Category: diverse

Curăţenia de toamnă

Imediat ce am venit din vacanţă mi-a intrat în cap că trebuie să fac o curăţenie generală prin haine, să dau ce nu mai am nevoie, să arunc ce e de aruncat şi să reorganizez dulapurile. Am zis că voi fi nemiloasă cu hainele, nu voi mai ţine în dulapuri ceea ce nu port de ani de zile. Uşor de zis, greu de făcut.

Am scos toate hainele din toate dulapurile din casă, le-am aşezat într-un maldăr enorm şi m-am pregătit sufleteşte de sortat. Alături de ajutoarea mea, care mi-a remarcat că am o mulţime de haine, ca într-un magazin, iar eu nu m-am simţit deloc flatată, pentru că în ciuda numărului mare, multe sunt lucruri pe care din anumite motive nu le mai port.

Bun, să vă spun acum şi de ce această curăţenie de toamnă nu a mers tocmai cum mă aşteptam. Căutând prin haine, am întâlnit următoarele situaţii: (more…)

Cum să lansezi afaceri fără viitor

Azi o să fiu cam rea. Nu-mi place să scriu articole negative, să comentez de rău pe alţii, dar în acest caz nu mă pot abţine să nu fac câteva precizări. Nu e cu răutate, e doar o părere, care probabil nici măcar nu o să fie citită de cei în cauză, pentru că nu voi da nume. Însă ce voi scrie eu mai jos e valabil pentru noi toţi, în caz că ne gândim vreodată să ne facem o afacere.

V-am scris de câteva ori aici despre hăinuţele de pe site-ul Raspberry. Am făcut câteva cumpărături de la ei, hainele sunt frumoase, de calitate, au trecut şi doi ani şi sunt în stare impecabilă. Mai vreau să fac cumpărături şi-n viitor, au câteva modele interesante şi preţuri foarte bune. Cei de la Raspberry vând şi en gros şi de aceea am întâlnit haine făcute de ei, cu eticheta Raspberry, în diverse magazine mai mici din Iaşi. De exemplu le-am regăsit în Complexul Comercial Egros. N-am făcut atunci comparaţie de preţuri, pentru nu mai ţineam minte exact cât costă en detail hainele pe site.

Mai nou am întâlnit haine Raspberry şi pe alte magazine online. Chiar şi-un pic reduse, sunt cu câţiva lei mai ieftine. Ce nu mi s-a părut mie o idee bună e că acele site-uri vând doar haine Raspberry, disponibile online şi pe site-ul Raspberry. Nu văd ce aduce acea firmă nou, cu ce ajută potenţialii clienţi. Sunt practic un mic site Raspberry, vând doar câteva din produsele de pe site-ul mare, şi deşi au şi ei promoţii, site-ul mare are promoţii mai mari şi mai interesante. Raspberry are şi showroom în Buzău, produsele pot fi ridicate de acolo. Site-urile de care vă zic nu oferă această opţiune, vând doar online, chiar de eşti din acelaşi oraş cu ei nu poţi să ridici personal produsul.

I-ar fi ajutat dacă firma mare (Raspberry adică) n-ar fi vândut produsele online en detail. Atunci ar fi fost grozav. Sau dacă magazinul online vindea produse de la mai multe firme, să poţi să-ţi cumperi în cadrul aceleiaşi comenzi o haină Raspberry şi una de la altă firmă, şi să plăteşti o singură dată transport (chiar şi magazinele din Egros, de care vă scriam mai sus, vând produse de la mai multe firme, nu doar Raspberry). Sau nu ştiu, dacă veneau cu reduceri mai mari de preţ, nu doar o diferenţă de câţiva lei/produs. Dar asta nu prea ai cum să faci.

Ştiu că nu sunt ei singurii care procedează aşa. Spun doar că nu cred în succesul unei astfel de afaceri, din punctul meu de vedere ei nu vin cu plus-valoare. Singura lor scăpare este ca ei să se promoveze mai bine şi Raspberry mai puţin.

