Category: diverse

Tutorial: Cum să-ți creezi o pereche de cercei

M-am decis ca primul tutorial din categoria bijuterii handmade să fie despre cercei. Vreau însă să menționez că ceea ce vă voi arăta eu aici sunt modele simple, care pot fi făcute de absolut oricine. Poate mai târziu voi încerca și ceva mai complicat, dar deocamdată sunt mulțumită, aceste modele nu-mi iau mult timp și îmi și plac, sunt elegante și le pot purta oricând.

Unul dintre ultimele modele pe care l-am realizat este cel din imaginile de mai jos. Mi-a plăcut mult ce a ieșit așa încât am mai făcut o pereche exact la fel, pentru sora mea.

(more…)

Kit de confecționare bijuterii handmade

Raluca povestea acum câteva zile pe blogul ei cum a început să-și facă singură brățări. Mi-au plăcut mult modelele realizate de ea și cum știam că îmi doresc mai multe brățări și cercei m-am gândit că aș putea încerca și eu. Ar fi fost și un bun mod de a mă relaxa seara.

Am găsit pe unul din zecile de site-uri cu materiale handmade (samargelim.ro) un kit de confecționare bijuterii care mi s-a părut a fi grozav pentru un începător. Este o idee foarte bună să oferi într-un pachet tot ce este nevoie pentru început – este mult mai simplu pentru cumpărător decât să caute el fiecare piesă, să se gândească de ce are nevoie sau nu, să cumpere pe bucăți mărgele de diferite culori. Acest kit are de toate, de la unelte la accesorii și mărgele, și chiar și un manual color în limba română.

Pe site este disponibil și un kit mai mic (și deci mai ieftin). Din păcate nu am mai văzut pe vreun alt site un astfel de pachet, ceea ce e păcat pentru că nu e greu de realizat. Toate produsele conținute în acest kit se vând individual, inclusiv cutia de plastic.

(more…)

Vecinii

Vorbeam zilele trecute cu prietena mea, care s-a mutat de curând de la casă la apartament și are diverse probleme cu anumiți vecini. Pe parcurs mi-am amintit și eu de vecini de-ai mei, care nu-s la fel de răi, dar oricum, tot duc la stres și nervi inutili. Soluția? Să ne mutăm la casă, eventual în zone cât mai izolate.

Vecinii prietenei mele

  • la parterul blocului este un spațiu comercial în renovare. La acesta începe lucrul pe la ora 9 seara și se încheie în jur de 1 noaptea. Încă nu înțeleg cum de nu i-a reclamat nimeni până acum pe proprietari.
  • vecinii de deasupra sunt oameni cu foarte mult timp liber. Analizează consumul de apă al prietenei mele și dacă ei consideră că este necorespunzător, fac plângere la administrator. De exemplu, într-o lună din august, când ea mai mult a stat la părinți și consumul de apă a fost mic, s-au plâns că a păcălit cumva apometrul, că au văzut ei că mașina era în parcare și așadar, sigur era și ea acasă.

Vecinii mei

(more…)

Despre ce să scriu mai întâi?

Nu mă pot hotărî cu ce articole să încep din seria Tenerife, așa încât vreau să vă cer ajutorul. Ce subiecte ați vrea să abordez săptămâna viitoare? (vor urma și restul, dar aș vrea să public mai întâi ceea ce v-ar interesa în mod deosebit). Puteți alege mai multe răspunsuri (maxim 5).

[poll id=”7″]

Reguli care nu se respectă

Știți ce nu am înțeles eu din excursia intreprinsă în această vară? De ce oamenii refuză cu îndârjire să respecte niște reguli de bun simț adoptate tocmai pentru protejarea obiectivelor turistice.

Fie că vorbim de un parc național, de o pădure, sau de un obiectiv turistic închis (salină, biserică, cetate), sunt stabilite niște reguli de bună purtare, deloc exagerate, pentru evitarea distrugerii cu voie sau fără voie. În unele locuri regulile sunt făcute publice de către ghid, uneori chiar de mai multe ori, pentru a nu exista confuzie. Alteori apar scrise pe foi, plăcuțe, bannere, exact deasupra obiectelor protejate. În ciuda acestor lucruri, oamenii tot nu pricep și tot fac exact opusul a ceea ce li se cere. Din rea-voință nu cred că o fac, cine ar dori să distrugă un obiectiv turistic natural care nu mai poate fi remediat ulterior? Dar atunci de ce? Din prostie, ignoranță?

