Category: articole publicitare

De la vară la toamnă

summer-1135248_640Era vară. Mă plângeam întruna de cât de cald e, cât de insuportabilă e atmosfera, cât de prost dorm. Şi deodată, pe neaşteptate, am primit o mostră de toamnă. Cu ploaie si umbrele, cu vânt şi geci, cu frunze îngălbenite şi acel miros specific de toamnă.

Vremea ploioasă a plecat, dar a lăsat toamna în urmă. Mai ales dimineaţa o simt. Nu mai sunt 25 de grade, soarele nu mai bate atât de tare. Nu-mi mai vine să mă îmbrac numai cu fuste şi sandale. Nu mai sufăr de cald. Nu mai dau drumul la aer condiţionat în casă. Nu mai dorm prost. Şi culmea, mi-e dor de vară.

Vara aproape a trecut şi…

  • am fost într-un circuit prin ţară. Asta mi-a fost vacanţa, relaxarea, ieşirea din rutină. O excursie prin ţară pare o soluţie de compromis, dar adevărul este că îţi poate oferi mai mult decât o excursie asemănătoare în străinătate. Ai sute de locuri spectaculoase de văzut, nu cheltui mult, mănânci bine, te înţelegi cu toată lumea, te simţi protejat, te simţi acasă.
  • am citit. Ultimele 5, 6 cărţi citite au fost cărţi extraordinare, parcă făcute pentru sufletul meu. Au primit numai 4 şi 5 stele pe Goodreads şi nu le voi uita prea curând. Am râs, am plâns, am învăţat cu ele.
  • am reîntregit familia. Albert (câinele meu) este din nou cu mine, după ce timp de un an sau doi a stat la curte. Mi-era dor de el, era timpul să se întoarcă la mine. Nu s-a schimbat deloc, este la fel de ascultător şi scump.
  • nepoatele mele cresc şi devin din ce în ce mai frumoase şi mai isteţe. Alessia este înnebunită după lego-uri, cred că le are pe toate din magazinele Noriel. Sophie e de o veselie şi energie nemaintalnita în familia noastră.
  • am ochelari de soare cu dioptrii! Cea mai bună achiziţie ever! Recomand din suflet tuturor, în special celor care poartă ochelari de vedere. Nu vă gândiţi că voi nu puteţi purta sau că-s scumpi, merită fiecare bănuţ.
  • clubul Rotary, în cadrul programului Youth Exchange at Rotary International,  a organizat tabăra internațională de olărit „Romanian Traditional Arts Camp – a Pottery Camp“. Cu această ocazie am petrecut o zi în compania unui tânăr de 18 ani din Taiwan, timp în care i-am arătat câteva obiective turistice din Iaşi.

Cam asta a fost vara. Liniştită, călduroasă şi foarte scurtă. Toamna se apropie cu paşi repezi şi se anunţă foarte bogată în evenimente. Sper eu cât mai frumoase.

Cu ce ne îmbrăcăm când stăm în casă?

wash-878818_640Din copilărie, “uniforma” mea pentru casă consta din pijamale copii, haine pentru sport sau pentru exterior mai vechi sau care ieşiseră din modă. Ca adult cam tot aşa mă îmbrac în casă. Cât mai comod, uneori mai larg, alteori mai mulat, cum mă simt şi eu mai bine. Dar, cu un pic de grijă, având în vedere cele de mai jos.

Avem obiceiul ăsta prost de a ne aranja cât mai mult atunci când ieşim afară. Ne pregătim minute în şir pentru a fi gata de întâlnirea cu persoane pe care cel mai probabil nu le cunoaştem sau cu care nu avem cine ştie ce relaţii apropiate. În schimb în casă, locul pe care-l împărţim cu partenerul de exemplu, îmbrăcăm haine gri, vechi, demodate, care probabil ne-au rămas mici sau care au diverse defecte. Mare greşeală.

Nu avem cum să purtăm în casă rochii de seară, pantofi cu toc sau să ne acoperim cu bijuterii, pentru că totuşi trebuie să ne simţim comod. Dar putem să ne simţim frumoase şi în haine comode, pentru că spre deosebire de acum 10-15 ani, acum avem de unde cumpără ţinute de casă care arată foarte bine.

