Lady in Red

Mereu mi-au plăcut hainele de culoare roşie, însă de puţine ori am avut curaj să le îmbrac, din simplul motiv că nu voiam să ies în evidenţă. Pentru că în roşu nu poţi avea o imagine ştearsă, nu te poţi ascunde printre semenii tăi. În roşu străluceşti, în roşu atragi privirile tuturor.

În urmă cu un an mi-am combătut această frică fără sens şi am mers la cumpărături de haine roşii. Mi-ar fi plăcut mult un pulover roşu, dar mai ales o rochie roşie, mi s-ar fi părut perfectă pentru Crăciun sau Revelion. Sau măcar pentru ziua mea, ce vine imediat după. Dar degeaba am umblat şi am căutat, în magazinele din Iaşi nu existau haine roşii. Probabil iarna trecută nu au fost la modă. De parcă mi-ar păsa mie de modă şi de ce se poartă de la un sezon la altul…

Însă acest an se preconizează a fi diferit. La premiile Emmy ce s-au desfăşurat zilele trecute, roşu a fost culoarea vedetă. Multe actriţe au ales rochii diafane, senzuale, deosebite şi…roşii. Aşa că mă aştept să văd mai mult roşu de acum în vitrinele magazinelor şi în final, pe noi.

Dar până atunci îmi “clătesc” ochii cu frumoasele rochii de seară roşii, de la Cristallini.

Cu o astfel de rochie mi-aş dori să fiu îmbrăcată în această iarnă, de Sărbători. Să mă simt şi bine în pielea mea, dar să păstrez şi tradiţia, purtând o culoare specifică Crăciunului.

Site-uri utile pentru disertaţie/licenţă

Link-uri utile pentru partea teoretică a lucrării de licenţă/disertaţie:
  • Science Direct – găsiţi aici numeroase articole de care vă puteţi folosi pentru a realiza partea teoretică a lucrării. Profesorul nostru a preferat astfel de articole şi manuale decât cărţi. Articolele de pe site le puteţi plăti sau le puteţi accesa gratuit de la facultate, de pe wireless-ul lor sau de pe calculatoarele din bibliotecă.
  • Library.nu – o colecţie impresionantă de cărţi în format .pdf. Am găsit aici o mulţime de cărţi de marketing, de-abia aştept să le citesc.
Link-uri utile pentru realizarea lucrării de licenţă/disertaţie:
  • Zamzar – ca să nu aveţi probleme la printatul lucrării, convertiţi documentul/documentele Word în documente PDF. Aşa nu vă veţi trezi la centrul de printare cu foi cu diacritice transformate în pătrăţele sau cu textul nelalocul său.
  • Merge PDF – se foloseşte pentru a uni mai multe documente .pdf într-unul singur. Atunci când lucraţi la licenţă/disertaţie, se întâmplă să folosiţi mai multe documente .pdf (câte unul pentru fiecare capitol, unul pentru coperţi, mai multe pentru anexe) şi să aveţi nevoie la final să le lipiţi.
Dacă îmi mai amintesc şi alte site-uri, voi reveni. Succes!

Câteva lepşe

Am cam rămas în urmă cu lepşele primite, aşa încât vă prezint astăzi un articol de tip 3 în 1. 3 lepşe de la 3 fete care-mi sunt tare dragi.

Încep cu leapşa de la Addicted, care vrea să ştie ce îmi doresc de la Moş Crăciun. Nu e chiar prea devreme de discutat despre aşa ceva, mai sunt doar 4 luni până la Crăciun, iar mulţi dintre noi trebuie să economisim serios ca să ne cumpărăm de Sărbători nişte cadouri frumoase. Aşadar, de Crăciun îmi doresc:

  • aparat foto (încă ne gândim la model);
  • un ceainic/set ceai (da, încă unul, pentru mine se pare că nu există “prea multe ceainice” );
  • cărţi (vezi Wishlist)
  • cuptor cu halogen Vitacook (deşi e posibil să-l cumpăr mai devreme, văd că acum este la promoţie, se vinde împreună cu un mixer vertical)

A doua leapşă de astăzi este primită de la Questioare – trebuie să vă prezint 5 must have-uri pentru acest an. Mă voi referi doar la obiecte, nu la persoane sau situaţii. Îmi este mai simplu aşa. 🙂

(more…)

Concurs Bijouterici

Pe Alexandra am văzut-o de multe ori la târgurile handmade, însă din păcate nu am interacţionat niciodată, aşa că am aflat mai multe de drăguţele ei bijuterii de la Addicted, clientă fidelă, foarte mulţumită de produsele cumpărate.

