Category: diverse


Nov
2018

Recomandări de cărți pentru bebeluși

categories: cărţi, diverse

Mereu am iubit cărțile, îmi amintesc chiar și prima carte citită iar vizitele la bibliotecă sau la librării mi s-au părut dintotdeauna magice. Poate și din acest motiv i-am pus la dispoziție Ilincăi primele cărți încă de pe la 6 luni. Și am fost încântată că le-a primit foarte bine.

Acum am trecut deja la o nouă etapă, în care ea îmi arată cu degetul imagini și eu îi spun sau îi povestesc despre ele. Și de-abia aștept să înceapă să aibă răbdare să îi citesc povești.

Între timp vreau să vă prezint câteva din cărțile ei, poate vă ajută recomandările mele.

Cărți potrivite (și) pentru copii sub 1 an

Jungle Sounds, editura Usborne – 70 lei

Am auzit de cărțile de la editura Usborne și mi s-au părut (și încă mi se par) superbe, mi-am dorit mult să cumpăr una, să văd cum arată și în realitate. Jungle Sounds mi se pare o carte bună chiar și pentru bebeluși de 6 luni, pentru că are sunete interesante. Ilincăi i-au plăcut mai ales sunetele păsărilor și ale maimuței. Chiar râdea când le auzea. De-abia acum începe să fie interesată și de celelalte activități din carte, adică elementele în relief sau cele decupate. Fiind cartonată, încă se prezintă bine, chiar dacă a fost gustată de nenumărate ori. Singurul minus e că la câteva zile după ce am primit-o, s-a descărcat bateria (probabil pentru că a stat mult în frig, era iarnă când am comandat-o, de la un reprezentant Usborne din alt oraș), am cumpărat alte baterii, același model bineînțeles, care însă nu au încăput foarte bine în suportul lor și s-a rupt ușa care le acoperea. Sunetele funcționează dar acum trebuie să acopăr acel loc cu bandă adezivă sau cu ceva, ca să nu poată umbla Ilinca la baterii. Așadar nu știu care e treaba cu bateriile. Nu am cumpărat noi bateriile bune? (dar sunetele merg acum și am luat modelul menționat pe copertă)

Așadar recomand Jungle Sounds (video aici). Mai este disponibil Farm Sounds și Garden Sounds. Este o carte superbă!

 
Set alb negru cu 4 cărticele, Usborne – 34 lei

După cum știți, în primele luni din viață bebelușii nu văd foarte bine, de aceea sunt recomandate cărțile cu imagini alb-negru.  Cele 4 cărți sunt mici, cartonate, perfecte pentru un bebeluș. Ilinca mai mult le-a ros decât s-a uitat la imagini, de aceea nu aș putea spune că au avut foarte mare succes. Mai degrabă a fost atrasă de suportul celor 4 cărți.

Lumea mea (Atinge, simte, ascultă), editura Crișan – 79.90 lei

Am cumpărat-o din Carrefour, a fost prima carte Tony Wolf pe care i-am prezentat-o Ilincăi. I-a plăcut foarte mult, încă de când avea 7-8 luni. Suni la sonerie, tragi apa la toaletă, apeși pe claxon, pornești aspiratorul, simți blănița ursulețului și asculți sunetele. Claxonul a fost preferatul ei. Chiar și imaginile au atras-o.

Ferma mea (Atinge, simte, ascultă), editura Crișan – 79.90 lei

Este o carte cam scumpă, dar care i-a plăcut destul de mult. Paginile sunt cartonate, sunetele prezintă “vocile” animalelor și poți “atinge” botul vacii, lâna oii, pielea porcului, ciocul gâștei, crupa calului și penele cocoșului. Video aici.

Cărți potrivite pentru copii de peste 1 an

Omida mâncăcioasă – în jur de 30 lei

Pe locul 2 în topul preferințelor mele este această carte, de care am aflat de pe blogul Prințesei Urbane. Cartea are o poveste simplă și drăguță, imagini drăguțe, paginile sunt perforate ca să exemplifice cum mănâncă omida din diverse alimente. Nu am pus poză, dar are și câteva pagini de dimensiuni diferite în care prezintă cum omida mănâncă 1 măr, 2 pere, 3 prune, 4 căpșuni și 5 portocale. Pagina preferată a Ilincăi este cea cu…junk food din poză 2. Zile întregi a dorit să-i spun fiecare imagine ce este. Și acum pune degetul pe câte o imagine și așteaptă să-i spun numele ei. A avut mare succes.

