În articolul precedent vă vorbeam despre superstiţiile legate de cumpărarea de produse pentru bebeluşi, înainte de naştere. Însă chiar şi cei mai superstiţioşi oameni sunt nevoiţi să cumpere măcar câteva obiecte care sunt absolut necesare. Nu cumperi scaun masă bebe din prima, în schimb scaun auto, cam da.

Aşadar, cam ce produse trebuie cumpărate înainte de naştere?

• pat – copilul are nevoie de un loc de dormit, de preferat pătuţul lui, cu saltea potrivită, cu lenjerie care să nu-i irite pielea. Unii părinţi aleg să doarmă cu copilul în pat, mie însă mi se pare o idee bună să-l obişnuieşti de mic să doarmă singur în pat, şi chiar şi singur în camera lui. Din ce am observat, copiii prietenilor, care au avut mereu camera lor, sunt independenţi, nu le este frică să rămână singuri, sunt mai descurcăreţi.
• scaun auto – copilul este adus de la spital cu maşina (cred că în majoritatea cazurilor). Şi e mult mai sigur să fie pus într-un scaun auto, decât să fie ţinut în braţe.
• câteva piese de îmbrăcăminte – necesare pentru momentul în care copilul este scos din spital. De obicei nu se cumpără multe, unii părinţi sunt superstiţioşi, alţii ştiu că vor primi multe haine de la rude şi de la prieteni. E bun de cumpărat câteva body-uri, mănuşi (ca să nu se zgârie pe faţă), nişte hăinuţe mai groase (dacă este născut în anotimpul rece).
• scutece pentru nou născut – un pachet cu un număr cât mai mare de scutece (de exemplu 94 de bucăţi) este bun, pentru că în această perioadă copilul va fi schimbat mai des (de minim 3 ori pe zi).
• produse pentru igienă – şerveţele umede pentru bebeluş şi pentru mamă (pentru igiena sânului), ser fiziologic, pudră de talc, şampon pentru bebeluş, detergent special pentru hainele bebeluşului (ca să nu i se irite pielea). Multe din aceste produse trebuie incluse în bagajul pentru spital. + beţişoare de urechi pentru bebe, comprese sterile să ştergi ochişorii, bepamthen, pelincuţe (mulţumesc Ramona pentru completare)
• cărucior pentru transport – există o mulţime de variante, v-am mai povestit despre fiecare în parte (găsiţi modele drăguţe la Noriel), important e să alegeţi ce e mai bun pentru voi.
• cădiţă pentru bebe – alt produs care ar trebui să fie deja acasă atunci când este adus bebeluşul. Nu au un preţ foarte ridicat, sunt diverse modele, unele pot fi folosite şi când copilul este mai mare.
• altele: biberoane, suzete, sistem de monitorizare bebeluş, termometru.

În afară de toate acestea, sunt şi produse necesare pentru mamă, de exemplu centura elastică postnatală, care trebuie purtată dacă aţi născut prin cezariană. Sau cupe pentru sâni, pompă.

Mai sunt şi alte produse care ar trebui să fie adăugate în articol?

Mă aşteptam ca acest sfârşit de mai să mă găsească în grădină, în umbra reconfortantă a copacilor, pe un şezlong aşezat strategic mai departe de zona cu căsuţe copii, în căutarea a câteva momente de linişte. Mă uitam prin pozele de anul trecut, făcute în această perioadă. Eram îmbrăcată cu sandale, cu maiouri subţiri, ce-i drept cam nemulţumită de căldura înăbuşitoare.

Iar acum? Plouă în fiecare zi, sandalele nu le-am scos din cutiile în care au fost depozitate iarna, încă dau drumul ocazional la căldură iar timpul mi-l petrec în casă. Cum mi-l petrec?

• tenis, tenis şi iar tenis

Nu, nu joc tenis, deşi am obţinut o promisiune că vom merge vara asta, să văd şi eu cum este să joci tenis. Mă uit la meciuri sau la rezumatele meciurilor de la Roland Garros, citesc articole de pe treizecizero (cel mai bun site despre tenis din România, după părerea mea), de pe wtatennis sau tennis.com, urmăresc postări pe diverse grupuri a pasionaţilor de tenis de pe Facebook. Nu prea am nimic de câştigat de pe urma acestei pasiuni, dar dacă asta îmi trezeşte interesul acum, ce pot să fac?