Mai nou, Alexandra lansează un concurs, unde oferă ca premiu un colier din Colectia Diafan, realizat din flori din tul roz, alb şi roşu, “presărat” cu bobiţe crem din sticlă. Lănţişorul este realizat din mărgeluţe mici din sticlă, iar florile de tul sunt aşezate pe o bucată de piele naturală pentru a se simţi moale şi catifelat la atingerea cu pielea.

Regulile sunt simple, tot ce trebuie să faceţi este să:

1. Intraţi pe site-ul www.bijouterici.ro şi să alegeţi bijuteria preferată

2. Intraţi pe pagina de Facebook Bijouterici şi să postaţi pe Wall fotografia aleasă precum şi un mic text prin care să îi oferiţi câteva sugestii: ce anume v-a plăcut, ce v-aţi dori să mai vedeţi, ce nu vă place, ce părere aveţi despre preţuri + orice alte sugestii.

3. Mai departe trebuie să adunaţi cât mai multe like-uri la postul vostru, aşa că trebuie să vă convingeţi prietenii să vă voteze alegerea. Atenţie: pentru a putea vota un post, persoana respectivă trebuie să dea întâi like la pagina “Bijouterici“.

4. Se va primi un bonus (echivalent cu 10 like-uri) dacă:

– postaţi pe wall-ul vostru un link spre acest concurs (opţional)
– puneţi la profilul de Facebook o poză cu o Bijouterică şi link spre concurs (opţional)
*dacă doriţi bonusul, va rog anunţaţi-o că aţi îndeplinit condiţia printr-un comment la postul vostru.

Concursul se va desfăşura în perioada 13.09.2011 – 05.10.2011.
Va câştiga concursul persoana care până pe data de 5 octombrie va aduna cele mai multe like-uri la postul său.

Câştigătoarea/câştigătorul va fi anunţat/ă de Alexandra pe data 6 octombrie. De asemenea va oferi un alt premiu surpriză pentru persoana care a reuşit să o impresioneze cel mai mult.

Menţiuni:
Nu pot participa la concurs persoanele care realizează bijuterii handmade.

Succes!

Matrioşka mea

Una din cele mai vii amintiri ale copilăriei mele este joaca cu păpuşa rusească a străbunicii mele. Mergeam în vizită la ea destul de rar, aproape mereu însoţită de verişoara mea. Mă încânta atunci că eu şi verişoara mea aveam aceeaşi străbunică, mă simţeam parcă şi mai apropiată de ea, ca şi cum am fi fost 2 surori, nu doar rude şi cele mai bune prietene.

Eh, şi străbunica mea avea mai multe bibelouri frumoase, şi o matrioşka deosebită, care m-a fascinat de prima dată când am văzut-o. Numai acolo am avut ocazia să mă joc cu aşa ceva, acasă aveam clasicele jucării de pluş iar prin magazinele noastre nu am văzut niciodată de cumpărat păpuşi ruseşti.

Aşa că atunci când am văzut pe rafturile unui chioşc din faţa Cimitirului Vesel mai multe modele de păpuşi ruseşti, n-am ezitat să-mi cumpăr una. Am ales o păpuşă pe placul meu, am plătit (20 lei) şi de cum am ajuns în camera de hotel, am început să o desfac şi m-am jucat câteva minute, simţindu-mă iarăşi ca un mic copil.

Matrioşka mea nu este la fel de deosebită ca a stră-bunicii mele. Nu se desface la fel de uşor, nu este realizată cu la fel de multă migală, nu este formată din la fel de multe păpuşi. Cu toate acestea o iubesc. Şi oriunde în lume mă voi mai duce voi mai cumpăra şi altele, poate îmi fac o mică colecţie.

  

Pentru cei interesaţi, am căutat mai multe informaţii despre celebra păpuşă rusească.

Matrioşka (rusă: матрёшка) este o jucărie din lemn, o păpuşă viu colorată, goală pe interior, în care sunt introduse alte păpuşi, mai mici, identice. Se realizează din lemn de esenţă moale, din mesteacăn sau tei. A apărut prima dată în anii ’90 ai secolului al XIX-lea, în localitatea Abramţevo, dar adevăratul centru de confecţionare a celebrei jucării a devenit Serghiev-Posad.

Arhetipul acestei jucării îl constituie ouăle de Paşte, viu colorate, care se realizau în vechime din lemn pictat. Aceste ouă erau goale în interior, în cel mai mare putând fi incluse altele mai mici. O astfel de jucărie se întâlnea şi în Japonia, reprezentând un bătrânel jovial, cu mustăţi lungi şi albe, Darumú (sau, după alte informaţii, înfăţişându-l pe sfântul budist Fukuruma), păpuşa care era alcătuită din cinci figurine ce intrau una în alta.