Preferatele mele sunt compleurile, formate dintr-o bluză şi pantaloni, cu imprimeuri, în culori cât mai vii. Din materiale de calitate, bumbac sau în, în care să nu transpiri excesiv, care să-ţi ofere libertate de mişcare şi care se simt plăcut pe piele. Aceste compleuri pot fi folosite şi că pijamale. Am văzut la Noriel câteva astfel de compleuri, pentru copii ce-i drept, care tare mi-ar plăcea să fie şi în mărimi mai mari. Pentru că dintre toate imprimeurile posibile, eu le prefer pe cele cu personaje din desene animate sau cu animale.

Cam aşa mă îmbrac eu şi majoritatea celor pe care îi cunosc. Ce nu aş purta în casă?

  • blugi – sunt confortabili, dar pentru exterior. Pentru casă sunt alţi pantaloni mai practici.
  • adidaşi – pentru casă am nevoie de încălţăminte care să nu fie doar confortabilă, ci şi uşor de descălţat sau încălţat.
  • sutien – poate sunt norocoasă că nu am nevoie să port aşa ceva mereu, oricum nu m-aş simţi deloc bine să fie nevoie să-l port toată seara sau chiar şi noaptea.
  • aceeaşi pijama/îmbrăcăminte cu care dorm – port pijamale ca şi ţinută de casă, dar atunci când o fac, noaptea mă îmbrac în altceva. Pentru noapte vreau o îmbrăcăminte diferită, pe care să o port doar în pat, mi se pare mai curat aşa.

Voi cum vă îmbrăcaţi în casă?

Despre curăţenia la birou

curatenie birouri

Dacă acum câţiva ani vă povesteam că nu mă deranjează să fac curăţenie la locul de muncă, acum am început să realizez că ţine de respectul companiei pentru angajaţii săi să angajeze o persoană responsabilă cu curăţenia pentru a putea asigura condiţii corespunzătoare de muncă şi pentru a nu însărcina angajatul cu activităţi care nu sunt prevăzute în fişa postului.

În ceea ce priveşte curăţenia la locul de muncă, varianta ideală, din punctul meu de vedere, ar fi cea de mai jos.

Când se face curat

O femeie de serviciu, angajată de companie sau de la o firmă de curăţenie birouri, ar trebui să facă curat zilnic, înainte sau după începerea activităţii angajaţilor. În timpul activităţii este deranjant, nu ştiu cum te poţi concentra când vine cineva şi începe să-ţi frece biroul sau să dea cu mopul pe lângă biroul tău, sub biroul tău, sub scaunul tău. Este şi amuzant dacă staţi bine şi vă gândiţi. Am trecut prin aşa ceva, aşa încât vă asigur că acele momente când cineva se tot mişcă pe lângă tine, eventual mai închide din greşeală şi vreun calculator când şterge praful, nu sunt tocmai cele mai productive. Din acest motiv trebuie găsită o soluţie pentru ca curăţenia să se desfăşoare în afara orelor de lucru.

Pentru o firmă de dimensiuni mici, cu maxim 10-15 angajaţi, nu este nevoie de mai mult de o oră pe zi pentru a se face curat. Aşadar ori se angajează cineva part-time ori se face un abonament la o firmă de curăţenie.

Ce curăţă angajaţii?

curatenie birouFie că se face curăţenie în fiecare zi sau săptămânal, angajaţii trebuie să aibă bunul simţ să-şi cureţe singuri vesela pe care o folosesc. Căni, farfurii, tacâmuri. Frumos ar fi să-şi cureţe şi biroul, calculatorul, dulapul, să-şi pună în ordine hârtiile. Fiecare om cunoaşte locul în care se află fiecare lucru de pe biroul său, indiferent de dezordine. Dacă vine altcineva şi-ţi curăţă, apar discuţiile cum că a dispărut una sau alta. De asemenea, gunoaiele trebuie aruncate la coş, nu lăsate pe masă sau prin alte părţi. Şi pentru că trebuie spus şi asta, WC-ul ar trebui curăţat de angajaţi după folosire.

Ce curăţă femeia de serviciu/firma de curăţenie birouri

La locul de muncă este nevoie de aspirarea şi ştergerea pardoselilor, ştergerea prafului, spălarea geamurilor, curăţarea uşilor, spălarea şi dezinfectarea obiectelor sanitare, curăţarea birourilor, ştergerea balustradelor, aruncarea gunoiului.