• citesc

Cea mai bună activitate pentru astfel de zile. Momentan citesc Povestea slujitoarei de Margaret Atwood, şi încerc să mă grăbesc să citesc şi celelalte cărţi cumpărate, pentru că mi-am promis că nu cumpăr cărţi noi până nu le termin pe acestea. De-abia aştept să apară şi noua carte de Philippa Gregory, am observat că este în pregătire la editura Polirom.

• mănânc

Din păcate mănânc cam mult şi prost în ultimele zile. E cam greu să ţii un regim echilibrat când afară e urât, nu ai chef să ieşi la cumpărături, nu te poţi aproviziona cu legume şi fructe. Meniul meu din aceste zile este compus din hamburger/pizza/spanac cu smântână, jaffa cakes şi îngheţată.

• vizite la Dedeman

Nu am o pereche de blugi bună, nu am pantofi confortabili şi potriviţi pentru vară, nu am timp să mă duc să-mi caut haine noi. Nu am timp să ajung prin Noriel să cumpăr un cadou pentru un mic sărbătorit. Nu am timp să mă duc să-mi cumpăr ochelari de soare cu dioptrii. În schimb vizitez aproape zilnic Dedeman-ul. Ce cumpăr de acolo poate voi menţiona altă dată, când mă apucă cheful de dezvăluiri.

De-abia aştept zile mai însorite. De-abia aştept răsfăţuri cu zmeură, caise şi prune. De-abia aştept să beau cafeaua de dimineaţă în grădină. Voi ce-aţi mai făcut?

Zilele trecute a avut loc un accident grav în Iaşi, în care au fost implicate 4 maşini. Vinovat a fost unul din şoferi, care adormise la volan. În acea maşină erau 2 oameni, veneau de la un drum lung şi unul din ei a adormit. Acest caz arată cât de important este să respectăm câteva reguli, unele din ele care mi se par chiar de bun simţ. Cum ar fi cele de mai jos.

Ideal ar fi că atunci când şoferul este obosit, să tragă maşina pe dreapta şi să tragă un pui de somn. Dacă este însoţit de o persoană adultă, atunci consider că acea persoană are obligaţia de a sta trează şi de a fi vigilentă, pentru a ajuta şoferul. În cazul în care sunt 2 persoane, care conduc cu rândul, atunci este de datoria lor să recunoască când sunt obosiţi şi să se odihnească. Viaţa este mai importantă decât orice altceva. Că întârzii, că pierzi nişte bani, aceste lucruri nu mai contează.

Copilul sub 12 ani trebuie să stea neapărat pe locurile din spate, neapărat cu centura pusă. Cei mai mici trebuie să stea în scaun de maşină. Bebeluşii sau copiii mici nu trebuie să stea în faţă, nici măcar în braţele unui adult. În caz de accident nu sunt protejaţi deloc!

Centura de siguranţă trebuie purtată. Părerea asta cum că centura te incomodează este doar un moft, apare de obicei la persoane mai în vârstă care tot nu s-au obişnuit să o poarte. E bun că acum maşinile noi semnalizează sonor atunci când centura nu este legată.

Iarna, fie că se conduce în oraş sau în afara lui, este important ca maşina să fie dotată cu anvelope iarnă. Mi se pare pură inconştienţă să pleci la drum lung, iarna, fără să ai cauciucuri de iarnă montate la maşină.

Nu te zgârci atunci când trebuie să cumperi anvelope vară sau iarnă. Eu personal n-aş cumpăra cauciucuri second hand, dar aici este alegerea fiecăruia. O anvelopă bună ajută la frânare, la condusul pe ploaie, pe zăpadă sau noroi, când luăm o curbă, când mergem cu viteză.

În timpul condusului, nu se umblă la telefonul mobil. Şi nu se foloseşte una din mâini pentru a ţine telefonul la ureche. Maşinile noi au sistem bluetooth şi astfel poţi vorbi la telefon, având în acelaşi timp ambele mâini pe volum şi auzind interlocutorul în boxele maşinii. Există bineînţeles şi varianta unor căşti handsfree.

Aveţi ceva de completat?

Nu mai ţin minte dacă atunci când eram mică îmi plăcea să mă joc cu maşinuţe, ce ştiu e că a început să mă intereseze subiectul după ce am început să conduc, pentru că maşina îmi oferea confort şi sunt mare amatoare de confort. V-am povestit vreodată cum şi când am devenit şoferiţă? Nu cred. Hai că o fac acum.

Eram în penultimul an de liceu, locuiam la vreo 30 km de şcoală şi-l aveam pe tata ca şofer. Bietul de el mă ducea dimineaţa la şcoală, mă ducea în weekend-uri la meditaţii, fie zi, fie seară, mă ducea dintr-o parte în alta. Motiv pentru care, încă dinainte să împlinesc 18 ani, m-am văzut înscrisă la şcoala de şoferi.