Odată, după cum spune una dintre legende, cunoscutul pictor rus Serghei Maliutin ţinea în mână un ou de lemn pictat şi o jucărie japoneză. Aceste jucării diferite, realizate în două colţuri diferite ale Pământului, i-au dat o idee interesantă: imediat a schiţat pe hârtie o păpuşă hazlie, apoi încă una şi încă una… La rugămintea pictorului, strungarul V. Zvezdocikin a realizat, din lemn, forma dorită. Serghei Maliutin a pictat-o. Aşa a venit pe lume fetiţa îmbrăcată în sarafan rusesc: cu şalul ei, cu cocoşul negru în braţe. În interiorul ei se mai ascundeau încă şapte figurine, una mai mică decât alta, ultima, cea de-a opta, înfăţişând un bebeluş în faşă. Cineva, văzând-o, a exclamat: „Ptiu, este chiar Matriona!” Şi aşa a primit fetiţa numele de Matriona, de la care mai târziu s-a format diminutivul Matrioşka.

Sursa

 

Alo?

În ultimul timp mi-am format un obicei care cu siguranţă îi enervează pe mulţi dintre prietenii mei (sau cei care mă apelează). Dacă nu pot vorbi în acel moment la telefon, nu răspund. Simplu ca bună ziua.

Procedez astfel tocmai pentru a proteja sentimentele celor care mă sună. Mă săturasem la un moment dat să aud dezamăgirea din vocea lor când îi opream din vorbit şi povestit cu mult entuziasm, că ştii, că de fapt eu nu pot vorbi. Şi pentru că ştiu că şi eu mă simt aiurea când îmi sun o prietenă, încep repede să-i povestesc ceva şi ea tot încearcă să-mi spună că de fapt nu poate vorbi, dar a răspuns ca să-mi zică asta şi ca să nu mă supăr.

Mi se pare mult mai potrivit să nu răspunzi deloc, mai ales dacă ştii că nu e ceva urgent. Iar dacă e urgent îţi poţi da seama după numărul de apeluri pe care îl primeşti de la aceeaşi persoană sau printr-un sms.

Cu această ocazie vreau să-mi rog prietenii să nu se supere pe mine că procedez aşa. De asemenea, îi rog să nu creadă că sunt supărată dacă nu răspund la un apel. Nu mă supăr eu aşa uşor, din orice nimic, iar dacă o fac, de obicei îmi exprim motivul pentru care sunt supărată. Dacă e ceva urgent, trimiteţi sms/mail, şi iau legătura cu voi cât de repede pot.

De asemenea, aşa procedez şi cu Yahoo Messenger. Dacă sunt online, chiar şi fără idle, busy sau diverse mesaje, nu înseamnă neapărat că şi pot vorbi. Mai uit şi eu Messenger-ul deschis, mai vine cineva în birou să discutăm, ş.a. Nu vă mai supăraţi dacă nu răspund imediat. O să răspund când o să fiu liberă.

Voi cum procedaţi când sunteţi sunaţi de prieteni şi nu puteţi vorbi? Le răspundeţi doar ca să le ziceţi că trebuie să închideţi imediat sau nu răspundeţi deloc?

Oameni care îmi plac

Acum ceva timp am făcut o leapşă în care v-am povestit despre oamenii care nu-mi plac. Am promis atunci că voi reveni cu un articol în care să amintesc şi de acele categorii de persoane care mă fac să mă simt bine, pe care îi respect şi îndrăgesc. Aşa că hai să încep…

  • oamenii harnici
Îi recunoşti uşor, nu stau o clipă degeaba, mereu îşi caută ceva de făcut. Casa lor e mereu curată, au timp să iasă şi în oraş, să şi muncească şi să-şi îndeplinească şi anumite responsabilităţi. Îi admir sincer, nici nu ştiu cum de îşi găsesc timp să le facă pe toate, şi mai ales de unde au atâta energie în ei.
  • oamenii prietenoşi
Îi iubeşti de la prima întâlnire. Chiar dacă nu te cunosc, sunt foarte prietenoşi, vin la tine, se prezintă, deschid conversaţia, îţi cer datele de contact, te pupă pe obraji la sfârşit. E impresionant, mai ales pentru o persoană ca mine, destul de rece în relaţiile cu ceilalţi.
  • oamenii ambiţioşi

Am mulţi prieteni ambiţioşi şi fiecare întâlnire cu ei este o inspiraţie pentru mine. Reuşitele lor sunt modele de urmat, nu le privesc cu invidie şi nici nu îi judec pentru că mi le povestesc. Până la urmă eu îi întreb ce au mai făcut în ultimul timp, e normal să-mi povestească.

