-abia așteptam să aflu secretele personajelor, viața și poveștile lor. Însă după doar câteva pagini mi-am dat seama că totul îmi era cunoscut. Știam ce urma, îmi povesteam de dinainte ce aveau să facă personajele și nimeream de fiecare dată. Inițial m-am gândit că poate am citit cartea mai demult. Dar nu a fost tradusă decât în 2011. Nici nu putea fi vorba că e ea prea previzibilă. Apoi, după o mică căutare pe net, am găsit filmul realizat după carte – The Memory Keeper’s Daughter.

După ce am descifrat acest mister, am continuat să citesc cartea (cu mai puțină plăcere bineînțeles, acum când știam în mare ce se va întâmpla).

Se prezintă drama familiei Henry, distrusă de decizii greșite și de dorința de a proteja. David Henry a ajutat-o pe soția sa Norah să nască. Au avut 2 copii, un băiat sănătos, Paul, și o fetiță bolnavă de Sindromul Down, Phoebe. Traumatizat de experiența sa din copilărie, când a trebuit să fie martor la suferința surorii sale, ce avea probleme cu inima, și la distrugerea mamei sale, atunci când fiica ei a murit, David ia decizia să trimită fetița la un centru special și să-i spună soției sale că Phoebe a murit la naștere. Asistenta care l-a ajutat în acea noapte, Caroline, nu suportă ideea de a lăsa copilul într-un centru care arată groaznic, așa că o ia cu ea și o crește ca pe propria fiică. Deși David a încercat să îi ofere soției sale o viață liniștită, Norah va simți mereu lipsa copilului ei și va fi extrem de nefericită. La fel și David, cuprins mereu de remușcări. Paul va fi copilul sănătos dintr-o familie ciudată, îndepărtată de secrete. Asta în timp ce Caroline se luptă cu sistemul pentru a-i oferi lui Phoebe o viață normală.

Subiectul cărții este foarte interesant și deloc atât de siropos precum mi s-a părut a fi trailerul filmului. Tot ce am de reproșat este lungimea cărții, de 500 de pagini. Pe alocuri mi s-a părut plictisitoare, prea multe descrieri, prea multe rememorări ale trecutului. Și bineînțeles că la final totul se petrece cu repeziciune, în maxim 50 de pagini rezolvându-se toată intriga romanului. Mi-ar fi plăcut ceva mai captivant.

Fiica tăcerii poate fi cumpărată de pe libris.ro la prețul de 25.50 lei (reducere de la 30 lei).

Review: Blush Barry M – MyaShop

Vă prezentam în urmă cu ceva timp impresiile mele legate de trusa de farduri Sleek Makeup de la MyaShop. Împreună cu acea trusă, am primit și un blush (varianta tester), mai exact unul Barry M, nuanța Apricot.

Cum eu nu folosesc blush, m-am gândit să-l ofer surorii mele, ca să aflu o părere de la cineva cu experiență în folosirea acestui produs cosmetic.

Culoarea este spre portocaliu. Nu este însă chiar atât de portocaliu pe cât pare din poze (din cauza blițului). Sora mea folosește de obicei un roziu, așa încât acest portocaliu l-a folosit doar pentru teste, nu e o culoare care i s-ar potrivi.

În ceea ce privește calitatea produsului, am auzit numai de bine. Se aplică frumos pe pomeți, rezistă, finisează frumos machiajul. Am înțeles că ar conține și vinamina E pentru a proteja și a menține pielea netedムși catifelatăƒ.

Se poate cumpăra de pe Mya Shop la prețul de 29 lei. Varianta obișnuită (nu tester) este într-un recipient normal (unde stă fix), ce conține și pensulă pentru aplicare.

