Feb
2009

Cumpărături cu peripeţii – din nou

categories: personal

Astazi mi-am facut din nou cumparaturile in Kaufland deoarece este mai aproape de mine.
Bineinteles ca iarasi marfa era depozitata pe jos, asteptand ca angajatii sa o aranjeze pe marfuri. Nici nu aveai loc sa treci cu carutul de ea. Mai nou era ca acum faceau si curatenie. Dar nu curatenie de genul cineva a scapat ceva pe jos, hai sa stergem. Nu, doar stergeau pe jos si incurcau clientii. Nu pot sa faca acest lucru seara, dupa terminarea programului?
Nici clientii tzarani nu au lipsit. Cand am iesit de la coada si a trebuit sa pun pinul (am platit cu cardul) nu puteam din cauza ca doamna din spate statea exact in fata aparatului. M-a vazut ca vin, nu s-a miscat. Mi-a suflat in ceafa cat am tastat PIN-ul. Am ascuns cu mana, poate asa se prindea ca nu face bine…dar pe naiba, parca stie ea. Oooof…cand o sa se invete si oamenii astia?
Nici macar nu mai sunt nervoasa, am inceput sa ma obisnuiesc. Asta e…sunt doar dezamagita ca nu putem fi civilizati.

Later Edit: Vad ca un cititor de-al meu s-a simtit si a luat apararea acestor cumparatori nepoliticosi. Draga fata, daca si tu esti asa, ca altfel nu stiu de ce le-ai lua apararea celor care nu stiu niste reguli de bun simt, sper ca ai invatat ceva din acest post si data viitoare cand mergi la cumparaturi nu te vei mai impinge in cel din fata. Stii…faptul ca doresc ca cei din jur sa se poarte politicos nu este o fandoseala, desi tu asa crezi.


Feb
2009

Despre bun simt

categories: personal

Ce faci cand cineva (nu foarte important) spune ceva care te deranjeaza? Nu neaparat tie, dar de fata cu tine.
Te pui la nivelul lui si te certi?
Sau stai cuminte in banca ta, aratandu-i ca ai fost crescut mai bine?
Voi alege sa nu ma pun cu prostul, mai ales ca nu trebuie sa-l mai suport decat 2 saptamani. Daca persoana respectiva n-are pic de bun simt la varsta de 30 de ani…ce ii mai poti cere?

Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar se vede o diferenta foarte mare intre o persoana crescuta intr-o familie de intelectuali, care a facut un liceu bun si o facultate buna si o persoana “de mahala”. Am remarcat de-a lungul timpului cum prietene din copilarie s-au schimbat teribil de mult si desi eram la fel atunci, acum ele se despuiesc pe hi5, se culca cu zeci de barbati, au un limbaj trivial si e posibil sa le vad in curand pe pitzipoanca.

Ah, si chestia asta se observa in special la femei. Sunt mai multe femei de genul asta, decat barbati.


Feb
2009

Kaufland

categories: personal

Ieri seara am facut niste cumparaturi in Kaufland. Era destul de aglomerat, fiind ora 6. Oamenii ies de la serviciu si vin sa-si faca cumparaturile.

In aceste conditii, angajatii Kaufland descarcau marfa si o aranjau pe marfuri. Da, in acea aglomeratie! Mai era si marfa nedesfacuta intre gondole ca sa nu ai loc sa treci cu carutul. (apropo…de ce la Kaufland nu sunt decat caruturi din alea mari?) De asemenea angajatii incurcau clientii, incercand sa aranjeze marfa.

Aprovizionarea cu marfa se realizeaza inainte de inceputul programului sau la sfarsitul programului. Cel putin asa trebuie facut. Nu erau rafturile goale ca sa necesite marfa urgent. Clientii nu trebuie incurcati, ca daca nu reusesc sa ajunga la raftul respectiv, o sa plece si o sa cumpere acele produse din alta parte. Dar asta e de acum teorie, daca nu o respecta, pierderea lor.

De asemenea la Kaufland m-am confruntat si cu clientii tzarani. (asa i-am numit eu) Ii recunosti usor. Sunt cei care te imping cand stai la coada la casa, desi nu ai unde sa avansezi. Sunt acei care atunci cand platesti cu cardul, sta lipit de tine. Sau acela care inainte sa apuci sa platesti, atunci cand de-abia iti asezi produsele, iese din coada si sta langa tine, de parca daca se asaza acolo vanzatoarea o sa termine mai repede de scanat produsele.

Concluzia: mersul la cumparaturi streseaza!