Am întâlnit acest tip de atitudine mai peste tot pe unde am fost. La Praid, deasupra fiecărui leagăn scria mare: “A se folosi doar de persoanele cu vârsta până în 14 ani.” Am văzut zeci de adulți care nu respectau acea regulă și se dădeau în leagăne. Cum să nu se strice dacă tu nu respecți o regulă simplă? Sau poate ei se gândesc că lasă, am dat 20 lei, au bani să repare…ce mă interesează pe mine?

La Peștera Muierii, ghidul ne-a spus de câteva ori că este interzis să punem mâna pe stalactite și stalagmite sau să le rupem. Ne-a explicat că ele trebuie să stea la o anumită temperatură și dacă punem mâna sau vrem să le rupem, să le scoatem afară, se vor topi, deci nu vom rezolva nimic. Cu toate acestea, am văzut cel puțin 3 persoane din grupul de vizitatori care puneau mâna pe ele. În general băieți tineri, că ei oricum se cred rebeli și liberi, ce le pasă lor că distrug ceva ce nu poate fi remediat?

În zona montană se menționa din când în când că se interzice camparea în alte locuri decât cele amenajate. Bineînțeles că erau corturi peste tot, nu conta dacă era sau nu loc amenajat. Dar să zicem că acest lucru nu e chiar atât de grav, sper doar ca acei oameni să nu lase mizerii unde au stat și/sau să nu aibă surprize neplăcute noaptea cu animalele sălbatice.

Despre alte reguli care nu se respectă, mai ales cele ce țin de curățenie, puteți citi pe blogul Iuliei.

Povești de păcălit binevoitorii

Azi am dat peste acest articol, promovat intens pe Facebook, cu sute de comentarii în care oamenii povestesc de cum au fost (și ei) păcăliți de tipa respectivă.

Se pare însă că mulți folosesc această poveste pentru a înșela binevoitorii. Era și noi s-o pățim, la începutul anului, la Sibiu. Îl așteptam pe tatăl meu în mașină, lângă hotelul Ramada, când un om pe la vreo 40-50 de ani s-a apropiat de noi, părea rănit (avea o zgârietură pe frunte), avea hainele oarecum rupte. A început să vorbească într-un fel de engleză (nu prea corectă) și să ne povestească că a fost jefuit, i-au luat bagajele, că el e neamț (dacă îmi amintesc bine), că a venit aici în vacanță, ș.a. Mai să-i plângi de milă, să te gândești că uite, vine neamțul la noi în vacanță și derbedeii de la noi îl bat și-i iau tot ce are. Ne cerea bineînțeles bani, ca să poată da un telefon. Nu mai țin minte exact cât dorea, parcă 5 euro. Ca să sune în străinătate.

(more…)

Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face

În general îmi plac bijuteriile handmade. Le cumpăr, le port, le fac cadou. Toate bijuteriile handmade prezentate pe acest blog mi-au plăcut sincer, de aceea le-am și promovat cu drag. Și la absolut toți creatorii de handmade prezentați aici am admirat și munca lor din afara creației propriu-zise: cu blogurile/site-urile în care își prezintă produsele, cu paginile de Facebook bine întreținute, cu comunicarea permanentă cu potențialii clienți.

Un lucru foarte important, pe care l-am regăsit la toți acești creatori de handmade (și bineînțeles, și la alții), este că nu numai că lucrează cu drag, ci că își iubesc produsele, se mândresc cu ele și le poartă. Nu fac produse doar de dragul de a vinde, ci realizează ceva care îi reprezintă și de care nu le este rușine.

