Category: personal

Amintiri despre ceai

Ceaiul este bautura care a castigat cel mai mult in popularitate in ultimii ani. Daca inainte era baut numai de batrani, tinerii fiind atrasi de Pepsi si Coca Cola, acum este cea mai la moda bautura pentru femei. S-au deschis zeci, chiar sute de ceainarii, cafenele (unde tocmai ceaiul este vedeta, nu cafeaua) pe intreg teritoriul Romaniei. Meniurile abunda de retete de ceai cu tot felul de arome: iasomie, mango, kiwi, lamaie, fructul pasiunii, mandarine, s.a sau culori: ceai rosu, negru, verde, alb, galben. Inainte era consumat in combinatie cu putin zahar si o feliuta subtire de lamaie, acum este indulcit cu miere de albine, servit in cescute care de care mai colorate, cu un biscuit sau fara, mereu fierbinte si delicios.

S-a cam uitat de ceaiurile populare acum cativa ani: ceaiul de tei, de menta sau musetel, de sunatoare si coada calului. Aceste tipuri de ceaiuri terapeutice nu sunt la moda deoarece nu au toate un miros foarte placut sau sunt amare. Si nici denumirea nu le ajuta…Ce ati prefera sa comandati la cafenea: ceai de coada calului sau ceai Fragola Colada? Nu se mai tine cont de intentia initiala a ceaiului: acela de a calma si de a vindeca. Ceaiurile nu se mai fac din plante de-abia culese, ci din pliculete cu compozitie sfaramata sau plante uscate…Nu mai rugam bunicii sa ne trimita frunze de tei sau musetel, ci mergem si cumparam din supermarketuri acele pliculete, usor de aruncat intr-o ceasca, peste care se toarna apa fierbinte.

Cu tristete recunosc ca si eu folosesc plicuri de ceai sau fructe uscate. Scuza mea este ca nu mai are cine sa culeaga teiul de acasa, bunicul meu fiind prea batran. Imi amintesc cu nostalgie cum acum 3, 4 ani, mergeam la tara si umpleam cate o punga cu frunze de tei si cand ajungeam acasa gaseam si o punguta mica cu putin musetel, ascunsa bine de bunic (pe atunci nu voiam sa incerc altceva decat ceaiul de tei).

Ceaiul de tei pentru mine inseamna mult mai mult decat o bautura gustoasa…este cea mai pretioasa amintire a bunicului din partea tatalui, cel care m-a crescut si care din pacate a murit cand eram mult prea mica. El m-a invatat sa beau ceai si imi placea atat de mult incat refuzam mereu laptele, o idee destul de nefericita pentru un copil in crestere si care a dus la ani de luat pastile de calciu :). Acum nu prea gasesc plicuri cu ceai de tei, insa poate nici eu nu am cautat foarte bine. In schimb aleg sa servesc un ceai gustos de musetel sau menta, in schimbul ceaiurilor din fructe. Bineinteles ca e doar alegerea mea si fiecare are dreptul sa aiba gusturile lui.

Incercati sa va amintiti si de aceste tipuri de ceai si incercati unul. Nu veti gasi decat sortimentul de menta in cafenele sau ceainarii, insa puteti mereu sa cumparati din piata sau de la supermarket musetel, flori de tei sau alte plante.

Leac pentru plangeri

In nuvela istorica “Alexandru Lapusneanu” scrisa de Costache Negruzzi am putut citi cum Lapusneanu i-a oferit sotiei sale un “leac de frica”. Eu am avut parte de un leac pentru plangeri cand am vazut si am citit ceea ce va voi arata mai jos, dupa paragraful introductiv.