 

Tulip şi La Vache Qui Rit

Sunt mofturoasă și pretențioasă când e vorba de mâncare. De mică sunt așa și de-a lungul timpului nu m-am schimbat prea mult. Nu mănânc cașcaval, brânzeturi, măsline, fructe de mare, nu suport decât carnea de pui, vită, porc și pește, nu-mi plac decât câteva tipuri de mezeluri, beau foarte rar lapte, nu-mi place ciorba de pui, de burtă, de pește, rădăuțeană (de fapt servesc cu plăcere doar ciorba de legume și cea de vită), nu mănânc drob, salată de icre, mi se face rău de la majoritatea prăjiturilor (în afară de cele de fructe sau cu cremă puțină și ușoară). Astea sunt doar o parte din alimentele care nu se regăsesc în dieta mea. În copilărie era și mai și. Nu mâncam decât supă strecurată (așa văzusem eu la sora mea și voiam și eu la fel), nu beam lapte deloc, nu suportam spanacul, urzicile, zacusca, pateul, iaurturile și multe altele. Nici nu e de mirare că la un moment dat am făcut și anemie, dacă mie nu-mi plăcea aproape nici un fel de mâncare.

Cu toate astea, au existat anumite produse care mi-au plăcut atât de mult încât am acceptat să le consum, servind însă numai acea marcă: pateul Tulip cu ciuperci și brânza topită La Vache Qui Rit. Dacă  mi se oferea alt pate sau altă brânză topită nu mâncam, voiam neapărat Tulip cu ciuperci sau La Vache Qui Rit. Nu numai că ele două m-au făcut să mănânc pate și brânză topită, dar se numărau și printre alimentele mele preferate.

Însă la un moment dat, rând pe rând, au dispărut de pe piață. Și eu am renunțat să mănânc pate și brânză topită. Asta până prin adolescență, când mofturile s-au mai redus și am realizat că pateul și brânza topită de la alte firme pot fi foarte bune.

Povestea cu Tulip și La Vache Qui Rit nu s-a sfârșit însă. Le-am regăsit pe rafturile supermarketurilor după câțiva ani buni și bineînțeles că le-am cumpărat, încântată să redescopăr gustul din copilărie. La Vache Qui Rit a fost o experiență plăcută. Îmi place la gust și e și mult mai ieftină ca brânza Hochland (cam de 3 ori mai ieftină). Tulip cu ciuperci însă m-a dezamăgit crunt. Nu numai că nu mi-a plăcut, dar mi s-a părut chiar scârboasă asocierea de pate și ciuperci. Și când mă gândesc că în copilărie era singurul pate pe care îl mâncam.

Eh, eu cu pateul și brânza topită, alții cu înghețata Polar sau Eugenii…voi de ce reîntâlniri culinare ați avut parte?

Ceai rosu Winter Chai – Tea Forte

Winter Chai face parte din cutia Warming Joy Tea Petite Ribbon, colecția toamnă-iarnă Warming Joy Tea Collection (ediție limitată). Poate ar fi trebuit să-l păstrez pentru prima zăpadă, dar nu am mai avut răbdare. Mi-era poftă de un ceai care să mă încălzească și să mă pregătească pentru somn.

Ingredientele sale sunt: rooibos, scorțișoară, rădăcină de ghimbir, lemongrass, cardamom, bucăți de vanilie și arome naturale. Pentru preparare, se folosește apă la temperatura de 100 grade Celsius și un timp de infuzie de 3-5 minute.

Parfumul ceaiului este predominant de scorțișoară. Gustul amintește de un compot cu scorțișoară, cu note secundare de ghimbir și lemongrass. Nu prea l-am simțit ca un ceai roșu, ceea ce e bine, parcă nu mai sunt un mare fan al acestuia. La fel, vanilia și cardamomul se simt foarte puțin – nu vă așteptați la un ceai foarte condimentat, nu este excesiv de dulceag și nici picant. Este plăcut aromat, relaxant, reconfortant. Te încălzește și așa cum îmi doream, ușor, ușor te adoarme. O băutură perfectă pentru serile friguroase de iarnă.

