Tag: carti


Aug
2011

250 de curse alături de Michael Schumacher – Nicolae Cosmescu

categories: cărţi, personal

Marea mea pasiune pentru Formula 1 a început în anul 2000. Nu mai ţin minte cum a debutat totul, cum am ajuns să mă uit la un sport atât de masculin, mai ales că nu eram pasionată de maşini, viteză sau tehnologii noi. Însă s-a întâmplat şi tot în acelaşi an mi-am ales şi favoritul, pe Michael Schumacher într-o maşină Ferrari, fără să ştiu ceva despre trecutul său în acest sport sau despre valoarea maşinii în comparaţie cu celelalte.

Am fost un fan înfocat timp de 5 ani, până în 2004. Urmăream aproape fiecare cursă, chiar dacă asta însemna să mă trezesc la 6 dimineaţa duminică, ca să nu ratez cursa din Australia, sau sa încerc pe cât posibil să-mi aranjez meditaţiile din weekend astfel încât să fiu acasă la ora 15.00 când se difuzau cursele ce aveau loc în Europa. Aveam caiete în care lipeam articole din ziare, cumpăram şi citeam cu atenţie ziarul ProSport (doar atunci când erau curse), înregistram pe reportofon tot ce spuneau prezentatorii de-a lungul cursei, purtam haine roşii şi galbene, ca un adevărat fan Ferrari. Când am vizitat Monte Carlo am insistat pe lângă tatăl meu să-mi cumpere un tricou original Michael Schumacher, care a costat mult prea mult, dar deh…te poţi pune cu pasiunea? Eram înnebunită după acest sport, îi băteam toată ziua la cap pe părinţii mei, pe verişoara şi pe prietena mea, pe prietenul meu, ba chiar şi pe unii profesori – aşa am descoperit că şi profesoara mea de franceză, o doamnă la vreo 60 de ani, fostă directoare de liceu, era un mare suporter al lui Schumacher. Prietenele mele au urmărit de dragul meu cursele, bineînţeles, plictisindu-se teribil, chiar şi prietenul meu a încercat să îmbrăţişeze acest sport, dar a adormit în timpul cursei. 🙂

Pe parcursul acestor ani, Ferrari a început să domine din ce în ce mai mult acest sport, aşa încât, deşi mă bucuram teribil de fiecare dată când câştigau, cursele au devenit monotone. La un moment dat nu mai urmăream cu atenţie cursa, lăsam televizorul deschis, şi-mi făceam temele. Şi aşa a început sfârşitul pasiunii mele pentru Formula 1. În 2006 Michael Schumacher s-a retras, aşa încât am zis şi eu adio Formulei 1. În 2010 a revenit, dar deja era prea târziu pentru mine. Cu toate acestea încă iubesc acest sport şi sunt recunoscătoare pentru toate momentele de emoţie şi bucurie pe care mi le-a acordat.

De aceea am şi cumpărat această carte – “250 de curse alături de Michael Schumacher”, atunci când am văzut-o la ofertă în Cărtureşti, la doar 9 lei. Am citit-o pe nerăsuflate, am aflat astfel multe lucruri despre cursele de dinainte de 2000, am putut face cunoştinţă şi cu piloţi de valoare precum Mansell, Senna, Prost. Şi cum astăzi, 25.08.2011, se împlinesc 20 de ani de la debutul lui Michael Schumacher în Formula 1, m-am gândit că e ziua perfectă să vă spun câteva cuvinte despre carte.

Cartea este structurată pe ani, începând cu 1991, prezintă fiecare cursă în parte, cam într-o pagină, nu mai mult. Nu plictiseşte cu detalii, sunt menţionate doar informaţiile importante, cu câteva impresii ale autorului. Ni se prezintă şi situaţia generală, hotărârile luate de FIA şi lista de piloţi şi echipe. Prima cursă prezentată este cea de la Spa, din Belgia, prima în care a concurat Michael Schumacher. La fiecare cursă ni se menţionează date despre sportiv, chiar dacă acesta a fost printre câştigători/conducătorii cursei sau nu. Mi-a plăcut să găsesc informaţii despre motivul eşecului lui Schumacher, atunci când a fost cazul.