De aceea m-am mirat să văd că mai sunt pe lumea aceasta și creatori de handmade care creează și pun la vânzare produse pe care ei nu le-ar purta niciodată. Nu înțeleg cum cineva care vrea să vândă, vrea să aibă succes în acest domeniu, poate promova produse care ori nu sunt bine realizate (prezintă defecte, se vede lipiciul, nu sunt tăiate corect), ori nu îi reprezintă. Înțeleg când faci ceva la comandă – nu e obligatoriu ca ție să-ți placă ceea ce vrea clientul, dar atunci când produsul e realizat din mintea ta, după un plan, o idee, atunci de ce nu-l faci ca măcar ție să-ți placă?

Eu, ca potențial client, mă aștept ca designerul handmade să realizeze un produs de care să fie mândru. Pe care să-l poarte chiar el, să-l arate peste tot, să-l facă să fie dorit. Dar când vinzi ceva ce eu știu sigur că tu nu ai purta niciodată (și înțeleg de ce, arată urât sau e plin de defecte) atunci nu te mira că nu ai clienți, că nu câștigi bani sau că singurii care cumpără sunt cei care vor să-ți facă pe plac.

Numai șofer în Iași să nu fii

De când cu toate reparațiile astea prin Iași, am înțeles și mai bine cât de utile și necesare sunt asigurările auto. Sunt gropi peste tot, unele mai adânci ca altele (la începutul lui mai se descoperise o groapă nesemnalizată, adâncă de 2 metri pe Anastasie Panu). Sunt mici șanțuri, trasate de-a lungul străzii (încercați să mergeți pe Sărărie, cel puțin în mica porțiune pe unde se poate circula). În multe cartiere nu mai există trotuar, așa că pietonii merg pe stradă, de multe ori cu spatele la mașini, fără să se poată apăra/feri. Ca la orice alte reparații de străzi, sar pietre, este praf, se strică jante, suspensii, etc.

Partea bună e că atunci când se va termina vom avea un oraș frumos. Până când, nu știu, pentru că se știe calitatea reparațiilor. În general ele rezistă cam 2-3 anotimpuri, după iarnă revenind gropile și începând din nou reparațiile (deci intrăm într-un nou ciclu).

Având în vedere toate acestea, avem nevoie de RCA și avem nevoie de CASCO. Una e obligatorie, alta nu, dar ambele sunt necesare, pentru ca să stăm cu mai puțină grijă și pentru ca să nu rămânem fără mașină din cauza celor care ne administrează orașul.

Partea bună este că acum e și mai ușor să-ți comanzi o asigurare. Intri pe site, cu ajutorul unui calculator RCA afli cât te costă asigurarea, o comanzi și în 24-48 ore o primești acasă, de la curier, și tot atunci o plătești. Între timp, ai o copie pe mail, de care te poți folosi până vine originalul. Nu mai depinzi de nimeni altcineva, nu mai stai la cozi, nu mai aștepți ca asiguratorul să-și facă timp să vină la tine, să discute cu tine, nu se mai întâmplă să înțeleagă greșit date, pentru că le notezi tu singur pe site.

De când sunt șofer (adică de vreo 7 ani) cred că niciodată nu a fost mai nevoie de asigurări auto decât acum.

Revista mea preferată pentru mirese

Te-ai gândi că o revistă este doar o revistă. Nu are ce importanță să aibă în viața ta, nu poate să-ți amintească de ceva frumos, nu poate să declanșeze ceva ce contează pentru tine.

În cazul meu revista Miresici chiar îmi amintește de ceva frumos – de logodna mea. Nu voi da prea multe detalii, vreau ca povestea din spatele cererii în căsătorie să rămână doar între noi 2 și prietenii apropiați, dar totul a început de la revista asta. Nu logodna în sine, oricum ne logodeam, dar revista a ales ziua în care s-a întâmplat evenimentul.

Și de atunci revista asta este preferata mea. Și-mi place nu doar pentru că este legată de seara logodnei mele, ci pentru că are într-adevăr informații utile, spre deosebire de alte reviste de mirese de acest tip.

Singurul lucru care nu prea-mi place la revistă este numele ei – miresici. Mă distrează cuvântul ăsta.

Cum spuneam și înainte, față de alte reviste, aceasta chiar prezintă lucruri interesante, produse care chiar se pot cumpăra, articole cu sfaturi utile. Niciodată n-am înțeles de ce în revistele pentru mirese se tot prezintă rochii couture și nu rochii ready-to-wear, la prețuri mai decente. Câte femei din România își pot permite să dea zeci de mii de euro pe o rochie de mireasă? Iar acele femei care își pot permite, nu cred că își cumpără reviste pentru mirese din România.