 
Primele 100 de animale – aproximativ 20 de lei

Aceasta este în prezent cartea preferată a Ilincăi. Îi place să-mi arate diverse animale și eu să i le numesc. Tare mult s-a amuzant când a auzit de bufniță. Atât de mult i-a plăcut cuvântul. Între timp a învățat să-mi arate și cățelul și mai nou struțul. Cartea este cartonată, cu imagini reale.

Cucu-bau, animale uimitoare – aproximativ 20 de lei

Pentru că am observat că începe să fie atrasă de cărți cu ferăstruici (flip flap), i-am cumpărat această carte din Cărturești. Nu aș putea spune că mă dau în vânt după ea, dar poate va avea mai mult succes mai târziu. Ilinca deja a rupt câteva ferăstruici.

Ființele mele din ocean, carte cu sclipici

Am primit cadou această carte, așa încât nu știu dacă se mai găsește de cumpărat. Ilincăi i-a plăcut imediat. O atrag acele zone cu sclipici, care și foșnesc când le atingi.

Ursulețul și prietenii lui – aproximativ 35 de lei

O altă carte primită cadou. Ilinca de-abia acum o descoperă și începe să i se pară interesantă. Are slide-uri pe fiecare pagină și astfel apar și dispar animale. Este o carte voluminoasă, mare, cam greu de manevrat de ea, dar o citim mereu împreună, îi povestesc și așa îi capăt interesul.

Și alte cărți:

Am primit cadou mai multe cărți cu imagini (primele cuvinte, primele animale, casa mea, culori, numere, ș.a.), de la verișoarele Ilincăi (nu știu dacă se mai găsesc pe piață aceste cărți). Și aceste cărți i-au plăcut mult. Au și mici zone strălucitoare, care și foșnesc, dar momentan mai interesată e să-i numesc fiecare obiect pe care mi-l arată. Cele mai utile mi se par cele cu imagini din casă, cu îmbrăcăminte, cu mâncare. La cărțile cu numere sau culori insist pe denumirea obiectelor și mai puțin pe culori/numere.

Acestea sunt principalele cărți ale Ilincăi în acest moment. Vreau de acum să mă îndrept spre cărți cu ferastruici, slide-uri și abțibilduri, poate îi voi mai cumpăra sau poate va primi cadou și alte cărți Usborne care îmi plac tare mult (se vede calitatea lor). Dacă aveți recomandări de cărți pentru copii de peste un an va rog să-mi lăsați comentarii. Mă interesează mult subiectul acesta. De asemenea, vă recomand acest grup de pe Facebook unde puteți primi recomandări de cărți și unde uneori mai apar reduceri importante la diverse cărți, având în vedere că se cumpără în cantități mari, de membrii grupului.


Jul
2017

Frica de bau-bau (microbi)

categories: diverse

Eu sunt una dintre acele persoane care simte nevoia să se spele pe mâini de o sută de ori pe zi. Ating o bancnotă, repede, mă spăl pe mâini. Ating orice, într-un loc public, cu prima ocazie mă spăl sau mă şterg cu vreun şerveţel umed. Primul lucru pe care-l fac când intru în casă e să mă spăl pe mâini.

Mai prost stau cu spălatul pe mâini după folosirea laptopului sau a telefonului, care ştiu că-s probabil mai murdare decât multe alte lucruri pe care aş putea să le ating. Le curăţ eu cât de des pot, dar sunt conştientă că s-ar putea chiar mai des. Apropo, ştiţi cu ce aş putea dezinfecta telefonul mobil?

Acestea fiind zise, am fost cam şocată anul trecut când am văzut cum copiii unor prieteni, veniţi în vizită, puneau mâna şi gura cam pe orice, fără să se spele sau fără ca părinţii lor să intre în panică. Au pus mâinile pe jos, în praf, apoi pe măr, pe care l-au mâncat. Au pus mâinile pe Albert, l-au mângâiat, aşa plin de păr şi praf cum era, apoi au pus mâna pe mâncare. Mai pe scurt în vreo 2 ore au pus mâna pe orice de afară, după care au mâncat, fără să se spele măcar o singură dată.