Suntem un popor de suparati, cum discuta si Iulia. Tristi pe strada, tristi acasa, toata ziua stam si ne plangem de cat de grea e viata noastra, de cat de nedrept e totul. Nu zambim, nu vrem sa traim, asteptam mereu ceva bun sa ni se intample, dar fara sa facem noi ceva in acel sens. Suntem suparati ca la facultate profesorii nu ne asculta cu atentie, ca nu ne apreciaza ideile, ca ni se pun alte note decat am dori noi. Suntem suparati ca parintii sunt severi, ca nu ne lasa mereu sa facem ceea ce vrem noi. Suntem suparati ca nu gasim un loc bun de munca, ca nu suntem platiti precum am merita. Suntem suparati ca cel pe care il iubim nu ne iubeste la randul lui. Suntem suparati ca nu avem prieteni, ca nu avem mama sau tata, ca nu avem o locuinta proprie, masina sau bani. Suntem suparati caci suntem bolnavi sau avem rude bolnave, ca avem copilul bolnav, ca nu l-am putut proteja sau ajuta. Sunt mii de motive pentru care putem fi suparati si unii chiar avem dreptul sa fim suparati, dar doar pentru o vreme. Orice suparare am avea, putem si trebuie sa gasim mii de motive pentru care sa fim bucurosi.

Hai sa fim bucurosi ca traim, ca exista cineva pe aceasta lume care ne iubeste. Sa fim bucurosi ca desi nu este o tara perfecta, Romania ne permite noua, femeilor, sa avem drepturi si sa fim respectate si tratate la fel ca toti barbatii.

Noi nu suntem obligate sa ne casatorim la 12 ani, sa facem copii la 15. Nu suntem omorate cu pietre pentru ca am spus ceva ce nu trebuia. Nu suntem violate ca razbunare pentru fapta unui membru din familia noastra. Nu ni se cere sa ne sinucidem pentru onoarea familiei dupa ce suntem violate. Nu ni se taie nasul si urechile deoarece asa a vrut sotul nostru. Daca ni se intampla vreo astfel de nenorocire, suntem protejate de lege, nu condamnate. Nu ne ascundem prin centre speciale de frica ca vom fi omorate.

Cu siguranta ati citit prin presa, dar uitati-va si aici si dupa, simtiti-va norocoase. Fata de 17 ani din Afganistan nu a avut norocul nostru.

(Sunt si in Romania sau alte tari astfel de cazuri, insa nu atat de multe. La noi se intampla din cauza consumului excesiv de alcool, acolo se intampla pentru ca femeile nu sunt considerate cetateni cu drepturi egale ci niste sclave. Iar cu sclavii poti face orice…asa gandesc barbatii arabi.)

Daca tot sunteti suparate, imaginati-va cum ar fi ca bebelusul vostru, in varsta de doar un an sau doi, sa fie diagnosticat cu cancer in faza terminala. Incercati sa va puneti in locul unei mame care timp de 2 ani strabate spitale, asista la zeci de operatii si asteapta un miracol. Oare cum este sa stai langa copilul tau, sa-l tii strans in brate si sa simti cum incet se stinge? Pentru un astfel de jurnal cititi aici povestea Laylei Grace. Poate va va schimba modul in care percepeti viata.

Aceste 2 povesti m-au impresionat. Acum imi este rusine sa ma mai plang si sa mai fiu suparata degeaba. Sunt recunoscatoare pentru ca traiesc, pentru ca sunt iubita si iubesc. Sunt norocoasa.

Leapsa

Primita de la Baiatul Ciudat.

1. In momentele cele mai dificile si in care simti nevoia sa te ajute cineva, la cine te gandesti prima oara?

Ma gandesc la barbatii din viata mea: Felix si tatal meu, in aceasta ordine.

2. Daca ai putea fi, o zi, oricine ai vrea tu, cine ai fi? De ce? Ce ai face?

Nu vreau sa fiu altcineva. Nu cred ca este cineva pe lumea asta care sa fie fericit din toate punctele de vedere, sa nu aiba griji sau probleme…Nu vreau nici macar pentru o zi grijile altcuiva.

3. Daca ar fi sa poti schimba o persoana cine ar fi aceea?

Nu vreau sa schimb nici o persoana, nu e de datoria mea. Fiecare trebuie sa isi vada de propria persoana, sa isi doreasca sa se schimbe, daca stie ca ceva nu e bine si sa faca tot posibilul sa devina o persoana mai buna. E valabil si pentru mine.

4. Ce ai face pentru linistea ta sufleteasca?

Nu stiu…daca as sti, as face imediat. Cel mai mult imi doresc o viata linistita.