Ce activităţi de curăţenie n-ar trebui să facă angajaţii?

Nu mi se pare potrivit ca un angajat, a cărui fişă de post nu prevede asta, să cureţe WC-urile la sfârşitul sau începutul zilei. La fel, nu mi se pare ok ca un angajat, în timpul orelor de lucru, să spele geamurile, să dea cu aspiratorul, să se caţere pe scări să cureţe tavanul sau să frece mocheta şi covoarele. Sunt activităţi consumatoare de energie, activităţi care nu se fac în timpul programului de lucru, eventual chiar în faţa potenţialilor clienţi. În plus, prestând astfel de activităţi angajatul se poate murdări pe haine, poate transpira (lucru absolut normal) şi nu cred că este în interesul nimănui ca în următoarele ore acesta să se prezinte astfel la locul de muncă, în faţa colegilor, partenerilor şi clienţilor.

Cum este la voi la muncă cu curăţenia? Este angajat cineva, se apeleaza la o firmă de curăţenie birouri sau se ocupă angajaţii?

După 20 de ani transportăm amintiri, mobilă şi moloz

traffic-1294934_640Ajungi pe la 20-30 de ani, vârsta primului job, vârsta mutatului de la părinţi, vârsta începerii unei afaceri, moment în care încep să te intereseze tot felul de chestii care înainte ţi se păreau tare plictisitoare.

De exemplu subiectul transport marfă – vă prezint mai jos câteva situaţii, unele finalizate cu bine, altele mai puţin bine.

La serviciu livrăm produse în întreaga ţară. Inclusiv vin. Vinul care nu este livrat în cutii de lemn nu este despăgubit în caz că se sparge. Cu cutii de lemn ar veni prea scump, n-ar mai fi avantajos să cumperi vin online decât din magazine. Fără cutii, tu poţi asigura vinul (asta te lasă, dar oricum e degeaba), îl împachetezi cât poţi de bine, în folie cu bule, şi speri ca curierii să nu îşi bată joc prea tare de transportul tău. (more…)

Cadourile pentru femei: cale lungă de la ce-şi doresc la ce primesc

Cred că este imposibil ca toată viaţa ta să primeşti numai cadouri inspirate, numai obiecte de care ai nevoie sau care să-ţi placă. Am mimat cu toţii surpriza şi plăcerea de a primi ceva ce nu ne-am fi dorit vreodată, dar e bine de reţinut că probabil şi noi am dăruit lucruri nu tocmai reuşite.

Astăzi nu numai că va voi povesti despre câteva din cele mai neinspirate cadouri pe care le-am primit, dar voi aminti şi de cadourile neinspirate pe care le-am făcut la rândul meu şi de care acum îmi dau seama.

Cel mai recent cadou neinspirat

Am primit cadou un aşternut pentru pat de o singură persoană, la o petrecere de aniversare a relaţiei mele. Asta în condiţiile în care era clar că nu sunt singură şi că dormim într-un pat matrimonial. Cel mai probabil persoana în cauza nu a fost atentă la informaţiile de pe ambalaj când a cumpărat aşternutul. Aşternutul din păcate este şi dintr-un material nu tocmai calitativ, aşa încât nu-l pot dărui mai departe nepoatei mele de exemplu, care doarme într-un pat de o persoană.

Şi eu am greşit

Acum mulţi ani căutam un cadou pentru ziua de naştere a celei mai bune prietene. Nu găseam nimic de cumpărat, pe atunci erau şi puţine magazine, nu prea aveai de unde alege. Aşa că i-am dăruit în final o geantă…galbenă. Geanta nu era urâtă, în schimb culoarea era total nepotrivită. Ulterior m-am gândit şi mi-am dat seama că nu avea la ce să o poarte. Ea nu se îmbracă foarte colorat, deci nu cred că a purtat vreodată geanta aia galbenă şi nici n-am îndrăznit să o întreb. 🙂

