De mic copil am fost invatata de parintii mei sa imi doresc sa invat, sa obtin cat mai mult. De aceea copilaria mea s-a desfasurat in jurul cartilor si a matematicii si nu o spun cu regret, deoarece acea copilarie m-a facut sa ajung asa cum sunt acum.

La 10 ani, in afara de temele de la scoala, aveam si teme suplimentare, pentru meditatii. Veneam de la scoala la 1, mancam, dormeam, iar de la 4 la 10 seara invatam. Weekendurile nu erau numai pentru joaca si distractie ci erau cele 2 zile libere pentru meditatii. Sambata aveam matematica de la 9 dimineata la 1 la pranz iar duminica informatica, limba romana sau biologie (cand invatam pentru bac aveam si cate 2 in aceeasi zi). Nici cand eram bolnava nu renuntam la invatat. Nu pot sa uit cum odata, dupa ce statusem o saptamana la pat cu gripa si temperatura de 39 si ceva, am ales sa merg la meditatie la limba romana, asa slabita cum eram. Profesoara de romana a apreciat mult acel gest de-al meu, acea ambitie de a invata si de a incerca sa fiu cea mai buna.

Citeste in continuare: Vise de om mare