Feb
2009

Primul pas

categories: personal

De ceva timp sunt nemultumita de faptul ca mereu trebuie sa fac eu primul pas sau ca eu trebuie sa fiu politicoasa/prietenoasa fara sa primesc acelasi tratament in schimb.

Intr-o colectivitate noua eu sunt cea care se duce, se prezinta altor persoane, se imprieteneste. As dori ca macar o data sa vina si cineva la mine, nu sa ma duc numai eu.

In afaceri, am incercat sa fiu permisiva, asteptand datorii fara sa cracnesc, mai lasand de la mine…ca ceilalti sa imi intoarca aceste favoruri creandu-mi noi probleme.

Cu prietenii tot eu sunt de cele mai multe ori initiatoarea conversatiilor, cea care face invitatii sau suna. Bineinteles sunt si exceptii. Ma bucur nespus cand o prietena ma contacteaza, ma intreaba ce mai fac, arata ca ii pasa totusi de ce se intampla. Bine…ati putea spune ca cine nu face asta probabil nu iti este prieten…si asta-i drept, nu m-am gandit pana acum(sau nu am vrut sa realizez acest lucru).

M-am saturat sa fac primul pas. De acum voi astepta, cel putin o perioada. Asa, ca un experiment.


Feb
2009

The Tale of Despereaux

categories: filme

tale_of_despereaux

M-am uitat la acest film deoarece am citit undeva ca e la fel de bun ca Ratatouille. Insa nu e cazul. Sunt multe asemanari, dar acest film este plictisitor si de-abia asteptam sa se termine mai repede.

La inceputul filmului facem cunostiinta cu un sobolan, care calatorea pe mare impreuna cu un om. Cei doi se indreapta spre un oras deorece era ziua in care se servea celebra supa a bucatarului nu-stiu-cum.

Pana la urma, din cauza sobolanului, regina moare. (sobolanul atras de mirosul supei a cazut in farfuria reginei si aceasta de spaima a cazut cu capul in farfurie…si a murit). Regele, indurerat, ordona ca sa nu se mai faca supa si sa se omoare toti sobolanii din regat. Sobolanul ajunge in final in beci, alaturi de alti sobolani. Din momentul acela nu a mai plouat, nu a mai aparut soarele. Deja povestea pare aiurea.

Apoi trecem de la sobolani la soareci. Intr-o familie de soareci se naste un soricel mic, care era foarte viteaz si nu ii era frica de pisici. Acesta este alungat de soareci din aceste motive si ajunge langa sobolani. Apoi fuge de ei si nimereste la printesa, se imprieteneste cu ea.

Dar langa printesa era o servitoare geloasa. Aceasta, convinsa de sobolan (acesta se suparase ca printesa era speriata de el si nu vroia sa-l ierte) o rapeste pe printesa si o duce la sobolani.

Pana la urma…soarecele o salveaza pe printesa. Bucatarul face iar supa, apare soarele, toata lumea e fericita.

Ii dau nota 5 din 10.


Feb
2009

Valentine’s Day

categories: personal

Peste cateva zile sarbatorim iarasi o traditie care nu este a noastra. Anii trecuti eram si eu incantata, dadeam bani pe tot felul de porcarioare care acum stau aruncate prin casa si nu mai stiu unde sa le asez. Dar gata, anul asta nu mai cedez! Nu voi mai sarbatori prostia asta, nu voi mai da banii total aiurea. Prefer sa investesc banii in altceva. (in vreo 2 saptamani veti afla in ce :P)

P.S. Daca sunteti interesati de cazare la munte de ziua indragostitilor, am primit o gramada de oferte in mail. Ask me.


Feb
2009

Seven Pounds

categories: filme

seven_pounds_1225452724_2008

Tim Thomas era un inginer de succes, cu o sotie frumoasa si o viata perfecta. Aceasta pana cand, din cauza ca era atent la telefonul mobil, a cauzat moartea a 7 oameni, inclusiv sotia lui.

De atunci a luat identitatea fratelui lui, Ben Thomas, care lucra la IRS. A inceput sa caute oameni care sa aiba nevoie de ajutorul lui, urmarindu-i cu atentie pentru a fi sigur ca acestia merita acest ajutor.

In final ofera o noua viata pentru 7 oameni. Unei femei maltratate ii ofera casa lui de pe plaja, unui orb ochii lui iar lui Emily (fata de care se indragostise) ii ofera inima lui.