De-abia ulterior am aflat şi eu că este ceva normal pentru copii. Şi că probabil este de ajutor pentru sistemul lor imunitar, contactul cu toate acele bacterii întărindu-l. De atunci am auzit de copii care au lins pisica, care au mâncat de pe jos, care ling barele de metal de prin mijloace de transport şi supermarket. Şi care-s perfect sănătoşi.

Această informaţie se pare că nu m-a ajutat să mă schimb, rămân la fel de obsedată să mă spăl pe mâini de câte ori posibil. Dar măcar nu mai rămân cu gura căscată când văd vreun copil extrem de curios şi pe părintele lui calm alături. 🙂


Jun
2017

Cum să eviţi pierderea câinelui de curte

categories: diverse

Acum că am trecut prin aşa ceva, am început să mă gândesc şi mai serios la această problemă, cu care m-am confruntat de mică, încă de la primul câine.

Indiferent cât de multă grijă ai, cât de mult îţi iubeşti câinele şi cât de mult te iubeşte el pe tine, se poate întâmpla unul din lucrurile de mai jos:

  • este furat din curte
  • sapă pe sub gard şi iese
  • roade gardul şi iese
  • sare gardul şi iese

Ce soluţii sunt?

Varianta cea mai sigură şi mai scumpă este să ai gard din fier, cu fundaţie, înalt, cu vârfuri ascuţite + un sistem de închidere serios, dar chiar şi aşa poate fi sărit de cineva, dacă vrea neapărat să-ţi fure câinele. În plus, un astfel de gard este foarte, foarte scump, iar dacă mai ai şi curtea mare…nu ştiu câţi îşi pot permite aşa ceva.

O altă variantă este să ţii câinele într-un ţarc special amenajat. Eu însă nu prea sunt de acord cu această variantă, oricât de mare ar fi ţarcul. Doresc să-i ofer câinelui meu libertatea de a fugi prin curte, de a se bucura de natură, de a fi stăpân peste toată suprafaţa. Şi de a păzi şi proteja proprietatea. Dintr-un ţarc cum poate păzi? Nu poate decât lătra iar acest lucru nu este întotdeauna suficient.

Ce măsuri preventive, simple şi accesibile, sunt?

Câinele trebuie microcipat. Conform legii, toţi câinii trebuie microcipati, altfel nu pot fi nici măcar vaccinaţi. Microcipul este un mic dispozitiv, inofensiv pentru animal, care stochează informaţii despre animal şi stăpânul său. Unele cabinete veterinare (ar trebui toate, dar nu ştiu dacă se întâmplă asta) au cititor de microcipuri şi astfel poţi afla identitatea câinelui găsit.

Chiar dacă are microcip, mergeţi şi faceţi şi o plăcuţă sau un medalion gravat cu un număr de telefon, numele animalului sau al stăpânului. Pe noi asta ne-ar fi ajutat de mult stres, nu ar mai fi fost nevoie de postări pe grupuri de Facebook, am fi primit un telefon şi l-am fi recuperat rapid.

E bine şi să inspectaţi din când în când gardul, să nu fie semne de gropi pe sub el, să nu aibă spărturi sau să fie slăbit în anumite locuri.

Ajută şi să aveţi o relaţie bună cu vecinii voştri, să aibă numărul vostru de telefon, să ştie cum să vă găsească în caz că se trezesc cu câinele vostru la ei în curte sau îl găsesc pe stradă.

Cam astea ar fi. Dacă aveţi şi alte sugestii, vă rog să lăsaţi un comentariu.


Apr
2017

Cadouri care fac mai mult rău decât bine

categories: diverse, sănătate

Care este unul dintre cele mai populare cadouri? Dacă nu chiar cel mai popular? Acel cadou care merge la toată lumea, care te salvează de lipsa de inspiraţie?

Cutia de bomboane. Sau ciocolata fină. Sau alte dulciuri asemenea.

Cred că ni se trage de dinainte de 1989, când cutia de bomboane era o delicatesă, pe care reuşeai să pui mâna doar de sărbători, uneori nici atunci. Chiar şi imediat după 1989, dulciurile nu erau la ordinea zilei, primeam un ou Kinder o dată pe an iar ciocolata care era pe piaţă nu era aşa grozavă la gust, aşa că nu mă atrăgea nicicum. (more…)


Dec
2016

Hai să respectăm spaţiul personal

categories: diverse

intimate-1523821_640Am tot vrut să scriu aici despre cât de mult mă enervează oamenii care-mi invadează spaţiul personal. Mi se întâmplă aproape în fiecare zi, cu siguranţă şi vouă, dar cel mai mult mă enervează când se întâmplă la cumpărături. Am vrut să scriu, să mă mai eliberez de frustrări, apoi când mă apucăm îmi dădeam seama că degeaba scriu, că nu e ca şi cum s-ar schimba ceva.

