Archive of ‘articole publicitare’ category

Albena, Nisipuri sau Sunny Beach?

DSC07194Aproape în fiecare zi mă sună câte o prietenă să discute cu mine despre planuri de vacanţă. În ce staţiune să meargă, ce hotel să aleagă, sunt atracţii pentru copii, preţurile sunt decente?

Eu încă n-am început să mă gândesc la asta, dar când sunt întrebată, ştiu ce să recomand. În ultimii 3 ani am fost în Bulgaria, în 3 staţiuni diferite, Albena, Nisipurile de Aur şi Sunny Beach, şi am fost mereu mulţumită. Raportul calitate-preţ este mult mai bun ca în România. Îmi pare sincer rău să o spun, dar acesta este adevărul.

Citeste in continuare: Albena, Nisipuri sau Sunny Beach?

Si cei mari se joacă

hand-1008103_640Nu mai sunt copil de mult, cu toate acestea jocul continuă să facă parte din viaţa mea. Cred că toţi păstrăm cu noi suflet de copil, dorinţă de răsfăţ, nevoie de a ieşi măcar pentru câteva minute din realitate. Poate nu ne dăm seama, dar apelam zi de zi la jucării. Poate nu acele jucării clasice, jucării de pluş, păpuşi, dar tot lucruri care ne fac viaţa mai frumoasă.

Jucăria mea preferată, de departe, este telefonul mobil. Cu excepţia orelor de la serviciu, sunt aproape non stop cu telefonul în mână. Telefon e puţin spus, pentru că îl folosesc 20% pentru a vorbi cu cineva direct, şi mai mult pentru diversele aplicaţii. Mă întreb uneori ce aş fi făcut dacă ar fi existat astfel de telefoane mobile când eram la şcoală. Ştiu că nu e voie cu ele deschise la şcoală, dar hai să fim serioşi, nu cred că ne-ar fi oprit această regulă. Nu ştiu cât de atentă aş mai fi fost în timpul orelor sau acasă, când îmi făceam temele. Probabil părinţii ar fi trebuit să recurgă la ceva ce am văzut pe net, şi anume să ţină telefonul la ei şi de-abia seara, după terminarea temelor, să mi-l dea.

Citeste in continuare: Si cei mari se joacă

Decoraţiuni de casă nouă

Toată lumea mă întreabă ce fac la vară, unde am de gând să-mi petrec vacanţa. Le-am spus şi lor şi vă povestesc şi vouă aici, mi-am propus în acest an să-mi reamenajez spaţiul în care trăiesc. Nu ştiu dacă voi reuşi să plec pe undeva, în schimb îmi doresc o casă cât mai frumoasă şi confortabilă.

Zilele acestea gândurile mele se îndreaptă la mobilier, culori, aranjamente. Citesc tot ce prind despre design, combinarea culorilor, pentru că astfel de informaţii chiar îmi lipseau. Este prima dată când sunt pusă în ipostaza de a alege ceva, de a-mi crea casa pe gustul meu.

Citeste in continuare: Decoraţiuni de casă nouă

Moda şi copiii

baby-1151526_640Cum din ce în ce mai mulţi prieteni încep să aibă copii, mă văd în ipostaza de a merge în magazine nu doar pentru a cumpăra haine pentru mine, ci şi a mă uita la haine copii şi a alege ceva ce consider eu drăguţ şi calitativ.

Uşor de zis şi, credeam eu, uşor de făcut. Numai că atunci când ai în faţă zeci de modele, pentru diverse vârste, greutăţi, din tot felul de materiale, nu mai ştii la ce să te opreşti. Câteva din gândurile mele când încercam să aleg ceva de îmbrăcat pentru un băieţel de un an: oare materialul acesta e bun? Nu e sintetic? Nu dă alergii? Oare mai are aşa ceva? Blugi pentru un bebeluş? Salopeta asta oare e confortabilă? O să le placă la părinţi? Până la urmă am ieşit şi am cumpărat nişte jucării de la Noriel. Aşadar trebuie să recunosc, nu mă pricep să cumpăr haine pentru copii. Doar dacă sunt nou-născuţi şi trebuie să cumpăr body-uri. Sau dacă sunt mai mari de 5 ani. E mai simplu atunci.