Am început aşadar cursurile teoretice în iarna lui 2005, le-am finalizat prin ianuarie, imediat după ziua de naştere, şi am început şi cursurile de şofat. Cu un instructor pe nume Carmen. Bărbat, da. Pe o maşinuţă mică, identică cu cea pe care urma să o conduc.

Nu aveam nici cea mai mică idee legată de condus. N-am fost printre copiii interesaţi să afle de la părinţi cum se conduce, nu ştiam nici măcar cum se porneşte motorul, habar n-aveam ce fac butoanele de pe bord. Aşa încât n-am condus prin oraş de la prima lecţie, ca alţii pe care-i cunosc. Nu, eu la prima lecţie am învăţat ce face fiecare buton, am învăţat cum se porneşte maşina, am apăsat şi eu pentru prima dată pe pedale. Şi apoi au urmat lecţiile de şofat.

Instructorul meu, om foarte simpatic de altfel, mi-a rămas întipărit în memorie pentru că:

• în miezul lui februarie, pe o vreme geroasă, a decapotat maşina pe care o conduceam şi a pus muzică (manele din câte îmi amintesc) la maxim, ca să văd ce fain e. Vă imaginaţi că n-am fost deloc impresionată. Ba chiar nu ştiam cum să mă ascund mai bine, să nu mă vadă cineva cunoscut.
• tot la o şedinţă de condus, s-a mutat el la volan, ne-am îndreptat către un magazin de electrocasnice, a parcat, am coborât împreună şi i-am ţinut companie cât s-a interesat de nu ştiu ce produse.

În afară de asta, a fost de treabă, răbdător (a avut nevoie) şi m-a ajutat să învăţ cât să iau permisul. După ce m-am văzut cu permisul în mână, m-a apucat frica şi n-am vrut să conduc. Din aprilie şi până în septembrie, cu permisul în portofel, n-am condus. Însă în septembrie a început şcoala, tata (aka şoferul familiei) trebuia să plece într-o delegaţie, aşa încât am început să iau iar lecţii de condus, cu tata de această dată. Tatăl meu avea mari aşteptări de la mine. Eram fan Formula 1, jucam toată ziua jocuri cu curse auto pe calculator, aveam şi volan şi pedale pentru jocurile de pe calculator (cred că se găsesc la Noriel modele asemănătoare, evident mai performante). Credea că dacă am astfel de pasiuni, sigur o să fiu un super şofer, încă din prima secundă. Însă cât am mers cu el în dreapta, tare prost am mers. Aveam emoţii şi mai mari.

De-abia după ce am fost nevoită să merg singură, fără însoţitor, am văzut că de fapt nu era aşa de rău. Primul drum singură, cei 30 km spre şcoală. N-am să-i uit. Mi-am propus să merg încet, încet, să străbat întreg oraşul, şi să ajung cu bine la şcoală. Spre surprinderea mea, m-am descurcat foarte bine. Şi cred că asta a fost soluţia magică la toată frica mea – să împart task-ul în părţi mai mici şi să încerc să trec de fiecare în parte. Ai 30 km de parcurs? Gândeşte-te la primii 5. Încearcă să-ţi faci treaba bine pentru cei 5. După cei 5, treci la următorii 5. Şi tot aşa.

Cum a fost la voi? Ce amintiri aveţi de când aţi învăţat să conduceţi?

Anul acesta întâmplarea a făcut ca Paştele şi 1 mai să coincidă, aşa încât noi toţi am avut parte de mai puţine zile libere. Dintre acestea cea mai memorabilă a fost cea petrecută în familie. Exact cum mi-am imaginat, printre carucioare copii, jucarii, la mama acasă, cu familia aproape în formulă completă, cu bunătăţi pe masă şi pauză de la dietă.

1 mai – din fericire am avut parte de o zi frumoasă, aşa încât am putut lua masa cu familia în aer liber. Am înlocuit clasicul grătar cu ficăţei la cuptor înveliţi în bacon (cererea mea specială), salată boeuf, sarmale făcute de cumnatul meu, pască cu smântână, ciocolată şi brânză şi 2 guri de cozonac. După masă ar fi trebuit să jucăm nişte Catan, dar am renunţat până la urmă. Lipsa de chef, copiii care cereau atenţie, pofta mea de somn, toate ne-au împins să amânăm jocul pentru altă ocazie. Am stat şi-am lenevit pe fotoliile din curte, ne-am uitat la copii cum se jucau cu lego sau cu cărucioare, cumpărate de “iepuraş” de la Noriel, am făcut poze şi-am mai vorbit între noi, de nimicuri de zi cu zi.