 Alte cadouri neinspirate

  • un sutien – naşa mea de botez s-a gândit să-mi facă cadou pe la 12 ani un sutien alb. Primul meu sutien. Tare urât mai era. M-aş fi gândit că primul sutien îl voi cumpăra cu sora sau cu mama mea şi-l voi alege eu.
  • bibelouri sau alte chestii inutile, care nu-s bune decât pentru susţinut praf – am mai zis-o, urăsc bibelourile de orice fel şi nu o să ţin aşa ceva prin casă. Ba chiar am început să pun deoparte, în cutii, şi suvenirurile pe care mi le-am cumpărat singură din călătorii.
  • obiecte crăpate – da, mi s-a întâmplat de vreo 2 ori să primesc cadou produse deteriorate. O dată am primit o chestie care susţinea lumânări şi care era crăpată într-un loc şi altă dată un vas de fructe foarte frumos de altfel, dar care era rupt într-o parte. Acum nu ştiu, probabil s-au deteriorat de la transport, nu dăruieşte nimeni obiecte stricate, dar oricum…n-am mai avut ce face cu ele.
  • o eşarfă cu imprimeu cap de mort – ce-i drept persoana respectivă n-avea de unde să ştie că urăsc acest tip de imprimeu. Nu mi-a plăcut deloc ca de ziua mea să primesc aşa ceva, mi se pare macabru.
  • o veioză – urâtă, fără vreun model deosebit. Pur şi simplu o veioză.

Ce cadouri îşi doresc femeile? 

Pentru cadouri femei, variantele clasice, care nu dau niciodată greş, sunt o bijuterie, un buchet de flori, o eşarfă frumoasă. Dacă cunoşti mai bine acea persoană poţi dărui şi cărţi (atenţie să îi placă acel gen de cărţi şi să nu dăruieşti un duplicat), ceasuri, haine, genţi, agende. O variantă foarte bună şi “safe” sunt şi obiectele pentru casă, dar nu bibelouri! Tablouri, vaze de flori, aşternuturi de pat, vase decorative pentru fructe şi legume. Chiar şi o icoană mai deosebită dacă persoana în cauza este religioasă.

Ce mi-as dori eu sa primesc cadou?

black-blum-vase_with_flowers_1024x1024

Pentru că-mi place să am flori în casă, mi-ar face mare plăcere să primesc vaze de flori. Visez la o casa plină de copăcei, ghivece de flori, de orhidee şi de vaze în care să se odihnească florile mele preferate: hortensii din grădina bunicii, bujori, liliac.

Îmi plac în mod special vazele cu design deosebit. Şi mai ales cele transparente. N-am decât o vază de acest gen acasă, dar e pentru o singură floare şi mi-aş dori să am mai multe. Mi se par foarte elegante.

OQ9A9769

Pentru că îmi place mult să merg la picnic, dar nu-mi place să fac bagajul pentru aşa ceva, adică să încarc pungi întregi de farfurii, pahare, mâncare, şerveţele şi mereu să descopăr că-mi lipseşte ce era mai important, mi se pare o idee foarte bună să ai la dispoziţie coşuri de picnic. Cel din imagine este dotat cu farfurii ceramice branduite, tacâmuri din oţel inoxidabil şi pahare din sticlă cu picior, dar şi compartiment frigorific detaşabil, tocător şi cuţit de pâine.

În plus, este foarte chic. Mi-ar plăcea aşa ceva şi pentru mesele luate în curte. M-aş simţi răsfăţată, să folosesc pentru o masă în grădină farfurii ceramice, nu din plastic, tacâmuri care nu se rup în mâncare şi pahare solide.

Voi cu ce cadouri neinspirate v-aţi pricopsit? Să vedem dacă sunt mai rele decât cele menţionate de mine. 🙂

De ce nu-mi place să cumpăr pantofi

high-heels-1327021_640În ultimii ani am ajuns la concluzia că nu ştiu să cumpăr încălţăminte bună. Am prieteni care cumpără de la încălţăminte copii la încălţăminte pentru ei, atât modele ieftine cât şi scumpe, şi sunt mai mereu mulţumiţi, eu în schimb rămân cu banii daţi, şifonierul plin şi nimic cu care să mă încalţ.

Care ar fi posibilele probleme?

Mărimile care nu corespund pe piaţă

Nu pot fi niciodată sigură ce mărime să cumpăr. În unele magazine mi se potrivesc pantofi mărimea 36, în altele 35 sau 37.