Şi aşa e. Degeaba scriu aici de cât de mult mă enervează acest obicei nepoliticos al unora. Persoanele care procedează aşa când stau la cozi nu sunt aceleaşi cu cele care citesc, care se informează. Acele persoane atât ştiu, să se împingă la cozi, să-ţi respire în ceafă, să te lovească cu căruciorul, crezând că dacă procedează aşa, se mişcă casiera un pic mai repede şi merge coada mai repede.

Apropo de spaţiul personal. Întâi am crezut că sunt eu antisocială de nu accept ca orice străin să se lipească de mine. Dar se pare că spaţiul personal, conform unui studiu al antropologului Edward Hall, are 4 dimensiuni. Cea mai restrânsă, spaţiul intim, se extinde în afara corpurilor noastre cu 45 cm în fiecare direcţie, în ea putând pătrunde doar familia, prietenii şi animalele de companie. Urmează spaţiul personal, de la 45 la 120 cm, unde pot pătrunde doar prietenii şi cunoscuţii. De la 120 la 360 cm este spaţiu social şi dincolo este vorba de spaţiu public. (sursa)

Aşadar am realizat că degeaba mă plâng aici sau în discuţiile cu prietenii mei. Dacă vreau să mi se respecte spaţiul personal, trebuie să discut direct cu persoana care habar n-are cum să se comporte în public. Şi am început deja asta. Ultima vizită la cumpărături? Am lăsat un spaţiu normal între mine şi persoana din faţă, doar pentru a fi împinsă (şi lovită cu căruciorul în spate, în mod intenţionat) de un bărbat la vreo 65 de ani. I-am atras atenţia să nu mai împingă. O dată, de două ori. Nu a înţeles, dar nici eu nu am abandonat “lupta”. Am continuat să păstrez distanţa şi să-i spun să nu mai împingă, să înţeleagă că nu merge mai repede coada dacă respirăm unul în ceafa celuilalt. Şi casiera îmi dădea dreptate. Din păcate pe “grăbit” nu cred că l-am făcut să înţeleagă, dar nu-i nimic. Voi continua să comentez, voi continua să iau atitudine când nu mi se respectă spaţiul personal şi voi continua să respect spaţiul personal al altora, chiar dacă vin unii din spate şi mă lovesc. Iar la vară îmi voi inscripţiona un tricou cu un mesaj special pentru zilele când merg la cumpărături.

Va avea efect? Nu ştiu, dar trebuie să încerc. Încep să înţeleg că degeaba vorbim, degeaba scriem, dacă vrem o schimbare trebuie să participăm efectiv.


Dec
2016

Mai muncim şi noi?

categories: diverse

Dă-i omului un peşte şi va avea de mâncare o zi. Învaţă-l cum să pescuiască şi va avea de mâncare toată viaţa.

De câteva săptămâni mă tot gândesc la ceva şi de-abia acum, după ce am văzut că a scris şi Cabral despre acest subiect, m-am hotărât să-mi exprim şi eu părerea.

Suntem în perioada Sărbătorilor, peste tot citesc de acte de caritate, foarte frumos, ajutăm cu toţii cum putem, cât putem. Însă exceptând bătrânii, copii, bolnavii şi animalele fără stăpân, nu pot să nu mă întreb de ce unele persoane nevoiaşe, în stare bună de sănătate, nu încearcă să-şi găsească ceva de lucru. Sau poate încearcă, cine ştie, dar nu reuşesc. Nu am auzit însă că ar cere un loc de muncă, persoanele care fac campanii de ajutorare vorbesc de bani, haine, mâncare, dar nu şi de locuri de muncă. De ce? (more…)


Sep
2016

Beneficii oferite: laptop

categories: diverse

startup-593299_640

Nu pot să nu zâmbesc (sarcastic) când citesc pe vreun anunţ de angajare, la beneficii, cum că se oferă laptop, eventual şi mobil. Mi se pare o prostie, chestii puse acolo ca să mai umple spaţiul la beneficii, care de fapt nu prea sunt.