5. Care crezi ca a fost pana acum cel mai important moment al vietii tale?

Cred ca cele mai importante momente au fost cele in care am reusit ceea ce mi-am propus: cand am intrat a 3-a pe liste la un liceu de elita, cand am luat bacul cu nota 9.79, cand am luat permisul de conducere, cand am luat premii la diverse olimpiade. Au fost si momentele in care m-am bucurat cel mai mult, deoarece numai eu stiu cat am muncit pentru ele.

Leapsa merge mai departe la CameliaPixxieSimona si oricine mai doreste.

Buna dimineata!

Cum imi petrec aceasta dimineata de duminica minunata, cu zapada si soare? Cu un ceai de menta (noul meu sortiment preferat), cu Albert si iubitul langa mine si cu o multime de articole de scris pentru o colaborare noua. Happy day!

In aceasta seara are loc decernarea premiilor Oscar asa ca maine spre pranz va astept cu articole despre cele mai bine si mai prost imbracate vedete de la eveniment.

Despre Albert

Acesta este Albert, noul membru al familiei noastre. Il avem deja de o luna (si vreo 2 saptamani) insa a fost un secret bine pastrat, deoarece nu doream sa le marturisesc parintilor. Pana la urma au aflat si totul a fost bine, asa ca acum vi-l pot prezenta oficial.

Este nascut pe 10 noiembrie, este labrador auriu cu pedigree, viitor posesor de cip si un catel mult iubit. Felix isi dorea mult un caine, mie mi-ar fi placut un labrador (am mai avut unul in copilarie) asa ca impreuna ne-am ales “copilul”.

La inceput am fost cam speriati de aceasta mica nebunie de a ne lua un caine…ma gandeam ca ne va schimba viata, ca nu vom mai fi doar noi doi singuri. Si da, ne-a schimbat viata, dar in bine. Acum iesim mai mult, facem plimbari lungi in parc, ne trezim mai devreme si astfel apucam sa fim mai productivi.

Despre el ce pot sa va mai spun? Este extrem de jucaus, obraznicut, mancacios (ca toti labradorii) si foarte inteligent. Dresajul nu poate incepe inainte de varsta de 9 luni, insa cateva lucruri de baza tot a invatat: stie sa astepte cand primeste mancare, s-a obisnuit cu programul de iesit afara/mancat, se joaca foarte frumos – aduce lucruri cand le arunci. Noi dorim sa-l luam si pe la munte/mare cu noi, dar m-au cam speriat tarifele la pensiunile care accepta animale. Se plateste inca jumatate de bilet, ceea ce e destul de mult.

Oarecum Albert imi aminteste de Marley (din filmul Marley & Me) – “the worst dog in the world”. 🙂 Nu e cazul lui Albert, insa e la fel de simpatic, jucaus si arata exact la fel!

A venit timpul pentru o schimbare…de id

Primul meu calculator l-am primit in 1999, la 12 ani. Intrasem la Liceul de Informatica si era destul de necesar sa avem unul (si acces la internet) pentru a ne face proiectele.

Tot atunci mi-am creat si primul id de messenger. Pe atunci era o regula sa nu-ti pui numele la id, ca sa nu stie lumea cine esti, sa nu oferi prea multe date despre tine la necunoscuti (asta e valabila si acum) si in concluzie, id-ul era o forma de exprimare a creativitatii fiecaruia. Mi-am ales un nume (cu greu, caci multe variante erau ocupate), mi-am pus si _2000 la sfarsit si asa s-a nascut id-ul pe care l-am folosit mai bine de 10 ani.