Mărimea pantofului în funcţie de purtarea de ciorapi

Mi s-a întâmplat să cumpăr o pereche de pantofi, probaţi cu ciorapi groşi şi cine ştie, poate şi cu picioare mai umflate fiind sfârşitul zilei, şi apoi să am surpriza să-mi cadă din picioare. Am încercat să îi folosesc cu pernuţe cu gel sau silicon, dar tot sunt prea mari, aşa încât din disperare am îndesat şerveţele sau diferite materiale în pantofi. Vă puteţi imagina că nu este deloc comod.

Pantofi incomozi

Aici am o mare problemă. Indiferent că aleg pantofi scumpi sau ieftini, din piele sau nu, aproape toţi ajung să mă bată, şi să mă bată rău de tot. Şi nu doar la prima purtare, asta e marea problemă. Am ajuns să am ditamai rănile şi de la nişte balerini.

La sfârşitul lui iunie, cu ajutorul temperaturilor caniculare şi a două perechi de pantofi diferite, cu toc şi fără, am reuşit să-mi fac nişte bătături de toată frumuseţea, la ambele picioare, şi în spate, şi la degete + băşici pe talpă. Am ajuns acasă, am umplut un lighean cu ceai de muşeţel şi am stat acolo cu picioarele. Şi în următoarele 2 săptămâni am purtat doar adidaşi, cu şosete, cu excepţia unei nunţi unde am apelat la nişte sandale cu mai puţine barete, şi mulţi plasturi.

Se murdăresc şi nu reuşesc să-i curăţ şi să-i fac ca noi

Am această problemă cu sandalele, se murdăresc de la praful de pe stradă, în special branţul din interior. Eu încercăm să-i spăl cu apă şi detergent, dar branţul, deşi curăţat, se înnegrea. Am găsit acum nişte soluţii pe net, cu spălare cu oţet, apoi cu curăţare cu bicarbonat de sodiu, am să încerc şi revin.

Calitate

Am păţit-o la sandale, atât ieftine cât şi scumpe. Tot timpul mi s-a transmis să cumpăr pantofi de calitate, mai scumpi, că mă ţin mai mult. Cum să nu te enervezi când vezi că o pereche de sandale de firmă, scumpe, rezistă la fel de mult că cele de 30 lei cumpărate dintr-un supermarket?

Modelele disponibile pe piaţă

Cu siguranţă sunt şi eu mofturoasă, dar cu greu găsesc nişte pantofi care să-mi placă. Cei mai frumoşi sunt cei cu toc înalt, dar mă feresc să-i cumpăr pentru că ştiu că n-o să-i port. Cei cu toc jos sau fără toc nu sunt chiar cei mai frumoşi sau cel puţin, asta e părerea mea. Mi se pare mult mai uşor de găsit încălţăminte frumoasă şi de calitate pentru copii, recent am văzut câteva modele drăguţe la Noriel la preţuri decente.

Concluzia?

Deşi îmi plac la nebunie ţinutele de serviciu purtate cu tocuri înalte, a trebuit să recunosc că nu sunt pentru mine. O să-mi caut pantofi elegati cu toc mic, nu la fel de frumoşi, care nu lungesc piciorul, nu-l fac mai frumos, dar cu care pot să merg şi care, cu puţin noroc, nu-mi fac răni.

De câte ori este posibil o să port adidaşi. De multe ori arată chiar mai bine decât o pereche de sandale, sunt sănătoşi şi confortabili. Aşa că, de ce nu?

Cât despre pantofi pentru ocazie, nu am ce face decât să-i port cu ciorapi subţiri (vara), am observat că astfel nu-mi mai rănesc la fel de tare picioarele, şi cu plasturi aplicaţi chiar dacă nu am nicio rană, pentru protejarea zonelor sensibile.

Dacă aveţi sfaturi pentru alegerea de încălţăminte de calitate, pentru evitarea bătăturilor sau pentru tratarea picioarelor rănite, vă rog să mi le transmiteţi, sunt foarte interesată de acest subiect.

Despre port-bebe

baby-499976_640Când am început să mă interesez despre marsupiu bebe, am fost uimită să observ câte controverse sunt în legătură şi cu acest subiect. Se pare că înainte să ai un copil e bine să citeşti despre fiecare produs în parte, e posibil să ai parte de surprize, mai plăcute sau mai puţin plăcute.