Singurul lucru care m-a deranjat au fost cele 30 de pagini lipsă din carte. Am trimis mail editurii, convinsă că voi fi ignorată, dar nu a fost cazul. Mi s-a răspuns, şi-au cerut scuze şi mi-au oferit şansa schimbării cărţii. Eu nu am vrut decât scuze, nu o să mai stau să trimit cărţi prin poştă.

Am mai găsit o carte despre Formula 1, avându-l ca autor tot pe Nicolae Cosmescu (o puteţi vedea aici), însă este scrisă în 2005, iar de atunci şi până azi s-au schimbat mult prea multe lucruri. Am fost surprinsă să văd că acum sunt 19 curse, nu 17, că au apărut noi circuite, în India, Abu Dhabi, Singapore, Japonia sau China. Foarte frumos! Sunt şi elemente din regulament care nu mi se par ok, însă sunt conştientă că au fost stabilite tocmai pentru siguranţă şi pentru păstrarea interesului fanilor Formulei 1. Dacă un sportiv bun, de la o echipă cu numeroşi sponsori în spate, câştigă tot, nu mai urmăreşte nimeni cursele. Am înţeles că trebuie să se bucure de şansă şi echipele mici, cu bugete sau sponsori aproape inexistenţi.

Poate voi mai da o şansă Formulei 1. Trebuie însă să mă pun la curent cu noul regulament, noii piloţi, noii campioni. Şi trebuie să suport să-l văd pe favoritul meu într-o maşină mai slabă decât cele cu care a mers până acum, şi pe poziţii mult sub prestigiul său.


Aug
2011

Fetele din Shanghai – Lisa See

categories: cărţi

Am tot văzut această carte pe rafturile librăriilor, însă de-abia după ce am citit prezentarea făcută de Simona, mi-am dorit să o citesc. Simona mi-a împrumutat şi cartea – mulţumesc! 🙂

La început nu credeam că “Fetele din Shanghai” o să mă impresioneze atât de mult. Primele capitole prezintă viaţa a două surori bogate, frumoase şi răsfăţate, din Shanghai – Pearl şi May. Lucrau ca modele pentru artişti, îşi petreceau nopţile în cluburile din cartierele internaţionale, îşi sfidau părinţii de câte ori puteau. Făceau bani frumoşi, pe care îi dădeau tatălui pentru păstrare, iubeau, se distrau. Însă visul frumos s-a terminat atunci când tatăl lor le-a spus că le-a aranjat căsătoriile.

Un lucru demodat pe atunci, Pearl şi May sunt convinse să accepte, tatăl promiţându-le că va fi o căsătorie de formă, că viitorii soţi vor pleca înapoi la Los Angeles, şi ele vor rămâne aici şi vor putea băga divorţ după ceva timp. Era absolut necesară căsătoria, pentru că tatăl avea datorii mari.

După căsătorie – Pearl, fiica cea mare, cu Sam, fiul cel mare al Bătrânului Louie, socrul, şi May, fiica cea mică, cu Vern, mezinul Bătrânului Louie, soţii şi socrul pleacă înapoi în America, lăsându-le bilete şi luându-le cele mai frumoase haine, pentru a se asigura că îi vor urma. Şi aşa află cele două fete că de fapt planul era ca ele să plece, numai aşa putând părinţii să salveze casa şi să nu rămână pe drumuri. Toate astea însă rămân în plan secund, pentru că la scurt timp Japonia atacă Shanghai-ul. Pearl şi May supravieţuiesc, însă mulţi prieteni mor, oraşul este distrus, cadavre lâncezesc pe stradă. O problemă nu vine niciodată singură – Banda Verde, o grupare interlopă din oraş, vine şi-i ameninţă pe părinţi că vor rămâne pe stradă dacă nu vor trimite fetele în America. Din cauza presiunii, într-o zi tatăl nu se mai întoarce. Mama şi fetele fug din oraş, încercând să ajungă la familia tatălui, din Canton (dacă îmi amintesc bine). Însă japonezii le vor schimba planurile – mama va muri, Pearl va fi violată brutal, May va trebui să aibă grijă de ea şi să se ocupe de plecarea lor spre America.