Din ultimul număr al revistei mi-au plăcut mult articolele: “Mireasa panicată. Te regăsești?”, “Cum îți alegi rochia de mireasă”, “Cum strunim fiara numită buget”, “Lecția despre decolteu” (o enumerare a tipurilor de decolteu, cu imagini și detalii). Am găsit și articole “do it yourself” – cum să faci evantaie de nuntă, sfaturi de coafuri și machiaj pentru nuntă, idei de locații, recomandări ținute pentru mire și mireasă.

Ah, și încă un lucru pe care eu îl apreciez. Atât pe copertă cât și în articolele mai vaste, s-au folosit ca modele femei normale, cu un corp frumos și normal. Nu femei la 30-40 de kg, înalte, pe care stau rochiile ca pe umerașe. Așa chiar poți observa cum stă o rochie de mireasă pe un corp normal. Aceste femei au un zâmbet natural și din punctul meu de vedere arată de 100 ori mai bine decât un model, cel puțin îmbrăcate într-o rochie de mireasă. Mai degrabă mă identific cu ele decât cu un model șters.

Această revistă este singura pe care o cumpăr în acest moment. În rest mă documentez de pe net. Înainte mai cumpăram reviste de modă, dar au început să mă plictisească, au aceleași articole, dezbat aceleași subiecte și de multe ori nu mi se par de actualitate.

OOTD by Raluca Martinescu

Am descoperit-o pe Raluca Martinescu datorită Iuliei, al cărei blog îmi place foarte, foarte mult. 🙂 Am tot intenționat să vă scriu despre hainele realizate de Raluca, dar am vrut ca mai întâi să comand, să văd cum decurge întregul proces, cum sunt hainele, ca să pot să scriu în cunoștință de cauză.

Mi-a fost greu să aleg, toate hainele de pe site îmi plac foarte mult, sunt moderne și tare frumoase. Am ales inițial o jachetă pentru primăvară, dar cum n-am mai avut primăvară, am renunțat și am comandat o bluză si o fustă din noua colecție (aprilie 2012) și un cardigan (colecția septembrie 2011). Pentru toate trei am plătit în jur de 160 lei, o sumă rezonabilă din punctul meu de vedere.

Eh, să vă mai spun cât de încântată sunt de hăinuțe? Bluza și fusta se asortează perfect, creează o ținută elegantă, dar potrivită pentru zi, modernă și deși nu pare, răcoroasă. M-am îmbrăcat astfel la +30 de grade și mă simțeam foarte bine. Fusta nu este transparentă și este de un verde smarald absolut superb – culoarea este mult mai frumoasă decât pare în poze. Cardiganul bej n-am apucat să-l port afară, este prea cald, dar l-am probat și sunt foarte mulțumită. Este perfect pentru serile răcoroase.

Un lucru foarte important (și de apreciat) e că Raluca creează aceste haine după măsurile clientului. Deci nu comanzi mărimea S, M, ci îi comunici măsurile tale și astfel hainele ți se vor potrivi perfect. Nu mai sunt probleme cu mâneci prea lungi sau prea scurte, bluze care te strâng la bust, ș.a.

  

Cu Raluca se discută foarte ușor, răspunde foarte repede la mailuri, lucrează repede comanda iar hainele sunt croite foarte bine. Materialul este de foarte bună calitate, îmi place tare mult, nu ies ațe, nu există defecte.

Ce-mi mai place? Site-ul. Hainele sunt împărțite pe categorii clare, fiecare produs este însoțit de fotografii profesionale și descriere. Hainele nu sunt pozate pe umeraș, ci pe model, poți observa cum vine, cum se așază, atât din față cât și din spate. Descrierea nu este succintă, este clară, conține multe informații.

Nu pot decât să o felicit pe Raluca, sunt încântată că există astfel de designeri la noi. Scuzați-mi entuziasmul, dar sunt chiar foarte încântată de noile mele achiziții. 🙂

De-abia aștept și colecția mai 2012. 🙂