 

Revenge

Am descoperit de curând un nou serial, care-mi place foarte mult – Revenge. Până acum au apărut doar 6 episoade, dar se pare că a avut suficient succes la public, așa încât a fost comandat un sezon întreg. Sper să revină și cu sezonul 2.

Serialul, după cum sugerează și numele său, este despre o răzbunare. Amanda a fost martoră în copilărie la distrugerea tatălui său. I-a fost înscenată de către asociații săi o colaborare cu o organizație teroristă, a fost trimis la închisoare, unde a și murit. Îi lasă fiicei sale o cutie cu mărturisirile lui, cu detalii despre ce s-a întâmplat și despre fiecare dintre persoanele implicate. Plus o mulțime de bani. Amanda își începe planul de răzbunare, mutându-se în Hamptons, sub o identitate falsă (Emily) chiar vis-a-vis de familia Grayson, condusă de Victoria, amanta tatălui său, cea care se presupunea că-l iubea, dar l-a trădat. Singura persoană care știe cine e, Nolan Ross, o va ajuta în acțiunile ei.

În fiecare episod Amanda/Emily reușește să se mai răzbune pe o persoană care a fost implicată în ruinarea tatălui ei. Vom vedea însă până unde va ajunge această luptă a ei, pentru că Victoria are resursele ei, și pe măsură ce investighează, ajunge din ce în ce mai aproape de adevăr.

M-am bucurat să-i descopăr în distribuție pe Emily VanCamp (Amanda/Emily) – a jucat și în Brothers and Sisters, și pe Connor Paolo (Declan) – a avut un rol important în Gossip Girl. Alți actori destul de cunoscuți care joacă în serial: Amber Valletta, Madeleine Stowe, James Tupper.

Mic dejun cu dragoste

Nu sunt obișnuită să mă las pe mâna altora. Sunt acel gen de om independent, căruia îi place să facă totul singură. Nu-mi place să cer ajutor, nu-mi place să trimit pe altcineva să facă ceea ce am eu de făcut. Nu e neapărat ceva bun, asta arată și cât de încăpățânată și mândră sunt, uneori chiar e o calitate să fii în stare să ceri ajutorul cuiva.

Eu însă insist să arăt că sunt capabilă să mă descurc singură. Chiar și atunci când e vorba de cărat baxuri cu sticle de vin, deși aș putea ruga pe cineva să mă ajute, sau atunci când trebuie să iau ceva aflat pe un raft aflat la înălțime. Măcar nu mă bag acolo unde știu că nu mă pricep, cum ar fi la reparat mașina, calculatorul, sau diverse alte electronice. Altfel ar fi chiar dezastruos.

Însă, indiferent de felul meu de a fi, trebuie să recunosc că atunci când prietenul meu a insistat să-mi prepare și să-mi servească micul dejun, m-am simțit tare bine. M-am simțit apreciată, m-am simțit iubită, deși pe alocuri se arăta un pic de vinovăție că nu mi l-am preparat singură (what’s wrong with me?). De obicei nu mănânc nimic dimineața, dar acest mic dejun a mers tare bine la stomac. Și uite așa vezi ce mult contează chiar și aceste gesturi mici într-o relație sau pentru fericirea dintr-o zi.

(more…)

Dor de weekend

Știți care e problema cu weekendurile prea faine? Că nu prea te mai bucuri de ziua de luni, de întorsul la servici și muncă, și tot ce îți dorești e să vină următorul weekend, pentru a afla ce surprize te așteaptă, ce activități vei întreprinde, cum te vei mai distra de această dată.

Pentru un weekend memorabil nici nu ai nevoie de foarte multe. Se pot organiza activități drăguțe și cu puțini bani, și împreună cu un grup de prieteni dar și fără, doar în cuplu (sau cu o prietenă), și pe vreme frumoasă, dar și pe una mohorâtă. Eu una prefer activitățile în aer liber și mai puțin weekendurile sau serile petrecute în mall, cluburi cu fum de țigară și diverși care se împing în tine, sau la cumpărături. Le țin minte mai bine, acestea sunt activitățile care mă fac să mă trezesc odihnită și fericită, fără să am vocea răgușită, portofelul gol sau să mă simt murdară de la țigări și aglomerație. Iar dacă afară e vremea bună…păi atunci nu găsesc nici o scuză ca să mă închid într-un spațiu în loc să mă bucur de razele soarelui și de frumusețea naturii.