Ce v-am povestit eu aici e doar începutul unui roman captivant, despre iubire, putere şi tradiţie. Pe alocuri este şi roman istoric, anumite evenimente şi personaje fiind reale. Aflăm astfel multe despre persecuţia chinezilor imigranţi în America.

Cartea se termină deschis, am înţeles că există o continuare, care încă nu a fost tradusă în limba română.

Vă recomand cu căldură “Fetele din Shanghai”. Mie mi-a plăcut mult, nu mai reuşeam să o las din mână. Puteţi să o cumpăraţi de aici, la preţul de 28 lei (reducere 20%).


Aug
2011

Misterioasa dispariţie a Katharinei Linden

categories: cărţi

Mi-am dorit să citesc această carte imediat ce am văzut coperta. Asta e, dacă nu auzi nimic despre o carte sau dacă nu ţi-o recomandă nimeni, rolul de a te atrage pentru a descoperi conţinutul rămâne copertei. După ce m-am convins că este ceva care mi-ar place, am avut şi plăcuta surpriză să o primesc cadou de la librăria online Libris. Vă mulţumesc pentru profesionalismul, seriozitatea şi amabilitatea de care aţi dat dovadă de fiecare dată când am colaborat!

“Misterioasa dispariţie a Katharinei Linden” pare a fi, la prima vedere, o carte pentru copii. Eu însă nu aş recomanda-o copiilor sub 14-15 ani, pentru că subiectul cărţii este totuşi unul destul de dur.

Pia Kolvenbach, o fetiţă isteaţă de 10 ani, locuieşte într-un orăşel mic şi liniştit din Germania, Bad Munstereifel, alături de părinţii, bunica şi fratele ei. Viaţa ei se schimbă în momentul în care bunica ei îşi dă foc din greşeală, în Ajun de Crăciun, şi moare. Din acel moment Pia va deveni “fata a cărei bunică a explodat” iar colegii (şi foştii ei prieteni) vor începe să o evite, să râdă de ea, să o bârfească şi mai mult, să se teamă că se pot molipsi şi că pot şi ei exploda la rândul lor. Singurul care îi ia apărarea şi care doreşte să-i fie alături este StinkStefan, cel mai puţin popular copil din şcoală.

În scurt timp însă, micul orăşel este cutremurat de o nouă tragedie: Katharina Liden, o fetiţă de vârsta Piei, dispare. Ulterior dispar şi alţi copii. Nimeni nu ştie cum se poate întâmpla aşa ceva, cum pot dispărea copii dintr-un orăşel atât de mic (încât toată lumea se cunoaşte şi toţi ştiu…tot) şi liniştit.

Există un singur suspect. Dar nu sunt dovezi. Pia şi Stefan îşi doresc să afle adevărul, să afle ce s-au întâmplat cu acele fete. Sunt determinaţi mai ales de poveştile pe care amabilul bătrân Herr Schiller le povesteşte.

Pentru a afla deznodământul poveştii vă invit să citiţi cartea. Nu pot spune că m-a mirat identitatea răpitorului, mi-a trecut prin cap numele său încă de la începutul cărţii, dar la fel de repede am abandonat ideea. Aşa încât la final tot e surprinzător.

Acţiune, suspans, un pic de supranatural (prin poveştile spuse celor doi copii), de toate veţi avea parte în carte. Am fost încântată să descopăr mulţi termeni în germană, explicaţi la final într-un mic dicţionar (descoperit de mine după ce trecusem de jumătatea cărţii; bineînţeles că până atunci mă încăpăţânam să caut tot ce nu cunoşteam în dicţionar). Mi-am reamintit ceva termeni cu ocazia asta.