Am observat un pic promovarea lor şi s-au investit bani. În reclamă Facebook, în fotografii, în advertoriale. S-a muncit mult şi consider că au avut rezultate, a auzit lumea de ei. Numai că şi Raspberry se promovează bine, chiar dacă nu apelează la aceleaşi tehnici. Şi Raspberry trimit newslettere, periodic şi cu un design ok, folosesc şi Facebook, şi o fac destul de bine, comunicând cu aproape 20.000 de fani. Nu investesc în advertoriale, adică nu oferă haine gratuit pentru articole, dar asta poate pentru că nu au simţit că au nevoie. Au apărut articole online fără ca ei să plătească, scrise de clienţi mulţumiţi…cum aş fi eu. Eu una am cumpărat haine de la ei de vreo 700 lei până acum şi cam pe toate le-am arătat pe blog. Bine, şi asta cere timp, până te descoperă lumea, până are curajul să-ţi încerce produsele, până se decide să te recomande şi altora…Dacă vrei rezultate sigure, mai rapid, atunci apelezi la advertoriale.

Prevăd că site-urile de care am vorbit nu vor avea viaţă lungă. Atât timp cât nu vin cu o strategie corespunzătoare pentru mărirea numărului de clienţi, eu una nu-i pot lua în serios. Nu pot să nu mă gândesc la banii aruncaţi degeaba, pe asemenea pseudo afaceri. Dacă ar trebui să văd şi partea bună, aceasta ar fi că din orice încercare câştigi experienţă din care poţi învăţa pentru viitor.

Ce mănânc la birou

Nu sunpranz-la-birout unul din acei oameni care au răbdare dimineaţa să-şi facă pacheţel. Să facă un sandviş, să-şi pună într-o caserolă orez, carne sau alt fel de mâncare principal sau să-şi facă o salată. Asta deoarece până de curând nu avem la serviciu un frigider, un cuptor cu microunde. Nu avea rost să iau ceva cu mine de acasă pentru că nu puteam să-l ţin la rece şi astfel sandvişurile de exemplu puteau căpăta un miros urât, iar cât despre carne cu garnitură, nu suport să le mănânc reci, nu-mi plac.

Aşa încât am găsit alte soluţii, din păcate nu tocmai din cele mai sănătoase. Ani la rând am mâncat produse de patiserie, covrigi, prăjituri, sandvişuri cu mezeluri sau preparate fastfood, pâine. Cred că cele mai sănătoase mâncăruri erau cele cumpărate din Carrefour, când îmi luăm mâncare de mazăre/varză sau salată de vinete. Produse de patiserie şi covrigi mâncam pentru că se aduc proaspete la un magazin de lângă serviciu şi e greu să rezişti la astfel de arome tentante şi calde. Prăjituri mai cumpăram de la Cake Expert, care pe lângă că e cofetăria mea preferată, e şi poziţionată foarte aproape de birou.

Ei, dar lucrurile au început să se schimbe din această vară. Nu pentru că acum avem o mică bucătărie ci pentru că am reuşit să-mi schimb aceste obiceiuri culinare proaste. S-a terminat cu 2-3 cafele cu zahăr pe zi. Am pus stop dulciurilor şi carbohidraţilor. Nici nu mă uit la mezeluri sau prăjeli. Şi după doar câteva zile am observat o schimbare la mine. Nu mă mai simt obosită la serviciu. Nu mi se mai face teribil de somn după prânz. Am mai multă energie.

Şi cred că această schimbare este datorată alimentaţiei schimbate, în special la birou, unde ne petrecem chiar şi 10 ore pe zi. Aşadar, ce aleg să mănânc la serviciu (luaţi în considerare că aceste alegeri nu necesită un spaţiu de refrigerare, cuptor cu microunde, aragaz):

  • Salata de la Salad Box

Veşnica salată. 🙂 Eu prefer să o cumpăr de la Salad Box, mai ales că fac doar 5 minute până acolo cu maşina. Îmi aleg 5 ingrediente (salată verde, roşii, castravete, ardei gras, ou fiert tare), eventual piept de pui şi crutoane.

  • Brânzică de casă de la Covalact

Ştiţi că nu-s mare fan lactate, dar îmi place la nebunie această brânzică de la Covalact. Eu îmi iau varianta cu 5.5% grăsime, de preferinţă cea care are un pic mai multă sare. Dar aia cu sare se găseşte cam greu, aşa că ambele variante sunt ok. Am cumpărat şi brânzică cu 2.2% grăsime, dar nu m-a impresionat.