Mă refer la anunţurile de angajare pentru domeniul IT, marketing, vânzări chiar. Cum să menţionezi ca un avantaj că oferi laptop şi mobil? Păi dacă nu oferi astea, pe ce lucrează omul? Vine cu calculatorul de acasă presupun (mi s-a cerut mie la un interviu, aşa că nu e nimic surprinzător). (more…)


Jun
2016

Ce îi mai preocupă pe unii

categories: diverse

Joi seara mi-am petrecut câteva minute uitându-mă live pe facebook la WTA Pre-Wimbledon Party, mai exact la sosirea sportivelor la eveniment. Am admirat cum s-au îmbrăcat, am aşteptat nerăbdătoare apariţia Simonei, declaraţiile ei. Dispoziţia bună mi-a fost însă schimbată brusc după ce am început să mă uit la comentarii.

Noi avem impresia că românii sunt cum sunt şi comentează (mereu) aiurea, da nici ceilalţi nu-s mai breji. Să zicem că înţeleg comentariile cu impresii personale despre vestimentaţia sportivelor. Dar nu înţeleg comentariile despre orientarea sexuală a lor. Comentariile erau făcute de bărbaţi, bineînţeles, care însă nu erau români (măcar atât).

Ce treaba are tenisul cu orientarea sexuală? Ce treaba are orice de pe lumea asta cu orientarea sexuală?

Cu ce îi încântă pe unii să comenteze în public de orientarea sexuală a altor persoane? Ce obţin din asta? Este o satisfacţie pentru unii să declare că sportiva X este lesbiană? Şi dacă este într-adevăr lesbiană, care e problema?

Ştiţi ce le doresc eu ăstora? Să îi întrebe şi pe ei cineva, non stop, dacă sunt heterosexuali sau nu. Să vadă cum se simt când se bagă cineva în viaţa lor cu atâta nesimţire.

Şi uite de la chestii din astea îmi dau eu seama de ce evit oamenii şi prefer să-mi petrec timpul în familie sau cu micul meu grup de prieteni.


Jun
2016

Când ceasul biologic ticăie

categories: articole publicitare, diverse

woman-1209322_640Viaţa la 30 de ani. Unii dintre noi ne gândim la cum să facem mai mulţi bani, cum să ne mutăm la casa noastră, cum să călătorim mai mult. Alţii au deja copii, jonglează cu munca şi cu creşterea copiilor, cu luarea deciziilor precum cumpărarea de cărucioare 3 in 1 sau 2 in 1, premergătoare de la Noriel şi altele asemenea. Şi mai sunt şi cei nehotărâţi, care încă nu ştiu ce să aleagă, dacă e timpul să meargă într-o anumită direcţie sau mai pot aştepta.

Despre aceştia din urmă vreau să discut astăzi. Mai exact despre femeia de aproximativ 30 de ani, care lucrează şi/sau studiază şi care nu are încă copii. Sunt multe cazuri care trebuie luate în considerare.

Nu este interesată să facă copii. Şi punct.

Aici este simplu. Sunt alte dorinţe, alte priorităţi, nu e nimic de blamat. Fiecare face ce doreşte şi ceea ce îl face fericit.

Este interesată să facă copii dar nu are un partener.

Sau are un partener, dar pe care nu se poate baza. Sau este la începutul unei relaţii noi. Sau partenerul nu este suficient de matur sau încă nu-şi doreşte copii. De exemplu, sunt acele relaţii cu partenerii de aceeaşi vârstă care din păcate nu-şi doresc acelaşi lucru, în acelaşi moment. Multe femei de 30 de ani îşi doresc copii, dar cred că şi mulţi bărbaţi de 30 de ani vor să mai aştepte. Ei cred că momentul potrivit ar fi mai spre 40 de ani. Poate greşesc, dar bărbaţii sunt mai egoişti din acest punct de vedere. Nu stau să se gândească că atunci când copilul va avea 20 de ani, ei deja vor avea 60, că nu o să poată să-şi ajute copilul, că vor fi o greutate pentru ei de mult prea devreme.

Sunt amândoi interesaţi să facă copii şi încearcă.

Poate sunt încă la început, încearcă de câteva zile sau luni. Sau poate încearcă de mult timp şi nu reuşesc.