Aceste discuţii mă energizează, îmi arată că uite, se poate să faci şi aia, şi cealaltă, le poţi îmbina, poţi avea succes. Îmi place să mă întâlnesc şi să vorbesc cu persoane de la care am ce învăţa.

  • oamenii veseli

Zâmbesc mereu. Rareori îi vezi trişti sau plângând. Au mereu o vorbă bună să-ţi spună sau o întâmplare amuzantă să-ţi povestească. Mai mare dragul să-ţi petreci timpul alături de ei. Sunt mândră şi bucuroasă că prietena mea cea mai bună se încadrează în această categorie.

Cu siguranţă mai sunt şi alte categorii de persoane pe care le admir, dar voi încheia aici articolul. Puteţi considera acest post o leapşă, dacă cineva doreşte să o preia să lase un comentariu, pentru a vă adăuga link-ul aici.

Barry M şi Sleek Makeup în România

Pe Alexandra am cunoscut-o anul trecut, atunci când căutam sponsori şi donaţii pentru evenimentul Lecturi Urbane. Nu a ezitat să ne ajute, oferindu-ne 20 de cărţi în stare foarte bună.

De curând, magazinul online pe care îl gestionează, MyaShop, şi-a extins gama de produse, oferind în prezent, pe lângă linia de produse profesionale, şi liniile brand-urilor britanice Barry M şi Sleek Makeup. Ştiu că acest blog este citit de multe fete pasionate de cosmetice, aşa încât m-am gândit să vă ofer câteva informaţii despre cele două branduri şi produsele lor.

Atât Sleek Makeup cât şi Barry M au câştigat încrederea femeilor din întreaga lume oferind produse de calitate la preţuri avantajoase. Acestea s-au făcut cunoscute pasionatelor de makeup din România prin intermediul numeroaselor review-uri şi tutoriale postate pe YouTube.

MyaShop vă pune acum la dispoziţie cele mai reprezentative şi bine vândute articole de makeup ale celor două branduri :

Pentru a viziona gama completa accesaţi site-ul www.MyaShop.ro.

În curând vor apărea pe blog şi articole de tip review cu produse de pe MyaShop.

Jurnal de călătorie: Peştera Sfântului Andrei

În timpul vacanţei pe litoralul românesc, ne-am rezervat o zi pentru a vizita Peştera Sfântului Andrei. Aceasta este situată în apropierea localităţii Corvin din judeţul Constanţa, cam la 4km de şoseaua Constanţa-Ostrov. Noi am mers vreo 2h de la Eforie Nord şi la un moment dat chiar am avut emoţii pentru că rămâneam fără benzină şi nu era nici o benzinărie decentă prin zonă. Până la urmă am găsit un Petrom mic şi după ce am plecat de acolo, la doar 3-5 minute de mers, am găsit şi Peştera Sfântului Andrei.

Peştera a fost descoperită în 1918, de un locuitor din zonă, avocat, pe nume Jean Dinu, în urma unui vis. Era atunci într-o stare avansată de degradare, însă acesta a curăţat-o şi a construit aici chilii. În vara anului 1944 Peştera (ce se transformase în biserică) a fost sfinţită de Chesarie Păunescu, Episcopul Tomisului. La scurt timp, trupele ruseşti au distrus-o şi de-abia după 1990 locul a fost refăcut.

Lângă Peştera Sfântului Andrei se află şi o biserică mai mare, care adăposteşte Moaştele Sfântului Andrei.

 

Însă impresionantă pentru noi a fost Peştera Sfântului Apostol Andrei, o adevărată mică biserică, săpată în stâncă, la baza muntelui. Pe pereţi sunt multe icoane, luminate de candele, iar în locul altarului se află o icoană mare a Sfântului Apostol Andrei. Vă spun sincer că nu am mai întâlnit un loc mai liniştit ca acesta. Deşi mai erau câţiva oameni înăuntru care se rugau, precum şi un călugăr, în Peşteră era complet linişte.

Sunt şi vreo două băncuţe, unde te poţi aşeza, să te linişteşti şi să te rogi. Nu cred că există loc mai bun să-ţi regăseşti pacea interioară.

  

Imagini cu Peştera Sfântului Apostol Andrei, cu tavanul peşterii şi cu pereţii încărcaţi de icoane

  

Icoana cu Sfântul Apostol Andrei, iconiţele de pe pereţi şi altarul

Vă recomand să încercaţi să vizitaţi acest loc anul viitor, când mergeţi la mare. Aveţi grijă să fiţi îmbrăcaţi corespunzător, nu se acceptă vizita în pantaloni scurţi, fuste scurte sau maiouri. Nu există taxă de intrare, însă puteţi lăsa nişte bancnote în cutiile amenajate, pentru întreţinerea locului.