Marsupiul pentru bebe face parte din categoria de port-bebe-uri, care mai cuprinde şi sling, wrap, soft structured carrier, mei-tai. Acest tip de produse au apărut din necesitatea părinţilor de a-şi transporta copii cu uşurinţă, înlocuind în anumite momente căruciorul sau căratul în braţe.

Cum se foloseşte corect un port-bebe?

  • poziţia corectă este cu faţa spre părinte, fie că e purtat în faţă sau în spate.
  • capul bebeluşilor trebuie să aibă un suport, dacă nu, trebuie susţinut cu mâna.
  • genunchii copilului trebuie să fie flexaţi în lateral, mai sus decât funduleţul (poziţie fiziologică – broscuţă).
  • funduleţul trebuie susţinut de sub genunchi, poziţie asemănătoare cu cea dintr-un hamac.
  • coloana trebuie susţinută în forma de C a bebeluşului.
  • corpul copilului trebuie să fie cât mai aproape de părinte.
  • copilul nu trebuie să stea atârnat de oasele pubiene.

De avut grijă:

  • alegerea unui port-bebe se face în funcţie de vârsta şi greutatea copilului.
  • în port-bebe-urile de pe piaţă, copiii pot fi purtaţi şi cu spatele către părinte – se pare că sunt studii care spun că bebeluşii trebuie purtaţi mereu cu faţa spre părinte, pentru a putea avea contact vizual cu aceştia. La fel, se spune că sunt prea mulţi stimuli pentru un bebeluş şi că astfel nu poate dormi liniştit.
  • port-bebe-uri în care copilul stă atârnat de oasele pubiene – poate avea efecte negative asupra şoldurilor, dezvoltării oaselor, coloanei vertebrale.
  • înainte de folosirea unui port-bebe trebuie luate câteva măsuri de siguranţă. Se verifică cataramele, curelele, se verifică că este potrivit pentru greutatea bebeluşului, se verifică materialul (pentru vara se recomandă un port-bebe din pânză, pentru iarnă unul din catifea).

Dintre tipul de port-bebe-uri care par a fi cele mai recomandate, vă dau câteva exemple, găsite pe Noriel:

Wrap bebe King Bear – wrap cu inele, confecţionat din material elastic,  se mulează anatomic pe formele mamei şi bebeluşului, permite circularea aerului. Este uşor de adaptat mai multor poziţii ale bebeluslui: vertical când este treaz, înclinat în timpul alăptării. Oferă susţinere continuă a spatelui şi a capului bebeluşului.

Marsupiu bebe Babymoov Bay Wrap – greutatea este distribuită ideal, nu există puncte de presiune pentru bebeluş, uşor de utilizat (zonele de prindere sunt însemnate), uşor de utilizat şi pentru o alăptare discretă. Distribuie uniform greutatea bebeluşului pe umeri şi pe spate, evitând riscul apariţiei deformărilor coloanei vertebrale.

Voi ce tip de port-bebe aţi ales?

Despre Lego Ninjago

master-wu-dragon_2Săptămâna trecută am învăţat împreună despre Nexo Knights, astăzi a venit rândul unei alte serii populare – lego Ninjago. Poate vă întrebaţi de ce ar trebui noi, adulţii, să cunoaştem astfel de lucruri. Eu cred că ar trebui să fim familiarizaţi cu ceea ce îi interesează pe copii, fie că e vorba de prietenii sau colegii lor, sau de jucăriile lor preferate.

Lego Ninjago respectă profilul colecţiilor Lego – se bazează pe aventurile a 6 prieteni, care luptă împreună pentru a proteja lumea. Seria a fost introdusă în 2011, are deja 5 ani de existenţă, iar popularitatea sa a dictat crearea unui serial pe Cartoon Netwoork intitulat Ningajo: Masters of Spinjitzu. În 2013 s-a discutat despre anularea colecţiei şi înlocuirea ei cu Legendele din Chima, dar până la urmă Ninjago a avut susţinere din partea cumpărătorilor şi tema continuă şi astăzi, fiind mai longevivă ca Legendele din Chima.

Personajele principale din colecţie sunt: Lloyd Montgomery Garmadon/ Ninja Verde/ Ninja de Aur, Kai Smith/ Ninja Roşu /Ninja al focului, Nya Smith/ Samurai X/ Ninja al Apei, Jay Walker/ Ninja Albastru /Ninja al fulgerului, Zane Julien/ Ninja Alb/ Ninja de Titan/Ninja al gheţii şi Cole Brookstone/ Ninja Negru /Ninja al pământului.