Nehotărâţii

În acest caz ar cam fi de dorit să se ia o decizie, pentru că nu mai este foarte mult timp la dispoziţie. Am aflat dintr-un serial despre ceva interesant, şi anume crioconservarea de ovocite (congelarea ovulelor) şi mi se pare o idee foarte bună. Ajungi la 25-30 de ani şi poate nu eşti convins că vrei să fii părinte. Nu ştii sigur sau nu ai cu cine. O astfel de soluţie îţi mai da câţiva ani de gândire, îţi lasă posibilitatea să te răzgândeşti (dacă cumva nu doreai să ai copii), îţi lasă timp să-ţi găseşti un partener. Nu ştiu unde se poate realiza sau cât costă, dacă ştie cineva, îl rog să lase un comentariu.

Am realizat în ultima perioadă că nu toţi doresc să facă copii şi nu toţi reuşesc să facă copii din prima. De aceea eu am învăţat să-mi ţin curiozitatea în frâu, să mă abţin să pun întrebări care nu au niciun rost şi care nu ajută pe nimeni cu nimic. Fiecare este liber să facă ceea ce doreşte şi fiecare este liber să-şi ţină viaţa privată secretă. Nu să ne dea nouă explicaţii despre aspiraţiile lor sau despre situaţia medicală.


Jun
2016

Întrebări

categories: articole publicitare, diverse

pregnancy-296486_640Când începem diversificarea? Este ok dacă foloseşte un premergător? Ce fel de cărucior aleg când nu mă pot decide din zecile de modele din magazine precum Noriel? La ce grădiniţă îl dau? Până se ajunge la astfel de întrebări, există multe altele, exagerate sau nu, care încep chiar din momentul de dinainte de concepere, pentru acele femei care îşi doresc să rămână însărcinate.

Din diverse cercetări proprii sau din discuţiile cu prietenele mele, am extras câteva pe care să le menţionez aici.

Medicamente

Ce medicamente putem lua atunci când încă nu ştim sigur dacă suntem sau nu însărcinate? Putem să luăm orice, atât timp cât nu ştim sigur dacă suntem însărcinate, iar dacă cumva suntem, nu au trecut decât maxim 2-3 săptămâni de la concepţie?

Prietena mea care este în această situaţie preferă să nu rişte şi evită acele pastile care nu sunt recomandate pentru femei însărcinate. Întreabă mereu la farmacie şi citeşte mereu prospectul medicamentelor. De exemplu i-a fost recomandat de către dermatolog o cremă pentru acnee, cu antibiotic. Doctorul i-a zis că-l poate folosi, dar dacă rămâne însărcinată să oprească utilizarea. Pe prospect însă scria că medicamentul nu este recomandat dacă nu se utilizează vreo metodă contraceptivă. Aşa încât a preferat să nu folosească. A exagerat? Eu n-am ştiut să-i răspund, dacă este bine sau nu să eviţi, dacă este dăunător folosirea de medicamente posibil periculoase pentru făt în primele 2-3 săptămâni de concepţie.

Alcool

O femeie însărcinată trebuie să evite consumul de alcool. Dar în perioada de concepţie? Prietena de mai sus evită şi alcoolul din a doua săptămâna a lunii, până la ciclu. Este însă alcoolul periculos în eventualele primele 2 săptămâni de sarcină?

Mâncare

Aici deja vorbim despre perioada de sarcină, când ştii că eşti însărcinată. O altă prietenă, aflată la începutul sarcinii, îmi povestea despre preocupările ei în ceea ce priveşte alimentaţia. A citit tot felul de articole şi acum îi este frică să mănânce carne, în special la restaurant, de teamă să fie nepreparata termic suficient (risc de toxoplasmoză) sau sosuri pe baza de brânzeturi pentru că pot fi făcute din lapte nepasteurizat. Se fereşte şi de fresh-uri, pentru că pot fi nepasteurizate şi purtătoare de bacterii precum salmonella sau e.coli. Şi bineînţeles evită să guste din preparatele care conţin ou crud (poate conţine salmonella) – aluaturile de prăjituri, tiramisu, maioneză de casă. Am găsit şi eu articole pe net cum că ar fi periculos să consumi chiar şi mezeluri, pate, germeni cruzi.

Sunt curioasă de părerea celor care au devenit mame. Voi ştiţi mai bine, aţi trecut prin toate acestea, aţi discutat cu medici. Poate ne ajutaţi cu nişte sfaturi. 🙂