Un film trist…


Feb
2009

Annoyed

categories: personal

Ma enerveaza cumplit cand trebuie sa o fac pe soferul. Adica atunci cand trebuie sa ma duc sa iau persoane de undeva, sa le duc in alta parte, desi nu m-am oferit. Cateodata, de politete, ma mai ofer, stiind ca asta se asteapta de la mine…dar tot ma supar pentru ca acele persoane nu se gandesc ca trebuie sa ocolesc ca sa le iau pe ele, ca benzina costa, ca imi ocupa timp. Si cand mai au si pretentii de genu: “de ce nu mergi pe strada X”? sau “mergi mai incet”…Mama mea s-a suparat la un moment dat ca i-am zis ca nu ii mai duc prietenele acasa/la mall/sau unde mai vroiau ele dar nu intelege ca pur si simplu nu-mi place. Nu vreau sa fiu rautacioasa, cateodata duc cu placere, depinde si de moment si daca acea persoana este in drumul meu sau daca trebuie sa ocolesc ca sa o iau.

Pacat ca multe persoane nu se prind de chestia asta si continua sa fie nesimtite (ca altfel nu le pot spune) si sa se astepte ca tu sa te duci sa le iei, sa le duci, de parca tu n-ai alta treaba mai buna. Inainte sa faceti tot felul de cereri din astea (ca stiu ca multe persoane fac…toti soferii s-au intalnit cu persoane din astea – rude, prieteni, prieteni ai rudelor sau ai prietenilor) ganditi-va daca omul acela are drum pe la voi sau trebuie sa ocoleasca? Consuma multa benzina? Il ajutati cu bani de benzina? Unde va duceti impreuna, este interesul lui sau al vostru?


Feb
2009

Slumdog Millionaire

categories: filme

slumdog_millionaire


Un film impresionant, cam dur pentru mine, care deja a castigat nenumarate premii la toate evenimentele si este si marele favorit pentru premiile Oscar.
Filmul prezinta povestea unui tanar indian, Jamal, care participa la concursul “Who wants to be a millionaire?” si desi este needucat, stie toate raspunsurile la intrebari.
Daca vreti sa cititi toata prezentarea, urmariti postul mai departe.

(more…)


Feb
2009

Restaurantul Cosmopolitan – Ramada

categories: timp liber

Am fost ieri la acest restaurant si am fost foarte impresionanta. Imi pare rau ca nu am facut poze…

In primul rand restaurantul este bine organizat, mesele sunt astfel pozitionate incat ai parte de intimitate, desi nu sunt separeuri.
Cel mai mult mi-a placut servirea chelnerilor. Ca la carte. Chelnerul vine, te intreaba daca ii permiti sa-ti duca haina la garderoba, este foarte atent la mese, vine imediat, intai a servit femeile (ceea ce este o regula de bun simt dar n-am mai intalnit-o in alte restaurante…oricat de bune sau rele ar fi fost…mereu serveau pe cine era mai aproape). De asemenea chelnerul te serveste prin dreapta, asa cum trebuie. Si-a cerut mii de scuze cand a uitat sa aduca un suc la masa. Cand am plecat, a venit cu noi la garderoba, m-a ajutat sa ma imbrac cu haina

Antreurile erau foarte interesante, tot felul de rulade, pui cu sos de branza, un fel de sos de masline…foarte pretentioase. Pentru felul principal mi-am comandat piept de pui cu smantana si ciuperci. Delicios. S-a comandat si mult peste…toate felurile erau aranjate intr-un mod deosebit si erau gustoase.

N-am mai stat si la desert, desi meniul era foarte interesant. As fi gustat Baked Alaska..ca am tot auzit de acest desert. (In sims:)))
Preturile nu erau mici, dar e normal..este totusi un restaurant de lux. Un fel de mancare costa intre 25 – 45 lei. Nu mai stiu cat erau bauturile.

Va recomand acest super restaurant. Pe mine m-a impresionat. Este perfect pentru o ocazie deosebita. La o aniversare, trebuie sa te simti bine si sa nu regreti ca dai sume de peste 500 lei doar pentru o seara. Conteaza extrem de mult servirea…de aceea ospatarii trebuie sa fie bine pregatiti, politicosi. Pacat ca putine restaurante pun accentul pe acest lucru. Nu dau nume, dar cred ca e de ajuns faptul ca in momentul acesta nici un restaurant din Iasi nu se apropie de nivelul restaurantului Cosmopolitan. (poate doar Casa Bilius..desi este un local mic. E posibil si Little Texas sa fie ok, dar nu am mai fost acolo de foarte mult timp..asa ca nu stiu).