Vă invit să o citiţi şi voi, o găsiţi la un preţ foarte bun (reducere de 30% – acum la 25 lei) pe libris.ro.


Jul
2011

Tuareg & Ochii tuaregului – Alberto Vazquez-Figueroa

categories: cărţi

Odată cu finalizarea acestor 2 cărţi (la care se adaugă şi Bora Bora) pot spune că Alberto Vasquez – Figueroa este unul dintre autorii mei preferaţi. Cărţile lui sunt interesante, captivante, te ţin cu sufletul la gură, nu poţi lăsa din mână romanul până nu ajungi la finalul său.

Tuareg este romanul cel mai de succes al autorului. Ochii tuaregului vine ca o continuare a acestuia, scris şi publicat la 20 de ani distanţă. Ambele romane se axează asupra unui singur personaj: Gacel Sayah, însă în Tuareg e vorba de tatăl, iar în Ochii tuaregului de fiul său, care îi poartă numele. Din câte am observat, Tuareg este un roman mai descriptiv, pe când Ochii tuaregului prezintă mai multe dialoguri. De aceea Ochii tuaregului se parcurge mult mai uşor şi, deşi a fost preferatul meu din cele două, nu este la fel de emoţionant, nu are calitatea primului.

Tuareg

Gacel Sayah, tuareg din neamul Poporul Vălului, trăieşte alături de familia sa în deşert. Într-o zi, destinul său se schimbă prin sosirea a doi oaspeţi în tabăra sa. Vechea lege a ospitalităţii îl obligă să îi primească şi să le ofere cele mai bune condiţii, ceea ce şi face, până când apar nişte militari, îl omoară pe unul din oaspeţi iar pe celălalt îl răpesc. Legea tuaregilor îi impune lui Sayah să pornească în urmărirea celor care nu i-au respectat tabăra, pentru a-l salva pe omul răpit şi pentru a-şi repara greşeala de a nu-l fi protejat pe cel omorât.

Romanul impresionează prin descrierile deosebite ale deşertului şi ale poporului imohag (tuareg e termenul francez). Nu ştiam de acest popor, a fost o noutate pentru mine să aflu de tradiţiile lor, de felul lor de a vedea viaţa, de greutăţile prin care trec zi de zi.

Puteţi cumpăra cartea de aici, cu 27 lei.

Ochii tuaregului

În această continuare, scrisă după 20 de ani, este prezentată viaţa familiei lui Gacel Sayah: cei 3 fii, nevasta şi fiica sa. Rămăşi săraci, pe drumuri, alungaţi sau urmăriţi de cei care le vor răul, cei 5 ajung să îşi aşeze tabăra într-o zonă neprietenoasă, unde singura sursă de apă este zgârcita şi va fi obţinută prin sacrificiul unuia dintre fii. Suferinţa lor nu se opreşte aici. Într-o zi, trece pe lângă tabăra lor o maşină de curse, condusă de Marc Miloşevici, care are neobrăzarea de a îi ameninţa cu armă şi de a le spurca puţina apă pe care o au, aruncând ulei de motor în fântână. Acest episod declanşează o luptă între tuaregi şi organizaţia ce se ocupă cu cursa prin deşert. Gacel (fiul eroului din prima carte) ia ostatici alţi participanţi la cursă şi negociază cu reprezentaţii organizaţiei pentru a primi în schimbul lor mâna lui Miloşevici – aceasta era pedeapsa după legea tuaregilor, lui Miloşevici trebuia să i se taie o mână.

Mult dialog, mai multe personaje ca în prima carte. Negocierile, mercenarii, strategiile de luptă fac din acest roman unul extrem de interesant. Nu l-am putut lăsa din mână până nu l-am terminat.