2 mai – mi-era poftă de mici, aşa încât am organizat rapid un grătar în curte, alături de prietenii noştri. Prieteni care au făcut cam toată treaba, noi am stat şi ne-am bucurat de rezultatele muncii lor – friptură de porc şi mici delicioşi, alături de cartofi la cuptor. Iar la desert nişte pască cu brânză şi ciocolată, cadou de la mama. Am avut iarăşi noroc de vreme bună, e o plăcere să petreci aceste zile de mai în aer liber, în parfumul florilor de cireş sau de gutui.

3 mai – o zi cam plictisitoare pentru că toţi cei dragi s-au întors la muncă. Am petrecut-o singură, m-am relaxat uitându-mă la seriale, citind, documentandu-mă, iar seara m-a scos sora mea în oraş, la cinema. Nu mai fusesem la film de vreun an, dacă nu mai mult. Am văzut The Boss cu Melissa McCarthy, o comedie rezonabilă, bună de o ieşire cu fetele.

Şi cam aşa mi-am petrecut zilele libere. Singurele regrete? Mi-aş fi dorit să am mai mult chef de scris, să reuşesc să mă văd şi cu prietena mea şi să petrec şi mai mult timp cu cei dragi. Ah, şi să mănânc mai puţin dulce! 🙂

Voi cum v-aţi petrecut vacanţa? Sper că n-aţi uitat de voi, sper că v-aţi relaxat şi aţi început noua lună de muncă cu forţe proaspete.

Aproape în fiecare zi mă sună câte o prietenă să discute cu mine despre planuri de vacanţă. În ce staţiune să meargă, ce hotel să aleagă, sunt atracţii pentru copii, preţurile sunt decente?

Eu încă n-am început să mă gândesc la asta, dar când sunt întrebată, ştiu ce să recomand. În ultimii 3 ani am fost în Bulgaria, în 3 staţiuni diferite, Albena, Nisipurile de Aur şi Sunny Beach, şi am fost mereu mulţumită. Raportul calitate-preţ este mult mai bun ca în România. Îmi pare sincer rău să o spun, dar acesta este adevărul.

Dintre cele 3 staţiuni vizitate de mine, prefer Sunny Beach. Vă spun imediat de ce, până atunci iau pe fiecare în parte, să vă prezint (din punctul meu de vedere) plusurile şi minusurile.

ALBENA

• la doar 80 km de Vama Veche
• staţiune liniştită, recomandată pentru familii cu copii. Multe atracţii pentru copii, parcuri de joacă la tot pasul.
• nisip fin, apa marii nu este adâncă, potrivită pentru copii
• activităţi: plimbare cu trenuleţul prin staţiune, plimbare cu bicicleta, fotografii retro, parc de distracţii, trambuline, carusel, bărcuţe, maşinuţe, plimbare cu caleaşcă, cinema 6D, fish spa, plimbări cu vaporaşul.
• nu am văzut cluburi, în schimb fiecare hotel are program de animaţie.

NISIPURILE DE AUR

• la doar 109 km de Vama Veche
• cea mai populară staţiune din Bulgaria (şi cea mai de fiţe – asemănător cu Mamaia)
• staţiune cu multe distracţii pentru tineri: parc de distracţie, cluburi, cafenele
• apa mării este mai adâncă, plus (în funcţie bineînţeles şi de vreme) sunt valuri mai înalte – lucru apreciat în special de tineri
• activităţi: cam aceleaşi ca în Albena + cafenele, restaurante, cluburi, casino-uri
• propuneri hoteluri: oferte Nisipurile de Aur

SUNNY BEACH

• la 200 km de Vama Veche, traseu prin munţi, cu serpentine
• staţiune foarte frumoasă, preferata mea. Din mare poţi admira munţii ce înconjoară staţiunea.
• staţiune liniştită, potrivită şi pentru tineret, dar şi pentru familii cu copii
• activităţi: ca în Albena + jet ski, plimbare pe saltea gonflabilă tras de un jet ski, parasailing
• hoteluri bune, pe plajă, la preţuri rezonabile

Câteva informaţii utile oferite de Oltextur:

• Deşi cele mai mari reduceri pentru achiziţionarea din timp a vacanţei de vară au fost în ianuarie, unele hoteluri din Bulgaria au prelungit termenele de acordare a acestor reduceri. Exemplu de ofertă specială: stai 14 nopţi şi plăteşti 7 (în Sunny Beach).
• Pe litoralul bulgăresc sunt prezente lanţuri hoteliere internaţionale: Sol Melia (6 hoteluri) şi Primasol (7 hoteluri) au cea mai răspândită prezenţă, Iberostar (un hotel), Barcelo (un hotel), RIU (4 hoteluri). Aceste lanţuri au hoteluri şi în destinaţii exotice şi de prestigiu, precum Mexic, Republica Dominicană, Cuba sau Insulele Capului Verde.
• Hotelurile de pe litoralul bulgăresc investesc pe termen lung în menţinerea calităţii serviciilor şi în dezvoltarea facilităţilor pentru copii. De exemplu, la hotelurile de pe litoralul bulgăresc, copii până la vârsta de 12 ani au gratuitate la serviciile de cazare şi masă all inclusive şi primesc pat suplimentar în cameră, indiferent de vârstă. Hotelurile axate pe atragerea familiilor cu copii ca şi categorie de turişti au piscine speciale pentru copii, cu tobogane, supraveghetor, minicluburi cu diverse activităţi sau minidisco. Pe lângă acestea, copiii au şi bufet special în restaurant, cu mâncare pe placul lor.
• lista completa de oferte Bulgaria

Recomandările mele, în ceea ce priveşte Bulgaria, ar fi:

• Nisipurile de Aur – tineri, doritori de distracţie
• Albena – pentru familii cu copii, dar alegeţi cu grijă hotelul, nu va zgârciţi, ca să nu aveţi surprize neplăcute
• Sunny Beach – pentru cei care nu sunt deranjaţi că drumul este mai lung.

Nu mai sunt copil de mult, cu toate acestea jocul continuă să facă parte din viaţa mea. Cred că toţi păstrăm cu noi suflet de copil, dorinţă de răsfăţ, nevoie de a ieşi măcar pentru câteva minute din realitate. Poate nu ne dăm seama, dar apelam zi de zi la jucării. Poate nu acele jucării clasice, jucării de pluş, păpuşi, dar tot lucruri care ne fac viaţa mai frumoasă.

Jucăria mea preferată, de departe, este telefonul mobil. Cu excepţia orelor de la serviciu, sunt aproape non stop cu telefonul în mână. Telefon e puţin spus, pentru că îl folosesc 20% pentru a vorbi cu cineva direct, şi mai mult pentru diversele aplicaţii. Mă întreb uneori ce aş fi făcut dacă ar fi existat astfel de telefoane mobile când eram la şcoală. Ştiu că nu e voie cu ele deschise la şcoală, dar hai să fim serioşi, nu cred că ne-ar fi oprit această regulă. Nu ştiu cât de atentă aş mai fi fost în timpul orelor sau acasă, când îmi făceam temele. Probabil părinţii ar fi trebuit să recurgă la ceva ce am văzut pe net, şi anume să ţină telefonul la ei şi de-abia seara, după terminarea temelor, să mi-l dea.

Într-un timp mă jucam făcând bijuterii handmade. Combinam pietrele, culorile, inventam modele de bijuterii. Sunt şi la Noriel seturi pentru realizat bijuterii, speciale pentru copii de această dată. Eh, şi activitatea mea tot pe acolo era, mai mult joacă, nu am vrut să vând nimic, doar am oferit cadou. Mă surprinde şi acum când văd că sora mea încă îmi poartă creaţiile din acea vreme, ba chiar a cerut modele noi. Din păcate nu mai am timp pentru aşa ceva.

Îmi mai place să completez integrame sau să-mi ocup timpul cu Sudoku sau puzzle-uri. Jocuri care îţi pun mintea la contribuţie şi care chiar au beneficii pe termen lung. Nu mi-a plăcut niciodată să stau degeaba, mereu simt nevoia să fac ceva. Chiar şi când stau la plajă trebuie să am în mâini o carte sau un pix pentru integrame.

Tot o joacă este şi colecţionarea de diferite obiecte. Timbre, stickere, jucării. Mă mai apucă uneori cumpăratul de ouă Kinder şi păstratul jucăriilor. Până când mă apucă cheful de curăţenie şi atunci le arunc pe toate.

Mă mai joc cântând şi dansând. În maşină sau în cameră, pun melodiile preferate şi start la distracţie. De când mă ştiu îmi place să mă distrez astfel, doar eu cu mine, fără inhibiţii, fără să mă gândesc dacă îmi iese sau nu bine, fără să-mi fie frică de diverse comentarii.

Voi cum vă jucaţi?