Mi-am propus să citesc toate cărţile din seria Ciclul invizibilului scrisă de Eric-Emmanuel Schmitt, după ce am rămas impresionată de “Oscar şi Tanti Roz”. Am citit şi Milarepa, mai lipsea “Copilul lui Noe”, “Domnul Ibrahim şi florile din Coran” şi “Viata mea cu Mozart”. Pe primele două le-am comandat pe elefant.ro însă din nu ştiu ce motiv, mi-a venit doar prima, deşi am aşteptat 10 zile lucrătoare în plus pentru “Domnul Ibrahim…” care nu era în stoc. Asta e, nu-i nimic, îl voi mai căuta prin librării.
Mi-a plăcut mult “Copilul lui Noe”, mai mult ca “Milarepa, aproape la fel de mult ca “Oscar si Tanti Roz”. În cele 180 de pagini ni se prezintă povestea micuţului Joseph, unul din miile de copii evrei care trebuie să se ascundă de nazişti pentru a scăpa cu viaţă. Familia sa îl lasă la familia Sully pentru protecţie, însă la un moment dat nu mai este în siguranţă aici, aşa încât ajunge la părintele Pons, un om care şi-a încredinţat viaţa salvării de copii evrei. La Vila Galbenă (casa în care stau copiii), Joseph se împrieteneşte cu un băiat de 16 ani, Rudy, şi împreună cu acesta va încerca să descopere secretul părintelui Pons – acesta colecţionează diferite obiecte ale civilizaţiilor pe cale de dispariţie, în catacomba bisericii din curte. Acest secret îi apropie foarte mult pe copil şi pe părinte, care încep un drum al cunoaşterii celor două religii – ebraică şi creştină.
Citeste in continuare: Copilul lui Noe – Eric-Emmanuel Schmitt