Un singur lucru aş mai adăuga. În Tuareg ni se spune clar că Laila, soţia lui Gacel (şi mama copiilor săi) este de origine akli, nu tuaregă. În Ochii tuaregului însă nu mai este menţionat deloc acest fapt, mai mult, Laila le vorbeşte copiilor despre cum este să te naşti tuareg, ce obligaţii ai, ca şi cum ar fi şi ea la fel. Este cumva o omisiune a autorului sau poate am înţeles eu greşit?

Ochii tuaregului poate fi cumpărat cu doar 10 lei, de aici.


Jul
2011

Tânără în comă – Douglas Coupland

categories: cărţi

Tony Parsons (jurnalist englez) a spus despre această carte că este un roman excelent, pe de-a-ntregul original. Şi într-adevăr, chiar nu pot spune că am mai citit ceva asemănător. Cred că a fost puţin cam fantastic pentru gusturile mele, mai ales că nici nu mă aşteptam la un asemenea deznodământ, dar per total mi-a făcut plăcere să-mi ocup câteva zile cu lecturarea sa.

La începutul anului 1979, Jared, un tânăr de 18 ani, moare. La sfârşitul aceluiaşi an, Karen, una din prietenele sale, ajunge în comă, ca urmare a unei supradoze de calmante (sau cel puţin aşa se presupunea). Richard, Wendy, Pam, Linus şi Hamilton, amicii celor 2, rămân să înfrunte lumea. Richard, iubitul lui Karen, va continua să o viziteze şi va încerca pe cât posibil să fie un tată prezent pentru Megan, fiica lor (care se naşte la 9 luni după ce Karen intră în comă). Wendy devine medic, lucrează mult, nu-şi găseşte timp de iubire. Pam începe o carieră de succes ca fotomodel dar în final ajunge dependentă de droguri. Toţi duc o viaţă anostă, singuri, deprimaţi, luptând să supravieţuiască de la o zi la alta. Asta până când, după 17 ani de somn, Karen se trezeşte. Atunci totul se va schimba. Şi va urma apocalipsa.

Mai multe nu vă spun, cred că ultima propoziţie v-a oferit o părere despre acţiunea cărţii.

Prima jumătate a cărţii mi-a plăcut foarte mult, credeam că totul se va termina cu trezirea lui Karen, chiar nu mă aşteptam să citesc despre apocalipsă. Nu este chiar genul de carte pe care o citesc de obicei, dar trebuie să recunosc că a fost interesantă. O recomand în special iubitorilor de lectură ştiinţifico-fantastică. Puteţi citi primele pagini aici.


Jun
2011

O mie de cocori – Yasunari Kawabata

categories: cărţi

“O mie de cocori” este prima carte ce descrie societatea japoneză care m-a dezamăgit. Mi s-a părut plictisitoare, cu un subiect încărcat, din care nu reuşeşti să înţelegi mare lucru. Bineînţeles, este doar opinia mea, poate unora dintre voi o să vă placă.

Kikuji, un băiat tânăr, de-abia rămas fără familie, este chemat la o ceremonie a ceaiului de Chikako, una din fostele amante ale tatălui său. Deşi o dispreţuieşte (în special pentru semnul maroniu de pe sân, pe care l-a văzut din întâmplare când era un copil), merge la întâlnire, unde Chikako i-o va arăta pe domnişoara Inamura, cu care Chikako doreşte să-i aranjeze o căsătorie. La această ceremonie de ceai, Kikuji o vede şi pe doamna Ota şi pe fiica sa, doamna Ota fiind o altă amantă a tatălui său. Nu vă mai plictisesc cu multe detalii, important e că doamna Ota ajunge să fie amanta lui Kikuji, acesta fiind însă fermecat şi de domnişoara Inamura. Doamna Ota, poate pentru a impedica căsătoria lui Kikuji cu domnişoara Inamura, se sinucide, iar Kikuji ajunge să discute mai mult cu fiica sa, Fumiko. În final, domnişoara Inamura se căsătoreşte cu altcineva iar Fumiko se sinucide – Kikuji va rămâne doar cu Chikako, exact fiinţa pe care o dispreţuia cel mai mult.

