Tag: filme

Unthinkable

In acest film ni se pune tuturor o intrebare. Daca un om pune 3 bombe in orase din tara ta si ameninta sa le explodeze in 3 zile, pana unde ai merge pentru a-l opri? Este in fata ta si nu vrea sa marturiseasca insa iti ofera o dovada ca bombele chiar exista. Esti in pericol sa-ti pierzi viata, sa vezi sute sau mii de oameni murind. Incepi sa te gandesti ca viata unui singur om nu este la fel de importanta ca viata altor cateva mii.

Si incepi sa-l torturezi. Il curentezi, ii tai degetele, il uzi, il faci sa treaca prin cele mai groaznice momente. Si el tot nu zice nimic.

Acest scenariu de groaza are ca personaje principale pe cunoscutul Samuel L.Jackson, care joaca rolul lui Henry Humphries, cel care tortureaza si pe Carrie Anne Moss, care este personajul cu constiinta,  un agent FBI ce vrea sa-i salveze viata teroristului, nefiind de acord cu tortura.

Insa cele 2 personaje ajung la un acord atunci cand se apropie momentul exploziei si vor face lucruri pe care nu credeau ca le vor accepta vreodata. Lucruri de neimaginat.

Pentru cei care nu vor sa afle ce se intampla la final, ii rog sa nu citeasca in continuare.

Citeste in continuare: Unthinkable

You Don’t Know Jack

Am gasit de curand un blog interesant cu foarte multe recomandari de filme. Pana acum urmaream FilmBlog.ro dar acestia au cam renuntat la blog si posteaza foarte rar articole.

Dintre recomandarile de pe acel blog am ales sa urmaresc filme precum Unthinkable, Up in the Air, Up si filmul de care va voi vorbi acum, You Don’t Know Jack. Am ales acest film datorita distributiei de exceptie, formata din Al Pacino, Susan Sarandon si John Goodman si nu m-am obosit sa fiu foarte atenta la subiect sau sa ma uit la trailer.

Nici nu a fost cazul. Desi foarte lung, filmul este unul de exceptie. Prezinta pasaje din viata lui Jack Kevorkian, un medic care lupta pentru legalizarea eutanasiei si a sinuciderii asistate. Am fost uimita sa aflu ca personajul interpretat de Al Pacino este chiar unul real. Jack Kevorkian cel adevarat inca traieste si lupta pentru legalizarea eutanasiei. Puteti citi mai multe despre el pe pagina de Wikipedia.

Jack Kevorkian sustine ca a ajutat cel putin 130 de persoane sa moara. Acestea sufereau de boli precum cancer, Alzheimer, Parkinson, scleroza multipla, scleroza laterala amiotrofica, si tot ce isi doreau era sa moara cu demnitate si sa nu mai sufere. Kevorkian a inregistrat discutiile cu pacientii sai, ceea ce l-a ajutat atunci cand a fost judecat. Aceste discutii au fost prezentate si in film – suferinta acelor oameni iti rupe sufletul.

Kevorkian este urat sau iubit – nu exista o cale de mijloc cu el. Unii cred ca numai Dumnezeu poate decide cand murim, altii ca avem dreptul sa luam aceasta decizie, atat timp cat nu avem vreo sansa la o viata normala. Eu cred ca nimeni nu merita sa traiasca o viata plina de suferinta si daca luam decizia sa murim in mod rational, fara sa fim deprimati, nu facem nimic gresit.

Am adaugat si trailerul:

Citeste in continuare: You Don’t Know Jack

Up

Up

Dupa deziluzia cu Shrek Forever After, nu aveam asteptari prea mari de la filmul de animatie Up. Numele filmului si posterul nu m-au atras in mod deosebit, de aceea nici n-am urmarit filmul pana acum (este lansat totusi de un an).

Citeste in continuare: Up

Hachiko: A dog’s story

Acest film mi-a fost recomandat de mai multe persoane…m-au avertizat ca voi plange asa ca, la randul meu, va avertizez ca veti plange nu mult, ci foarte mult.

Filmul prezinta povestea adevarata a unui caine Akita Inu, pe nume Hachiko. Ca pui, este gasit in gara de un profesor de muzica, rol jucat de Richard Gere, si este adoptat de acesta. Este numit Hachiko dupa pandativul pe care il purta la gat (un simbol care reprezinta cifra 8 in limbajul japonez; 8 – hachiko).

Urmarim cum trec doi ani din viata celor doi: Hachiko il conduce in fiecare dimineata pe profesor la gara, il asteapta cand profesorul termina orele, fac baie impreuna atunci cand au o intalnire neprevazuta cu un sconcs, se joaca impreuna, Hachiko primeste un masaj ca la carte din partea profesorului, s.a. In acelasi timp ne este prezentata si viata de familie a profesorului: este casatorit, foarte fericit in casnicie si are o fiica.

Aceasta a fost partea frumoasa a filmului, cea fara plans :). Urmeaza partea a doua: intr-o zi, profesorul face un infarct in timp ce este la universitate si moare. Hachiko il asteapta la gara sa se intoarca, dar acesta nu mai soseste. Il asteapta si a doua zi si in fiecare zi ce urmeaza. Sotia profesorului pleaca din oras, Hachiko este preluat de catre fiica, insa simte nevoia sa mearga in fiecare zi la gara, sa isi astepte stapanul, astfel incat fuge constant de la noile gazde.

Dupa cateva astfel de intamplari, fiica ii ofera libertatea mult dorita si Hachiko se muta in preajma garii, unde il poate astepta linistit in fiecare dimineata si dupa-amiaza pe stapanul sau. 9 ani de zile a asteptat Hachiko, pana in clipa in care a murit. O asemenea loialitate nu a mai fost intalnita, astfel incat in orasul unde s-a desfasurat aceasta intamplare, a fost construita o statuie a lui Hachiko, chiar in fata garii.

Si acum cateva detalii interesante:

1. Dupa cum am precizat, filmul este realizat dupa o poveste adevarata. Hachiko chiar a existat, s-a nascut la o ferma de langa orasul Odate, Japonia. Dupa un an, a fost adus la Tokyo de catre stapanul lui, profesorul de agricultura Hidesaburo Ueno. In fiecare zi Hachiko il intampina pe stapanul sau langa gara Shibuya, pana in mai 1925, cand profesorul a facut un infarct in timp ce era la universitate si a murit. Hachiko a fost daruit unei alte familii, insa deseori fugea si se ducea la fosta lui casa iar cand a realizat ca profesorul nu mai locuieste acolo, a inceput sa mearga zilnic la gara. L-a asteptat acolo in fiecare zi, timp de 9 ani, pana cand a murit. Pe parcursul asteptarii sale, Hachiko a atras atentia calatorilor, a aparut chiar si intr-un ziar (de unde si poza de mai jos). Cei de la gara primeau donatii pentru ca sa-i asigure mancarea zilnica.

Mai jos aveti o poza cu Hachiko si cu statuia inaltata in onoarea lui.

Citeste in continuare: Hachiko: A dog’s story