  • Fructe

Câte fructe am mâncat anul acesta, cred că n-am mâncat toată viaţa mea. Profit de faptul că multe sunt în sezon, se găsesc oriunde, la preţuri foarte mici. Iau câte o pungă de 10 prune sau caise şi dau 1 leu pe ele…cum să nu mă bucur? Aleg fructe care se pot mânca uşor la serviciu: prune, caise, piersici, nectarine, pere, căpşuni, zmeură, mure, afine.

  • Salata de vinete cu ardei gras/roşii

Îmi place la nebunie salata de vinete (mai ales cea cu maioneză – my guily pleasure 😛 ) şi îmi luam destul de des la serviciu, numai că împreună cu ea, înghiţeam şi o grămadă de pâine, ceea ce nu era chiar bun pentru silueta mea. Acum când mi-e poftă de salată de vinete o servesc cu ardei gras. Folosesc pur şi simplu ardeiul gras pe post de pâine, întind vinetele pe el. Sau mănânc vinetele cu linguriţa, alături de roşii sau ardei. Fără un însoţitor mi se pare grea, uleioasă. Bineînţeles că tot varianta cu pâine e cea mai delicioasă…dar trebuie să mai facem şi sacrificii din când în când.

  • Tartă cu fructe/chec

Homemade. Împachetam în folie şi se păstra chiar bine până la prânz.

Cam astea sunt alegerile mele. Eu zic că-s mai sănătoase şi mai bune pentru serviciu decât o masă clasică de prânz formată din ciorbă şi felul 2. Din experienţa mea o masă bogată la prânz duce la somnolenţă. Aveam zile când mai aveam un pic şi adormeam cu capul pe masă, după un prânz copios.

Voi ce mâncaţi la serviciu?

P.S. Uite de ce e bine să mănânci fructe şi legume la birou – infografic complet aici.

Când munca îţi invadează weekendul

Mereu am admirat firmele care au posibilitatea de a-şi trimite angajaţii în team building-uri, care organizează evenimente pentru angajaţi, care sunt implicaţi în relaţia cu angajaţii şi în relaţia dintre angajaţi. Mi s-a părut foarte eficient, modern, corect. Ca la carte cum s-ar zice.

Asta până când am fost în pielea unui astfel de angajat. Un angajat căruia i se prezentau o mulţime de activităţi în afara serviciului, de distracţie, de comunicare, de învăţare, dar toate având loc în weekend. Şi aici a apărut o problemă pentru că eu vreau să am măcar 2 zile pe săptămână pe care să le pot petrece cu familia mea. Mai ales când ştiu că în restul săptămânii se lucrează până după ora 6 seara.

În weekend nu doresc să plec în vacanţe planificate de administraţie cu colegii de serviciu. Nu vreau să-mi petrec zilele libere în afara oraşului cu colegii de lucru. Nu vreau să particip la tot felul de cursuri pentru serviciu, în weekend. Nu vreau să lucrez şi sâmbăta. Nu vreau ca 7 zile pe săptămână să stau bot în bot cu colegii de lucru şi să-mi ignor complet familia.

Bineînţeles aş accepta toate aceste lucruri dacă ar avea loc foarte rar. De exemplu maxim 2 team building-uri ce au loc în afara oraşului pe an. Dacă în acele excursii s-ar putea aduce şi un membru din familie, gen iubit, soţ, copil, ar fi extraordinar, deşi sunt conştientă că implică costuri foarte mari. Maxim 2 cursuri pe an care îmi ocupă tot weekendul, cu condiţia să fie cursuri care chiar mă interesează. Fără participare obligatorie la petreceri şi aniversări.

Apreciez investiţia firmei, zău. Nu multe firme îşi permit sau vor să cheltuie bani ca să distreze şi să plimbe angajaţii. Dar eu ţin foarte mult la timpul meu liber, viaţa mea nu înseamnă numai acel loc de lucru. Am familie, am prieteni, am lucruri de făcut acasă, am proiecte la care lucrez în particular.

Voi ce părere aveţi? Aţi lucrat în firme care organizau multe evenimente în weekend? Aţi participat cu plăcere la aceste activităţi? Nu v-aţi simţit frustraţi că după minim 40 ore de lucru într-o săptămână, nu aţi avut weekendul liber pentru a-l petrece cu familia şi prietenii?

