Category: personal

Amintiri despre ceai

Ceaiul este bautura care a castigat cel mai mult in popularitate in ultimii ani. Daca inainte era baut numai de batrani, tinerii fiind atrasi de Pepsi si Coca Cola, acum este cea mai la moda bautura pentru femei. S-au deschis zeci, chiar sute de ceainarii, cafenele (unde tocmai ceaiul este vedeta, nu cafeaua) pe intreg teritoriul Romaniei. Meniurile abunda de retete de ceai cu tot felul de arome: iasomie, mango, kiwi, lamaie, fructul pasiunii, mandarine, s.a sau culori: ceai rosu, negru, verde, alb, galben. Inainte era consumat in combinatie cu putin zahar si o feliuta subtire de lamaie, acum este indulcit cu miere de albine, servit in cescute care de care mai colorate, cu un biscuit sau fara, mereu fierbinte si delicios.

S-a cam uitat de ceaiurile populare acum cativa ani: ceaiul de tei, de menta sau musetel, de sunatoare si coada calului. Aceste tipuri de ceaiuri terapeutice nu sunt la moda deoarece nu au toate un miros foarte placut sau sunt amare. Si nici denumirea nu le ajuta…Ce ati prefera sa comandati la cafenea: ceai de coada calului sau ceai Fragola Colada? Nu se mai tine cont de intentia initiala a ceaiului: acela de a calma si de a vindeca. Ceaiurile nu se mai fac din plante de-abia culese, ci din pliculete cu compozitie sfaramata sau plante uscate…Nu mai rugam bunicii sa ne trimita frunze de tei sau musetel, ci mergem si cumparam din supermarketuri acele pliculete, usor de aruncat intr-o ceasca, peste care se toarna apa fierbinte.

Citeste in continuare: Amintiri despre ceai

Leac pentru plangeri

In nuvela istorica “Alexandru Lapusneanu” scrisa de Costache Negruzzi am putut citi cum Lapusneanu i-a oferit sotiei sale un “leac de frica”. Eu am avut parte de un leac pentru plangeri cand am vazut si am citit ceea ce va voi arata mai jos, dupa paragraful introductiv.

Suntem un popor de suparati, cum discuta si Iulia. Tristi pe strada, tristi acasa, toata ziua stam si ne plangem de cat de grea e viata noastra, de cat de nedrept e totul. Nu zambim, nu vrem sa traim, asteptam mereu ceva bun sa ni se intample, dar fara sa facem noi ceva in acel sens. Suntem suparati ca la facultate profesorii nu ne asculta cu atentie, ca nu ne apreciaza ideile, ca ni se pun alte note decat am dori noi. Suntem suparati ca parintii sunt severi, ca nu ne lasa mereu sa facem ceea ce vrem noi. Suntem suparati ca nu gasim un loc bun de munca, ca nu suntem platiti precum am merita. Suntem suparati ca cel pe care il iubim nu ne iubeste la randul lui. Suntem suparati ca nu avem prieteni, ca nu avem mama sau tata, ca nu avem o locuinta proprie, masina sau bani. Suntem suparati caci suntem bolnavi sau avem rude bolnave, ca avem copilul bolnav, ca nu l-am putut proteja sau ajuta. Sunt mii de motive pentru care putem fi suparati si unii chiar avem dreptul sa fim suparati, dar doar pentru o vreme. Orice suparare am avea, putem si trebuie sa gasim mii de motive pentru care sa fim bucurosi.

Citeste in continuare: Leac pentru plangeri

A venit timpul pentru o schimbare…de id

Primul meu calculator l-am primit in 1999, la 12 ani. Intrasem la Liceul de Informatica si era destul de necesar sa avem unul (si acces la internet) pentru a ne face proiectele.

Tot atunci mi-am creat si primul id de messenger. Pe atunci era o regula sa nu-ti pui numele la id, ca sa nu stie lumea cine esti, sa nu oferi prea multe date despre tine la necunoscuti (asta e valabila si acum) si in concluzie, id-ul era o forma de exprimare a creativitatii fiecaruia. Mi-am ales un nume (cu greu, caci multe variante erau ocupate), mi-am pus si _2000 la sfarsit si asa s-a nascut id-ul pe care l-am folosit mai bine de 10 ani.