Lloyd Montgomery Garmadon – Lloyd a fost pentru o perioadă de partea inamicilor, având alianţe cu Hypnobraii, Colţoşii şi cu PythorP. Chumsworth. A devenit Ninja Verde pe parcurs iar după ce-l învinge pe Overlord, devine Ninja de Aur.

Kai Smith – Kai este o persoană furioasă, impulsivă şi egoistă. Este un bun strateg.

Nya Smith – Nya este sora lui Kai şi Ninja al Apei.

Jay Walker – Jay este un ninja glumeţ, vorbăreţ, superficial. Glumeşte în orice situaţie şi nu-şi da seama de gravitatea situaţiei decât când e prea târziu, moment în care se panichează. Este îndrăgostit de Nya Smith.

Zane Julien – Zane este un robot, şi deşi este apreciat în echipa sa de ninja, se simte deseori diferit şi singuratic.

Cole Brookstone – Cole este oaia neagră a echipei. Este în schimb cel mai matur dintre ei, realist, concentrat, prudent, precum şi puternic.

Cei 6 prieteni au şi un mentor, Sensei Wu. Este unchiul lui Lloyd.

Colecţia Ninjago de la Lego este disponibilă la Noriel, la preţuri începând cu 40 lei şi până la 560 lei.

Multe informaţii, nu? În timp ce mă documentam mă gândeam dacă copii chiar ţin minte toate aceste lucruri, dacă chiar ştiu istoria fiecărui personaj. Apoi mi-am amintit de cum eram eu, cum citeam tot ce prindeam despre Sailor Moon, cum ştiam până şi zodia fiecărui personaj, hobby-urile şi ce le plăcea să mănânce. Şi nu cred că eram singura.

În ultimul an ne-am familiarizat împreună cu diferite colecţii de la Lego. Nu ştiu despre voi, dar acum voi şti mai bine ceea ce cumpăr pentru copiii prietenilor mei.

Despre Nexo Knights

lego-nexo-knights-catapulta-70318_5Acum câteva luni nu ştiam absolut nimic despre NERF, aşa încât când mi-am auzit prietenii vorbind despre aşa ceva şi povestind despre cum s-au şi jucat cu acele blastere, am realizat că am cam rămas în urmă cu noutăţile în materie de jucării. Aşa încât astăzi învăţăm împreună despre lego Nexo Knights.

Nexo Knights a fost lansat de LEGO în ianuarie 2016 şi este un joc bazat pe combinaţia dintre castele şi spaţiu. Sunt 5 cavaleri Nexo, Clay Moorington, Aaron Fox, Lance Richmond, Macy Halbert şi Axl, care au ca misiune protejarea tărâmului Knighton. Fiecare cavaler are diferite calităţi/puteri şi arme.

Clay Moorington – Este un cavaler tânăr, dar pe care te poţi baza mereu. Are o gândire matură, se concentrează pe lucrurile importante şi este dedicat să fie cel mai bun în meseria să, fiind visul sau din copilărie. Este conducătorul cavalerilor.

Aaron Fox – Cel mai curajos şi îndemânatic cavaler. În luptă se bazează pe scutul sau, pe care îl foloseşte ca un hoverboard, şi de cele mai multe ori atacă din aer.

Lance Richmond – Cavalerul bogat, frumos şi charismatic. Răsfăţat dintotdeauna, este obişnuit să obţină orice îşi doreşte. Deseori ajunge să se certe cu Clay.

Macy Halbert – Printre cavaleri este şi o domnişoară, fiica regelui, care însă nu evita să ridice buzduganul şi să se lupte cu monştri. Preferă viaţa de luptător decât o viaţă singuratică şi plină de îndatoriri în castel.

Axl – Cel mai puternic cavaler, este un gigant blând.

Cei 5 cavaleri îl au ca ajutor pe Merlok, mentorul lor. Acesta este un vrăjitor cu atitudine tinerească, care foloseşte magia digitală pentru a-i susţine pe cavaleri. Duşmanul lor este Jestro, un fost bufon care doreşte să se răzbune, cartea monştrilor, o carte care reprezintă răul absolut şi Lava Monsters, o armată de monştri.