Puteţi cumpăra cartea de aici, cu 16 lei, sau o puteţi citi pe scribd, unde însă apar câteva erori la diacritice şi se înţelege destul de greu textul.


Jun
2011

Împărăteasa – John Burnham Schwartz

categories: cărţi

Înainte de toate vreau să mulţumesc librăriei online Libris pentru că mi-au dăruit această carte, chiar mi-am dorit-o mult. Am văzut-o în urmă cu o lună pe rafturi şi mi-a rămas gândul la ea – ştiţi doar că ador cărţile a căror acţiune se desfăşoară în China/Japonia.

Autorul notează la începutul cărţii că romanul nu este unul istoric şi că deşi vieţile unor membri ai familiei imperiale japoneze au reprezentat surse de inspiraţie pentru subiect, personajele, întâmplările şi conversaţiile prezentate sunt produsul imaginaţiei sale. Concluzionează că romanul este de la început şi până la sfârşit ficţiune.

Surpriza a venit atunci când, după finalizarea romanului, am citit câte ceva despre unii membri ai familiei imperiale – foarte multe lucruri se aseamănă, aşa încât, deşi autorul cu siguranţă şi-a expus propria viziune a familiei imperiale şi a istoriei, putem spune că citim de fapt o biografie despre viaţa împărătesei Michiko, cu câteva elemente pe final despre prinţesa Masako.

În roman ni se vorbeşte despre viaţa tinerei Haruko, care va deveni prima împărăteasă a Japoniei de condiţie umilă (cel puţin după părerea casei imperiale – ea era totuşi fiica educată a preşedintelui celei mai mari fabrici de sake din ţară). Se căsătoreşte din iubire cu prinţul Shige, căsătorie care o va costa scump. Nu va mai putea păstra legătura cu părinţii săi, va fi mereu criticată de către doamna sa de onoare (care îi transmite părerea Împărătesei, mereu nemulţumită de comportamentul şi atitudinea lui Haruko), nu i se va permite o relaţie apropiată cu fiul său (care este înţărcat fără acordul ei), nu va mai putea avea prieteni. Viaţa închisă în palat, cu îndatoriri epuizante, o va duce în final la depresie şi la o răbufnire a trupului ei, marcată prin neputinţa de a mai vorbi.

Pentru restul poveştii, vă invit să citiţi cartea. O puteţi cumpăra de aici, la preţul de 37 lei.

La final, vreau să vă expun câteva asemănări cu realitatea, pe care le-am descoperit citind despre viaţa Împăratului Akihito, a împărătesei Michiko şi a prinţesei Masako.:

  • Haruko îl cunoaşte pe prinţul moştenitor pe terenul de tenis (fapt real)
  • Haruko, viitoarea împărăteasă a Japoniei, venea dintr-o familie simplă, deşi bogată. Tatăl ei era preşedintele unei fabrici de sake. (fapt real, numai că tatăl împărătesei Michiko era preşedintele unei fabrici de făină)
  • Haruko a urmat şcoala de maici a Inimii Sacre (împărăteasa Michiko a urmat liceul Inimii Sacre)
  • Haruko şi-a pierdut vocea datorită depresiei de care a suferit după ce a devenit prinţesă, din cauza confruntării cu viaţa dificilă, plină de tradiţii, disciplină şi singurătate (fapt real, împărăteasa Michiko chiar şi-a pierdut vocea de două ori, în anii 1960 şi în 1993)
  • Haruko a încălcat multe din tradiţiile imperiale străvechi: şi-a alăptat copilul, şi-a crescut copiii, nu i-a trimis pentru a fi crescuţi de doamne de onoare (fapt real)
  • Keiko, viitoarea prinţesă, era fiică de diplomat, cu o educaţie exemplară şi cunoştea 6 limbi străine (fapt real, Prinţesa Masako vorbeşte japoneză, engleză, franceză, germană, rusă şi spaniolă, tatăl ei este diplomat şi şi-a terminat studiile cu “magna cum laude” )
  • Prinţesa Keiko a suferit şi ea de depresie (fapt real)
  • Prinţesa Keiko a avut dificultăţi în a concepe un copil, cu multe avorturi spontane (fapt real)
  • Prinţesa Keiko a dat naştere unei fetiţe, Reiko, dezamăgind o ţară întreagă care aştepta un moştenitor pentru tron (fapt real)
  • Împăratul Shige a suferit o operaţie  pentru îndepărtarea cancerului de prostată (fapt real, Împăratul Akihito s-a operat de cancer de prostată în anul 2003)