Citeste in continuare: A venit timpul pentru o schimbare…de id

Despre BlogMeet26

Al doilea blogmeet la care am fost a fost si cel pe care l-am organizat. Nu m-as fi descurcat foarte bine fara ajutorul lui HaiPa si al Laviniei. HaiPa a gasit o locatie care mie chiar mi-a placut, No Stress (vis-a-vis de Universitatea Mihail Kogalniceanu) iar Lavinia mi-a dat indicatii la inceput cam ce sa fac si cam ce se doreste de la un blogmeet.

La organizare am fost dezamagita de atitudinea barurilor si restaurantelor din Iasi, la acele cateva la care am sunat. Am inceput sa dau telefoane de marti, avand in vedere ca trebuia sa fac o rezervare de 30 – 40 de locuri. La For Fun tipul de la telefon era deranjat ca fac rezervare atat de devreme – i-am explicat ca sunt totusi foarte multe persoane, cand sa fac rezervarea, vineri? In alte locuri se cerea un minim de consumatie extrem de mare, de 30 lei/persoana (prin comparatie eu si Felix am consumat ieri, la No Stress, bauturi de 15 lei). Avand in vedere ca majoritatea sunt goale, chiar si sambata noaptea, m-as fi gandit ca se bucura sa primeasca un grup atat de mare, care face consumatie (dar nici chiar de 30 lei/pers) si care mai face si promovare gratis prin intermediul blogurilor dupa eveniment. Dar se pare ca lumea e prea zgarcita sau nesimtita – si cu ocazia asta pierd bani. Nu e nimic, au castigat No Stress (si mai tarziu, cafeneaua Magnet, din cate am inteles pe twitter).

Citeste in continuare: Despre BlogMeet26

Leapsa

Preluata de la Cristina (mi-a placut foarte mult, nu m-am putut abtine 😛 ).

1.Cand cititi, pentru a marca locul unde ati ramas cu lectura, folositi semne de carte sau indoiti paginile?

Folosesc semnul de carte primit odata cu cartea sau indoi paginile.

2. Ati primit in ultimul timp o carte drept cadou si, daca da, care a fost aceasta?

Am primit de ziua mea (in ianuarie) doua carti: “Ultimul imparat”, scris de Edward Behr si “150 de experimente pentru a intelege manipularea mediatica”, de Sebastien Bohler. Deocamdata n-am apucat decat sa rasfoiesc a doua carte, deoarece am avut de citit carti de specialitate pentru facultate.

3. Cititi in baie?

Foarte rar…insa daca o carte este foarte interesanta o mai iau cu mine.

4. V-ati gandit vreodata sa scrieti o carte si, daca da, care ar fi fost aceasta?

Da, m-am gandit de multe ori. Cand eram mai mica, chiar am scris vreo 3 capitole si le-am dat profesoarei mele de italiana/engleza (si ea scria atunci o carte si mai vorbeam despre acest lucru) sa le citeasca. A zis ca i-a placut, mi-a facut cateva observatii dar apoi am gasit alta pasiune si am uitat de scris. Luna trecuta iar m-am gandit la acest lucru si m-am gandit sa incerc sa scriu o carte despre acelasi subiect la care m-am gandit pentru dizertatie, bineinteles mai complet.

5. Ce credeti despre colectiile de carte de la noi?

Consider ca este o idee foarte buna, nu doar pentru cititori ci si pentru ziare, care astfel si-au marit considerabil vanzarile. Din pacate nu am cumparat din ele deoarece stiu ca parintii mei au acele carti in biblioteca lor si nu are rost sa dau banii degeaba.

6. Care este cartea preferata?

Mi-au placut mai multe carti, nu cred ca am o carte preferata. Cele care m-au impresionat cel mai mult au fost: “Anna Karenina” – Lev Tolstoi, “Invitatie la vals” – Mihail Drumes (bunica prietenului meu mi-a imprumutat-o, s-a gandit la mine deoarece unul dintre personajele principale poarta numele meu – Mihaela), “Lorelei” – Ionel Teodoreanu, “Maitreyi” – Mircea Eliade. Foarte mult mi-au placut si cartile Harry Potter 🙂 (eh, copilul din mine 😛 )

Citeste in continuare: Leapsa