Cei care mă citiţi mai des ştiţi că sunt complet împotriva infidelităţii – în nici un caz nu aş avea o relaţie cu un bărbat “ocupat”. Mai mult, am o părere foarte proastă despre fetele care recurg la aşa ceva.
O mare parte din furia mea provine din faptul că nu înţeleg cum de unele fete pot fi atât de naive şi pot înghiţi atâtea minciuni, deşi au adevărul în faţă.
Dacă fata nu ştie nimic, asta e, el e un nesimţit. Însă când ştie exact cu ce se confruntă, atunci nu îi pot motiva comportamentul.
După cum bine ştiţi, aceste fete merg pe principiul “crede orice îţi zice el”. Şi el tot zice:
- de fapt sunt despărţit de prietenă/nevastă, doar locuim împreună, că n-am unde sta în altă parte
- prietena/nevasta ameninţă că se sinucide, că nu mă va lăsa să-mi văd copiii, nu pot divorţa acum
- mă voi despărţi de prietenă/nevastă, însă aştept un moment mai bun
- prietena/nevasta nu vrea să accepte despărţirea, mai durează puţin
Şi ele iau şi cred, blestemându-le pe prietene/nevaste, care-s atât de rele, vor să-i distrugă viaţa bărbatului, nu-l lasă să fie fericit. Numai că în majoritatea cazurilor, acele prietene/neveste nici nu ştiu ce se întâmplă, habar n-au că ar fi vreo problemă.
Mai târziu, de cele mai multe ori, amantele ajung să fie părăsite. Se pare că de fapt bărbatul nu a avut niciodată intenţia să se despartă de partenera oficială – da, ţeapă.
Şi ştiţi ce? Mă bucur că se întâmplă aşa, ele primesc exact ceea ce merită, deoarece au încercat să-şi construiască fericirea pe nefericirea altcuiva.
Şi da, bărbatul e principalul vinovat, pentru că a minţit şi a înşelat, însă dacă ea ştia exact care e situaţia, atunci nu poate decât să-şi reproşeze că a fost proastă de a crezut toate acele minciuni mai mult decât evidente şi că a dorit răul altcuiva. Pentru că da, a dorit ca cealaltă femeie să fie abandonată, să sufere, să dispară din peisaj, chiar de nu avea vreo vină.
În final, cred că cel mai dezamăgită sunt când văd că fete/femei pe care le credeam inteligente, cu scaun la cap, se lasă prostite în halul ăsta. Măcar nu vă mai plângeţi de situaţie, nu mai daţi vina pe soartă, luaţi şi învăţaţi din experienţa asta. Învăţaţi să vă respectaţi, să vă iubiţi, să nu vă mai bateţi joc de voi şi de cei din jur. Încercaţi să trăiţi frumos, fără să mai faceţi rău cuiva. Iubirea se poate găsi şi fără să dai cuiva în cap, credeţi-mă.