Lucru interesant şi adevărat (menţionat şi în carte):

  • Dacă o prinţesă a Japoniei se căsătoreşte cu un om din popor, atunci îşi pierde statutul primit prin naştere. Nu va mai fi numită prinţesă şi va duce o viaţă mai modestă (în funcţie bineînţeles şi de condiţia materială a soţului). În schimb, un prinţ se poate căsători cu o fată din popor, fără a exista repercursiuni.

Jun
2011

Iubirile croitoresei – Maria Duenas

categories: cărţi

Iubirile croitoresei este unul din noile romane de succes tipărite de editura Polirom. Recomandările apar de pe copertă: “bestsellerul spaniol al anului 2010”, “peste un milion de exemplare vândute”; impresionant, însă nu aş fi ajuns să o cumpăr dacă n-aş fi beneficiat şi de o reducere consistentă, mai exact de 25%, de pe Elefant.ro.

La prima vedere m-au speriat cele 600 de pagini. Dar începând să o parcurg am realizat ce plăcută e, am admirat stilul de scris deloc plictisitor şi modul captivant al autoarei de a îmbina ficţiunea cu non-ficţiunea. Şi astfel, un roman de dragoste (aşa îl consideram, având în vedere titlul) s-a transformat începând cu a doua jumătate, într-un roman istoric.

Romanul ne prezintă transformarea Sirei Quiroga, de la o tânără croitoreasă săracă, la un spion de bază al englezilor în intrigile ţesute de-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial. Prima iubire a Sirei, Ignacio, o aduce aproape de cea de a doua – de Ramiro. Acesta nu numai că o va îndepărta de mama sa şi de oraşul natal, Madrid, dar o va duce şi într-o ţară străină, unde o va abandona în cele mai grele momente. Însărcinată, singură pe lume, furată de mica avere de cel pe care-l iubea mai mult decât orice pe lume, Sira părăseşte Tanger (Maroc) şi ajunge în Tetuan. Se îmbolnăveşte pe drum, pierde copilul, ajunge să fie îngrijită într-un spital de măicuţe, sub supravegherea comisarului Vazquez. Acesta nu o va reţine din cauza unor delicte de care e învinuită (făcute de Ramiro) ci o va ajuta să se pună pe picioare. Sira ajunge în casa Candelariei, cea care va aranja să-şi deschidă un atelier şi să înceapă o noua viaţă, una mai prosperă dar şi mult mai periculoasă.

Nu vă spun mai multe, prefer să descoperiţi singuri ce se mai întâmplă cu Sira, citind cartea. Din păcate e destul de scumpă, aproximativ 45 lei, însă cred că merită. Cele 600 de pagini adăpostesc multă acţiune, istorie, puţină dragoste şi câteva descrieri ale unor peisaje de vis: Madrid, Tanger, Tetuan, Lisabona.

Puteţi citi primele pagini din carte dând click aici.


Jun
2011

Regina albă – Philippa Gregory

categories: cărţi

Regina albă mi-a reamintit cât de mult iubesc romanele istorice. Îmi place să citesc o carte ce are un sâmbure de adevăr, care să mă şi înveţe ceva, să îmi trezească curiozitatea şi să mă facă să-mi doresc să cunosc şi mai multe despre acea perioadă istorică.