Problema a aparut atunci cand am crescut, cand au aparut colaborari de afaceri sau cunostinte din mediul de lucru. Pentru mail foloseam deja o adresa profesionala, era timpul sa-mi creez una si pentru messenger. Anul trecut am inceput sa caut un id nou. Bineinteles ca toate id-urile ce contineau numele meu erau ocupate, fiind un nume des intalnit in Romania. Am incercat toate variantele, cu tot felul de caractere (bineinteles, din cele acceptate) sau de initiale, pana cand am observat ca pot sa-mi creez un id pe ymail.com iar partea si mai buna era ca id-ul cu numele meu era disponibil, in varianta dorita de mine, cu punct si nu cu underscore. A mai durat insa un an pana cand am avut in sfarsit curajul sa renunt de tot la vechiul id. Melancolia si faptul ca multe contacte nu intelegeau sa adauge id-ul in lista cu tot cu @ymail.com la sfarsit au dus la aceasta intarziere. Ieri insa, dupa ce am vorbit la telefon cu alt posibil colaborator pentru copywriting si acesta mi-a cerut id-ul de messenger, am luat in sfarsit decizia sa nu ma mai fac de ras cu un id copilaros si sa trec la cel serios, o data pentru totdeauna.

Asa ca de acum puteti sa ma contactati pe id-ul prezentat in pagina de Contact.

Despre BlogMeet26

Al doilea blogmeet la care am fost a fost si cel pe care l-am organizat. Nu m-as fi descurcat foarte bine fara ajutorul lui HaiPa si al Laviniei. HaiPa a gasit o locatie care mie chiar mi-a placut, No Stress (vis-a-vis de Universitatea Mihail Kogalniceanu) iar Lavinia mi-a dat indicatii la inceput cam ce sa fac si cam ce se doreste de la un blogmeet.

La organizare am fost dezamagita de atitudinea barurilor si restaurantelor din Iasi, la acele cateva la care am sunat. Am inceput sa dau telefoane de marti, avand in vedere ca trebuia sa fac o rezervare de 30 – 40 de locuri. La For Fun tipul de la telefon era deranjat ca fac rezervare atat de devreme – i-am explicat ca sunt totusi foarte multe persoane, cand sa fac rezervarea, vineri? In alte locuri se cerea un minim de consumatie extrem de mare, de 30 lei/persoana (prin comparatie eu si Felix am consumat ieri, la No Stress, bauturi de 15 lei). Avand in vedere ca majoritatea sunt goale, chiar si sambata noaptea, m-as fi gandit ca se bucura sa primeasca un grup atat de mare, care face consumatie (dar nici chiar de 30 lei/pers) si care mai face si promovare gratis prin intermediul blogurilor dupa eveniment. Dar se pare ca lumea e prea zgarcita sau nesimtita – si cu ocazia asta pierd bani. Nu e nimic, au castigat No Stress (si mai tarziu, cafeneaua Magnet, din cate am inteles pe twitter).

Eu si Felix am ajuns putin mai tarziu, dupa ce l-am lasat pe Albert (voi reveni cu detalii, acum ca secretul a fost aflat :)), cred ca am fost chiar ultimii. M-am simtit foarte bine, chiar am avut ocazia sa vorbesc cu cateva persoane, care mi-au dat si cateva sfaturi interesante in legatura cu blogul meu.

S-au donat si cateva carti pentru campania “Imbratisam lectura”. Am avut si eu vreo 5 carti, care erau in stare buna spre foarte buna, sper sa fie ok. Imi pare rau ca am dus majoritatea cartilor de acasa la mama mea, acum vreo 2 luni, cand am facut curatenie.

Am luat aparatul dar nu am avut timp sa facem poze, insa puteti vedea cateva poze aici:

Incerc sa scriu si lista cu prezenta, dar nu este completa, unele persoane plecand inainte de a se semna. Am preluat-o de pe hartiile fotografiate de Cipoc. Lasati-mi un comentariu daca ati fost si nu sunteti trecuti pe lista.

Multumesc tuturor celor prezenti la eveniment, mi-a parut bine sa va revad pe unii si sa va cunosc pe altii. Va urez o primavara superba si sa ne revedem cu bine in martie.