Aşa cum ne-am obişnuit şi din celelalte jocuri Lego, alături de aceste 6 personaje apar şi altele secundare, de exemplu părinţii prinţesei Macy (regele şi regina), un student de la Academia de Cavaleri şi alţi prieteni de-ai cavalerilor.

Nexo Knights a avut un mare succes în rândul copiilor, aşa încât există nu numai lego-uri (găsiţi la Noriel diverse variante), ci şi un serial difuzat la Cartoon Network sau o aplicaţie pentru mobil.

Cam asta e povestea Nexo Knights. Ne-am informat împreună, acum dacă mergem în vizită pe la prietenii noştri care au copii fani Nexo Knights putem discuta de la egal la egal cu ei. Săptămâna viitoare învăţăm despre Ninjago.

Când ceasul biologic ticăie

woman-1209322_640Viaţa la 30 de ani. Unii dintre noi ne gândim la cum să facem mai mulţi bani, cum să ne mutăm la casa noastră, cum să călătorim mai mult. Alţii au deja copii, jonglează cu munca şi cu creşterea copiilor, cu luarea deciziilor precum cumpărarea de cărucioare 3 in 1 sau 2 in 1, premergătoare de la Noriel şi altele asemenea. Şi mai sunt şi cei nehotărâţi, care încă nu ştiu ce să aleagă, dacă e timpul să meargă într-o anumită direcţie sau mai pot aştepta.

Despre aceştia din urmă vreau să discut astăzi. Mai exact despre femeia de aproximativ 30 de ani, care lucrează şi/sau studiază şi care nu are încă copii. Sunt multe cazuri care trebuie luate în considerare.

Nu este interesată să facă copii. Şi punct.

Aici este simplu. Sunt alte dorinţe, alte priorităţi, nu e nimic de blamat. Fiecare face ce doreşte şi ceea ce îl face fericit.

Este interesată să facă copii dar nu are un partener.

Sau are un partener, dar pe care nu se poate baza. Sau este la începutul unei relaţii noi. Sau partenerul nu este suficient de matur sau încă nu-şi doreşte copii. De exemplu, sunt acele relaţii cu partenerii de aceeaşi vârstă care din păcate nu-şi doresc acelaşi lucru, în acelaşi moment. Multe femei de 30 de ani îşi doresc copii, dar cred că şi mulţi bărbaţi de 30 de ani vor să mai aştepte. Ei cred că momentul potrivit ar fi mai spre 40 de ani. Poate greşesc, dar bărbaţii sunt mai egoişti din acest punct de vedere. Nu stau să se gândească că atunci când copilul va avea 20 de ani, ei deja vor avea 60, că nu o să poată să-şi ajute copilul, că vor fi o greutate pentru ei de mult prea devreme.

Sunt amândoi interesaţi să facă copii şi încearcă.

Poate sunt încă la început, încearcă de câteva zile sau luni. Sau poate încearcă de mult timp şi nu reuşesc.

Nehotărâţii

În acest caz ar cam fi de dorit să se ia o decizie, pentru că nu mai este foarte mult timp la dispoziţie. Am aflat dintr-un serial despre ceva interesant, şi anume crioconservarea de ovocite (congelarea ovulelor) şi mi se pare o idee foarte bună. Ajungi la 25-30 de ani şi poate nu eşti convins că vrei să fii părinte. Nu ştii sigur sau nu ai cu cine. O astfel de soluţie îţi mai da câţiva ani de gândire, îţi lasă posibilitatea să te răzgândeşti (dacă cumva nu doreai să ai copii), îţi lasă timp să-ţi găseşti un partener. Nu ştiu unde se poate realiza sau cât costă, dacă ştie cineva, îl rog să lase un comentariu.


Am realizat în ultima perioadă că nu toţi doresc să facă copii şi nu toţi reuşesc să facă copii din prima. De aceea eu am învăţat să-mi ţin curiozitatea în frâu, să mă abţin să pun întrebări care nu au niciun rost şi care nu ajută pe nimeni cu nimic. Fiecare este liber să facă ceea ce doreşte şi fiecare este liber să-şi ţină viaţa privată secretă. Nu să ne dea nouă explicaţii despre aspiraţiile lor sau despre situaţia medicală.