Caut meditator de limba germană

De-a lungul timpului am observat că blogul meu este locul ideal unde pot posta întrebări/cereri/oferte, aşa încât vă cer şi acum ajutorul.

Caut un meditator de limba germană, pentru lecţii particulare în Iaşi. Aş dori să fie cineva cu un pic de experienţă, să fie capabil să predea germană de la nivel de începător şi până la germana pentru afaceri. Dacă cunoaşteţi pe cineva interesat, care are timp să-mi dedice 2 ore pe săptămână, vă rog să-mi lăsaţi un comentariu cu datele sale de contact. Dacă nu este prea mult, v-aş ruga să-mi spuneţi şi de ce l-aţi recomanda, câteva informaţii legate de vârstă, experienţă, dacă ştiţi preţul pe care-l cere, dacă se poate deplasa la domiciliu, ş.a.

Mulţumesc! 🙂

Real men stay dedicated to one girl

O domnişoară se uita pe Facebook. Dă like-uri, comentează unde e cazul, şi întâlneşte o poză cu un mesaj care o emoţionează până la lacrimi. Real men stay dedicated to one girl. Cât de frumos, cât de adevărat! Cuvintele o fac să viseze la clipa în care va întâlni şi ea bărbatul perfect, care să o iubească numai pe ea, să îi dăruiască totul, să îi fie alături pentru totdeauna.

Dă Share. Să ştie toţi masculii din listă că ea asta îşi doreşte. Ei să fie dedicaţi unei singure fete, adică ei. După aceste gânduri frumoase către un viitor superb, continuă activitatea pe Facebook. Ia te uită, Gigel zice că e single. Păi parcă până ieri era cu Maria. Hmm, ce bine, ia să-i dau like. Like că e single, bineînţeles, să ştie că-s disponibilă şi vreau.

Cât despre “real men stay dedicated to one girl”, hai să fim serioşi, chiar nu contează. Ce îi pasă ei că Gigel este sau nu este dedicat Mariei? Să fie dedicat ei, ce naiba. Dacă e “real man”. Dacă nu, e loser.

True story.

*Ce-mi mai plac moraliştii ăştia care se dau atât de inocenţi, de binevoitori, de înţelepţi, când în realitate nu se gândesc decât la cum să le fie lor bine. Nu mai trâmbiţa pe reţelele de socializare că tu urăşti persoanele care nu păstrează curăţenia, când tu arunci zi de zi hârtii pe jos. Nu mai comenta pe cei care se bagă în relaţiile altora, când şi tu ai făcut acelaşi lucru. Nu te mai da un fan al iubirii veşnice, când de-abia aştepţi ca X sau Y să fie iarăşi liber, disponibil pentru tine.

Trebuie să-mi fac curăţenie în lista de prieteni de pe Facebook…

Voi v-aţi recuperat taxa auto?

Taxa auto plătită între 1 ianuarie 2008 şi 31 decembrie 2012 poate fi recuperată cu succes în instanţă împreună cu dobânda legală de la data plăţii taxei şi până la plata efectivă a despăgubirii, precum şi cheltuielile de judecată (taxă de timbru judiciar şi onorariu avocat). Persoanele fizice şi juridice care au achitat taxă de poluare pentru autovehicule/autoutilitare înmatriculate anterior in UE pot să îşi recupereze taxa auto plătită, în caz contrar Statul va rămâne cu banii tăi!

Cei care au plătit taxa auto în anul 2008 mai pot să îşi recupereze taxa plătită şi încasată abuziv doar până la 31 decembrie 2013!

Nu rămâneţi în pasivitate, faceţi demersuri urgent pentru a nu rămâne cu banii la Stat!

Actele necesare demarării procedurii de recuperare a taxei auto sunt:

  • certificatul de înmatriculare din ţara de provenienţă precum şi traducerea acestuia;
  • contractul de vânzare-cumpărare (factură) din ţara de unde a fost importat autovehiculul precum şi traducerea acestuia;
  • contractul de vânzare-cumpărare pe România, în cazul în care autovehiculul a fost importat de un intermediar;
  • decizia de calcul a taxei de poluare;
  • chitanţa aferentă plăţii taxei de poluare (dovadă de plată);
  • cartea de identitate a autovehiculului pe România
  • cartea de identitate a proprietarului sau CUI aferent societăţii.
  • taxa de timbru judiciar, 10% din valoarea taxei auto dar nu mai mult de 300 lei.