LISTA DE PREZENTA BLOGMEET26:

1. Mihaela Anghel

2. Felix Popovici

3. Lavinia Biberi

4. Claudiu Dascalescu

5. Manole Silviu

6. Quadroq

7. HaiPa

8. Razvan Girmacea

9. Andreea Marc

10. Dany

11. LucicX

12. Pavel

13. Adrian Nechifor

14. Somnulescu

15. Noni Trofin

16. Timofte Alina

17. Catalin Lazarescu

18. Cipoc

19. Monica Liuta

20. Alex Taradaciuc

21. Raluca Cucuteanu

22. Fitzylv

23. Mono

24. Codrin Teiu

25. Madalina

26. Negru Alex

27. Ioana

28. Andrei Dumbrava

29. Iulia

30. Andra Corina

31. Steiul

32. Ioana

33. Adrian Soare

34. Denisia

35. Bobby Voicu

Cateva poze, facute de Alex Taradaciuc:

Blogmeet 26 Iasi

Blogmeetul cu numarul 26 (sau mai bine zis MartisorMeet) va fi organizat sambata, 27 februarie, ora 18.00, la restaurantul No Stress (langa Universitatea M. Kogalniceanu).

Vom discuta despre conferinta BRIO, despre noua campanie a Laviniei – “Imbratisam lectura”, proiecte online, marketing si tot ceea ce ne pasioneaza.

Va asteptam pe toti, fie ca aveti blog, cont de twitter sau doar sunteti cititori din umbra :). Va rog sa lasati un comentariu sau sa-mi trimiteti un mail pentru confirmare.

Lista participantilor:

Locatia se afla langa universitatea M.Kogalniceanu (cum se urca pe Bucsinescu, in capatul dealului, vizavi de biserica, se face stanga si in 50metri iar stanga. Se mai merg inca 50metri si pe stanga e localul. Intrebati in local unde e crama). Pentru o harta vedeti aici: http://www.norc.ro/pano/au7LqaGD/

Leapsa

Preluata de la Cristina (mi-a placut foarte mult, nu m-am putut abtine 😛 ).

1.Cand cititi, pentru a marca locul unde ati ramas cu lectura, folositi semne de carte sau indoiti paginile?

Folosesc semnul de carte primit odata cu cartea sau indoi paginile.

2. Ati primit in ultimul timp o carte drept cadou si, daca da, care a fost aceasta?

Am primit de ziua mea (in ianuarie) doua carti: “Ultimul imparat”, scris de Edward Behr si “150 de experimente pentru a intelege manipularea mediatica”, de Sebastien Bohler. Deocamdata n-am apucat decat sa rasfoiesc a doua carte, deoarece am avut de citit carti de specialitate pentru facultate.

3. Cititi in baie?

Foarte rar…insa daca o carte este foarte interesanta o mai iau cu mine.

4. V-ati gandit vreodata sa scrieti o carte si, daca da, care ar fi fost aceasta?

Da, m-am gandit de multe ori. Cand eram mai mica, chiar am scris vreo 3 capitole si le-am dat profesoarei mele de italiana/engleza (si ea scria atunci o carte si mai vorbeam despre acest lucru) sa le citeasca. A zis ca i-a placut, mi-a facut cateva observatii dar apoi am gasit alta pasiune si am uitat de scris. Luna trecuta iar m-am gandit la acest lucru si m-am gandit sa incerc sa scriu o carte despre acelasi subiect la care m-am gandit pentru dizertatie, bineinteles mai complet.

5. Ce credeti despre colectiile de carte de la noi?

Consider ca este o idee foarte buna, nu doar pentru cititori ci si pentru ziare, care astfel si-au marit considerabil vanzarile. Din pacate nu am cumparat din ele deoarece stiu ca parintii mei au acele carti in biblioteca lor si nu are rost sa dau banii degeaba.

6. Care este cartea preferata?

Mi-au placut mai multe carti, nu cred ca am o carte preferata. Cele care m-au impresionat cel mai mult au fost: “Anna Karenina” – Lev Tolstoi, “Invitatie la vals” – Mihail Drumes (bunica prietenului meu mi-a imprumutat-o, s-a gandit la mine deoarece unul dintre personajele principale poarta numele meu – Mihaela), “Lorelei” – Ionel Teodoreanu, “Maitreyi” – Mircea Eliade. Foarte mult mi-au placut si cartile Harry Potter 🙂 (eh, copilul din mine 😛 )

(more…)