Așa că, în acest weekend, cu sprijinul vremii însorite și a temperaturilor rezonabile, ne-am decis să vizităm Cetatea de Scaun a Sucevei și cu ocazia asta să vedem și Suceava și de ce nu, și Gura Humorului, că doar e aproape. La Gura Humorului am tot fost de-a lungul vremii (v-am și recomandat Casa Doamnei, situată la doar 2km), dar la Suceava am fost pentru prima dată.

Am făcut o mulțime de poze (ce bine e să ai aparatul tău foto, care să și meargă foarte bine 😛 ), ne-am plimbat, am făcut și un mic picnic pe malul unui râu din Gura Humorului; și Albert s-a distrat, s-a băgat puțin în apă, a alergat, a mâncat alături de noi.

Eh, și dacă tot a fost așa frumos, m-am gândit să mă apuc să fac o listă cu locuri care să fie apropiate de Iași, unde să putem să mai mergem în weekend. Ne mai descoperim și noi țara astfel. Dacă aveți sugestii, lăsați un comentariu vă rog. Mulțumesc! 🙂

  

  

Cetatea de Scaun a Sucevei

(more…)

Exerciţii pentru îmbunătăţirea memoriei

Mereu am fost interesată de metode de îmbunătățire a memoriei, mai ales în adolescență când aveam de învățat cărți întregi pentru examenele la biologie, istorie sau română. Măcar la matematică conta mai mult exercițiul decât memorarea “cuvânt cu cuvânt”.

Știu o mulțime de recomandări despre cum poți să-ți exersezi memoria și m-am gândit să împărtășesc o parte cu voi. Mi se pare foarte important să ne stimulăm mintea zi de zi, să nu existe zi în care să nu o punem puțin la încercare. În afară de micile exerciții de mai jos, foarte bun pentru memorie este și Omega 3, de care v-am mai vorbit. Acesta ajută la buna funcționare a creierului, scade riscul inflamațiilor, este asociat îmbunătățirii abilităților cognitive și previne problemele de memorie. Mai mult, protejează sistemul nervos împotriva bolilor degenerative, cum ar fi Alzheimer.

Și acum să vă prezint o mica listă cu exerciții pentru îmbunătățirea memoriei.

  • joacă Sudoku, Scrabble, trivia sau completează integrame. Chiar și jocurile video sunt bune pentru memorie.
  • evită rutina: spăla-te pe dinți cu mâna stângă, scrie cu mâna stângă (sau cu dreapta, dacă ești stângaci), schimbă-ți programul, fă ceva diferit ori de câte ori poți.
  • citește. Și nu uita să eviți rutina. Din când în când citește și alt tip de cărți, pentru a te confrunta cu alte cuvinte și noi situații.
  • închide ochii și folosește-ți simțul tactil. Pipăie prin jur și încearcă să-ți faci în minte o hartă spațială a locului unde te afli.
  • intră într-una din camerele din casă, închide ochii, și încearcă să găsești anumite lucruri. De exemplu: în dormitor caută patul, perna, veioza, cartea de pe noptieră, televizorul.
  • fă exerciții de “amintire” în fiecare zi. Încearcă să-ți amintești ce ai făcut ieri la această oră, amintește-ți întâmplări din copilărie, încearcă să-ți amintești numele colegilor din școala primară sau gimnaziu.
  • fă calcule în minte. Nu apela mereu la calculatorul de birou, încearcă să te descurci și singur.
  • cumpără un ceas binar. Astfel, de câte ori vei vrea să știi ora, va trebui să o calculezi.