Procedura de recuperare a taxei de poluare durează aproximativ 1 an de zile.

Pentru mai multe detalii şi întrebări vă puteţi adresa pe email (office@avocatconsult.ro) sau aici pe blog doamnei avocat Cristina Serghie din cadrul Cabinetul de Avocat Serghie Daniela Cristina care se ocupă de recuperarea taxei auto cu succes din anul 2009.

Acum iubesc bijuteriile

În urmă cu 2 ani colecţia mea de bijuterii se rezuma la obiecte primite cadou în copilărie şi piese primite cadou de la prieteni. Eu îmi cumpăram foarte rar ceva pentru mine pentru că ştiam că nu avea rost, nu le purtam aproape niciodată. Singura excepţie erau lănţişoarele, pentru că erau primite de la oameni dragi. Dar şi aceste lănţişoare erau finuţe, cu pandantive micuţe, şi aproape că nu se observau.

Greşeala mea atunci era că nu înţelegeam că accesoriile pot avea impact asupra ţinutei, pot schimba sau pot îmbunătăţi piesele vestimentare alese. Preferam să dau bani grei pe tot felul de haine şi chiar şi aşa, simţeam că niciodată nu am cu ce mă îmbrăca şi de asemenea că indiferent ce haine aleg, nu ies niciodată în evidenţă.

De vreun an accesoriile au prins cu adevărat…aripi. Acum se poartă modele extravagante, mari, colorate. E imposibil să nu le observi, să nu-ţi placă şi să nu vrei şi tu să porţi măcar o pereche de cercei sau o brăţară. Poate atunci mi-am dat şi eu seama că nu strică să am diferite modele în cutia de bijuterii. Am avut o perioadă în care am fost înnebunită după inele, v-am şi arătat ce mi-am cumpărat atunci. Acum sunt încă în perioada în care ador colierele. Şi tot caut diferite modele, pentru a le asorta la tot felul de decolteuri sau ţinute. Şi am găsit câteva care merită a fi arătate aici.

Îmi plac mult colierele cu mai multe rânduri de şiraguri.

colier-black-and-white_400x400colier-fashion-naomi_400x400

Prima imagine: colier format din 3 rânduri cu pietre smălţuite albe şi negre în formă ovală.

A doua imagine: Colier placat cu rodiu negru şi aur de 14 k cu aspect patinat vintage.

N-am renunţat însă la coliere cu pandantive frumoase.

pandantiv-love-story_400x400 pandantiv-auriu-fulg-de-nea_400x400

Prima imagine: pandantiv cu o piatră albastră sub formă de inimă şi o piatră rotundă galbenă, intersectate de şiraguri de pietre clare

A doua imagine: pandantiv cu aspectul unui fulg de nea – că tot iubesc iarna

Acum port cercei. De obicei cerceluşi mici, am renunţat la cerceii tip candelabru care îmi plăceau nespus de mult în adolescenţă. Port şi inele, de obicei cu piatră mare, colorată. Brăţări port mai des vara, câte 3-4, cu cristale colorate. Coliere port în funcţie de ţinută şi de decolteu. Uneori şi în funcţie de starea de spirit.

Acum înţeleg rolul accesoriilor.

  • It’s not what you spend but how you wear it that counts. The key is often to dress up inexpensive basics with accessories. – Chloe Sevigny
  • My motto is to go wild on the accessories – the belts, the hair clips, the jewelery. – Heidi Klum
  • Cute accessories always help bring out your outfit and pull it all together. – Ciara
  • Accessories are everything. To me, they’re more important than the clothes. – Rachel Zoe

Despre pantofii sport cu toc ascuns

Pentru mine pantofii sport se poartă pentru confort şi/sau pentru sănătatea picioarelor în timpul exerciţiilor fizice. Ştiţi voi, ca să nu apară dureri ale tălpilor, dureri în glezne, genunchi sau articulaţii. De aceea nu prea am înţeles combinaţia asta de toc + pantof sport. Pentru că tocurile, fie că ne place sau nu, duc la diverse probleme ale picioarelor: dureri, artrită, probleme musculare, micoze, bătături, varice, băşici, călcâie crăpate.