Am ales acest roman, în loc de “Surorile Boleyn” sau “Moştenirea Boleyn” deoarece nu ştiam mare lucru despre Războiul celor Două Roze. Despre Henric al VIII-lea şi nevestele sale am tot citit, am vizionat şi filme sau seriale, acum voiam să învăţ ceva nou.

În Regina albă aflăm povestea de viaţă a reginei Elizabeth Woodville, o văduvă săracă din mica nobilime care ajunge pe tronul Angliei, într-o perioadă tulbure. Va trebui să lupte alături de soţul ei, Edward al IV-lea, pentru conducerea ţării şi pentru dreptul copiilor lor de a le urma pe tron, nu numai cu rivalii permanenţi, Casa de Lancaster, ci şi cu fraţii, mama şi mentorul lui Edward, care aparţin de Casa de York.

Pentru fanii casei Tudor, care va urma la conducerea Angliei după Casa de York, trebuie să ştiţi că Elizabeth Woodville este chiar bunica de pe mamă a lui Henric al VIII-lea.

Puteţi cumpăra cartea cu doar 28 lei de aici. Eu intenţionez să-mi cumpăr şi alte cărţi de aceeaşi autoare, însă în limba engleză, deoarece la noi nu au fost traduse decât cele 3 menţionate la începutul articolului. Dacă sunteţi şi voi interesaţi, puteţi comanda de pe Book Depository, la preţuri foarte bune – detalii pe blogul Simonei.


Jun
2011

Pe neaşteptate, un înger – Jaime Bayly

categories: cărţi

Am rămas cam în urmă cu prezentările cărţilor pe care le-am citit. Din păcate am foarte puţin timp liber la dispoziţie şi chiar şi când citesc o carte mă simt foarte vinovată, ca şi când aş sta degeaba în loc să muncesc. Am avut însă norocul de a da peste cărţi deosebite în ultima perioadă, care mi-au alinat supărările de peste zi şi m-au făcut să mă simt mai bine şi mai liniştită, aşa că mi-am rezervat câteva minute în fiecare zi pentru ele, indiferent de programul încărcat.

Una dintre aceste cărţi este Pe neaşteptate, un înger de Jaime Bayly. Am cumpărat această carte după ce am citit prezentarea realizată de Anca; nici nu costă prea mult, o găsiţi cu 10 lei în librăria Humanitas.

Cartea dezvăluie două poveşti de viaţă. Cea a lui Julian Beltran, un scriitor ce trăieşte izolat, departe de familia sa, cu care este certat, şi Mercedes, o femeie de vârsta a doua, săracă, care trăieşte de pe o zi pe alta, în singurătate. Destinele celor doi se întretaie în momentul în care Andrea, iubita lui Julian, îi impune acestuia să-şi găsească o menajeră care să-i facă curat în casă. Julian merge la o agenţie de recrutare şi acolo o cunoaşte pe Mercedes, de care se simte imediat apropiat. Viaţa acesteia îl impresionează – a fost vândută de mama ei de mică, a lucrat toată viaţa ca menajeră (deşi din descrieri mi se părea că a fost tratată mai degrabă ca o sclavă) iar acum nu are familie şi de-abia trăieşte de pe o zi pe alta. Julian îşi propune să o găsească pe mama lui Mercedes, să le reunească şi reuşeşte, dăruindu-i astfel lui Mercedes exact ceea ce avea nevoie pentru a fi în sfârşit fericită. De asemenea, datorită exemplului oferit de Mercedes, care nu şi-a judecat mama care a vândut-o de mic copil, iertând-o şi dorindu-şi să fie alături de ea, Julian simte nevoia să-şi revadă părinţii şi astfel va avea posibilitatea de a-şi lua adio de la tatăl său.

Dacă vă doreaţi să citiţi ceva inspirational, atunci Pe neaşteptate, un înger, va fi cu siguranţă pe placul vostru.