Citeste in continuare: Moda şi copiii

Ce te face să zâmbeşti?

smiley-1041796_640Că suntem înconjuraţi de stres, o ştim cu toţii. Zi de zi vedem oameni îngânduraţi peste tot. Griji, frică, supărări…nu lipsesc nimănui. Tocmai de aceea este important să găseşti în viaţa asta ceva care să te bucure, care să-ţi arate că merită să continui, care să-ţi ofere determinarea de a lupta. Aşadar, ce te face să zâmbeşti?

Bebeluşi – nu cred că există om pe lumea aceasta care să vadă un bebeluş zâmbind şi să nu zâmbească şi el la loc. Poţi să nu fii mare amator de copii, pot să te enerveze de obicei, dar atunci când te trezeşti cu un zâmbet mare şi inocent, nu poţi să nu răspunzi pozitiv.

Citeste in continuare: Ce te face să zâmbeşti?

Lucrurile din maşina mea

car-407166_640De câte ori urcă mama la mine în maşină nu scap fără vreo observaţie de genul: “Ai tot şifonierul aici”. O exagerare cu siguranţă, având în vedere că nu am decât o geacă sau două, eşarfe, pantofi, mănuşi şi altele. 🙂 Pe de altă parte prietenele mele mămici, care au în maşină jucării de la Noriel, haine, scaun auto copii, cărucior, scapă fără vreun comentariu. Eh, ştiu, nu se compară cele două situaţii.

Aşadar, ce am eu în maşină, acum?

Citeste in continuare: Lucrurile din maşina mea

Amintiri din copilărie

bear-792434_640Ce-ţi aminteşti din copilărie? De obicei lucrurile care ţi-au trezit nişte sentimente puternice, care te-au bucurat sau întristat, care te-au marcat, care te-au impresionat.

Mă gândeam la asta zilele trecute, după ce mi-am amintit ceva. Am mers cu sora mea în vizită la o prietenă de-ai ei, şi aceasta ne-a prezentat colecţia ei de maşinuţe, frumos aranjate pe un raft. Erau câteva zeci, de dimensiuni mici. Nu m-am putut abţine şi-am atins vreo 2, ca să aflu ulterior, ca în acea după-amiază au căzut toate de pe raft, motivul fiind atingerea mea. 🙂

Citeste in continuare: Amintiri din copilărie

Despre scutece, pentru că nu ştiam mai nimic

baby-161343_1280Nu ştiu de voi, dar eu nu am schimbat un scutec în viaţa mea. Am avut o tentativă la începutul anului trecut, cu nepoţica mea, dar aveam emoţii, sora mea nu prea avea răbdare, aşa că doar am observat şi m-am gândit că o să o fac altă dată. N-a mai venit acea dată, m-am rezumat doar să cumpăr scutece pampers şi să le ofer cadou, cred că ajută mai mult.

Nici să le cumperi nu e uşor. Eu credeam că te uiţi doar la greutatea la care sunt recomandate şi atât. Dar trebuie să alegi prin atâtea branduri, nivel de absorbţie, material, caracteristici. De fapt, cam acelaşi proces de alegere ca la tampoane iar aici cred că noi toate am devenit experte şi ştim exact ce vrem, ce ne place.

Citeste in continuare: Despre scutece, pentru că nu ştiam mai nimic

Obişnuinţa cu maşina

De multe ori mi-e ruşine să recunosc că nu ştiu să merg singură cu tramvaiul, cu trenul sau nici măcar cu maxi-taxi-ul. Nu ştiu de unde se cumpără bilete, nu ştiu cum se compostează un bilet, nu ştiu cât costă un bilet. Şi asta pentru că mereu am mers cu maşina.

M-au şi răsfăţat părinţii, dar adevărul e că situaţia o cerea. Am locuit mare parte din copilărie şi adolescenţă la vreo 20 km de oraş (şi la vreo 30 de şcoală), nu erau mijloace de transport în zonă şi chiar de ar fi fost, le-ar fi fost frică părinţilor să mă lase singură, pe întuneric (nu erau luminate acele străzi).

Citeste in continuare: Obişnuinţa cu maşina

1 2 3 4 5 15