Începând cu o anumită vârstă locuinţa nu înseamnă doar casa în care trăieşti tu, partenerul de viaţă şi/sau părinţii, ci şi locul în care creşte şi învaţă un copil. Chiar dacă copilul nu a venit încă pe lume, nu poţi să nu te gândeşti la viitor, la cum vei transforma biroul sau camera de oaspeţi în camera lui sau, dacă ai posibilitatea, să rezervi încă de la început o cameră pentru bebe. Îţi imaginezi cum vei alege mobilă pentru copii, cum o vei aranja astfel încât să creezi un loc cât mai plăcut în care cel mic să crească fericit.

Cum as amenaja eu camera copilului?

Citeste in continuare: Cum amenajăm camera copilului?

Am o lene în ultimul timp, ceva de speriat. Ajung acasă, mă trântesc în scaun sau în pat, deschid televizorul sau laptopul şi mă uit toată seara la filme şi seriale. Şi citesc despre tenis. Noua mea obsesie.

Dacă tot e chef de leneveală aş prefera să joc ceva. Mai ales că prietenii mei au descoperit o mulţime de jocuri noi şi faine şi joacă seri întregi în reţea. Dezvoltă oraşe, luptă pentru supravieţuire, cresc dinozauri. Având în vedere că pot şi vorbi între ei, este mult mai aproape de socializare decât statul meu la TV. Poate ziceţi că e o activitate puerilă, eu însă nu sunt de aceeaşi părere. Jocurile îţi trezesc spiritul de competitivitate, te ajută să ai iniţiativă, îţi dezvoltă spiritul de observaţie şi capacitatea de concentrare. Şi voi prefera mereu ca partenerul să-şi petreacă timpul liber jucând ceva pe calculator, decât să iasă la beri sau să se uite la fotbal. *

Citeste in continuare: Vreau şi eu să mă joc

Cei care mă citesc de mai mult timp ştiu că într-un timp am fost pasionată de crearea de bijuterii handmade. Îmi amintesc cu drag de acele luni în care căutam printre mărgele şi accesorii, alegeam modele şi culori şi realizam diverse bijuterii pentru cei dragi. Niciodată nu m-am gândit să le vând, eu doar voiam să fac bijuterii pentru familie şi prieteni.

De Crăciun am creat zeci de cercei, coliere sau brăţări. În special cercei pentru că sunt cel mai uşor de realizat, nu-mi lua mai mult de 5 minute crearea lor. Mai greu era să-mi vină ideea cum să combin culorile, ce fel de mărgele să folosesc, ce fel de mărimi. Bineînţeles că nu întotdeauna rezultatul era pe placul meu, aşa că o luam de la capăt. Şi-n final am ajuns să am bijuterii de care să fiu mândră şi pe care le-am dăruit ştiind că vor fi apreciate şi purtate. Şi chiar aşa a şi fost. Sora mea chiar şi acum poartă cerceii “mei”.

Citeste in continuare: Un hobby chiar drăguţ