Era şi simplu până acum. Eşti la munte? Porţi pantofi sport. Eşti în oraş, la plimbare, la serviciu sau oriunde altundeva şi vrei să arăţi elegant, porţi pantofi cu toc. Mergi mult pe jos, urci dealuri, munţi, faci efort fizic? Porţi pantofi sport. Mergi puţin, te deplasezi cu maşina, stai mult pe scaun? Porţi pantofi cu toc.

Cu toate acestea se pare că femeile vor să combine cu orice preţ pantofii sport cu tocurile. Ca să pară mai înalte, că alt motiv nu văd.

Întâi au apărut modele precum cele de mai jos. Acest tip de pantofi, în afară de faptul că într-adevăr te fac mai înaltă, nu te ajută cu nimic. Sunt incomode şi arată urât.

Acum au apărut altfel de pantofi, mai agreabili. Pantofi sport cu toc ascuns, toc de tip platformă. Eu i-am descoperit de curând, i-am văzut prin magazine, dar se pare că au apărut în 2012. Aş vrea să zic că mi se par o idee bună, că îmi plac, că mi-aş lua şi eu, dar…nu văd de ce aş purta nişte pantofi care par sport dar au toc, chiar dacă sunt puţin mai confortabili decât nişte pantofi cu toc obişnuiţi. Nu văd de ce m-aş duce la munte cu astfel de pantofi. Şi sunt şi eu mică de statură, am 1.62 m, dar chiar şi aşa nu mă simt complexată, nu ţin să par mai înaltă, mai ales când sunt în vacanţă, pe munte, când am mult de mers, când drumul este accidentat şi am nevoie de confort.

Se poartă şi din alte motive în afară de toc? De ce? Sunt o mulţime de adidaşi, fără toc, care arată bine, care sunt “cool”, care merg perfect cu o ţinută sport sau casual. Şi care sunt mult mai comozi şi protejează sănătatea picioarelor.

Şi peste toate, mi se pare că astfel de pantofi nu avantajează forma piciorului. Ce părere aveţi despre pantofii sport cu toc ascuns? Aţi cumpărat, vă plac, nu vă plac?

Modele pentru unghii cu gel

La fiecare 3-4 săptămâni vă arăt poze cu manichiura mea şi vă povestesc cum îmi aleg modelul de unghii cu gel. Aţi observat că încerc să-mi fac mereu ceva nou, ceva în funcţie de sezon, de sărbători, de starea mea de spirit. De cele mai multe ori mă inspir de pe contul de Facebook al manichiuristei mele, dar acum am descoperit şi un site, mai exact yve.ro, unde se găsesc modele de unghii pentru toate anotimpurile.

Am căutat prin sute de poze cu diverse modele: cu dantelă, colorate, simple, cu sclipici. Cu desene de tot felul, de la brioşe la flori de cireş, palmieri, flori, ş.a. O bună manichiuristă, cu un pic de talent la desen, poate recrea cu uşurinţă aproape orice model. Oana mea este o astfel de persoană aşa încât nu-mi fac griji că modelul nu va ieşi bine.

combine_images

După câteva luni de unghii cu gel simt nevoia să caut modele, să încerc culori noi, desene noi. Sunt însă lucruri la care nu-mi place să experimentez: lungimea unghiilor (le prefer cât mai scurte) şi tipul unghiei (nu-mi plac unghiile rotunde sau ascuţite). Am încercat pietricele pe unghii – nu mi-a plăcut. Am încercat model pe fiecare unghie – mi-a plăcut deşi depinde de desen, uneori poate fi prea încărcat. Am încercat o culoare complet diferită pe inelar – mi-a plăcut. Am avut pe unghii desene cu flori, mărţişoare, palmieri, globuri. Am avut de toate de aceea îmi este greu să găsesc ceva nou.

Ce nu am încercat de când am unghii cu gel sunt unghii simple cu o singură culoare, fără desen. Şi n-aş încerca pentru că dacă voiam aşa ceva, nu-mi puneam gel.

Dacă sunteţi şi voi în pană de idei, ca mine, vă recomand să “răsfoiţi” site-ul, să alegeţi ce vă place şi să mergeţi cu poza la salon. Eu caut prin articole să găsesc un model potrivit pentru viitoarea mea vacanţă. 🙂