Ce putem face mai deosebit într-o zi de duminică? Ce-ar fi să vizităm ceva, să mergem să vedem un loc nou, dar undeva aproape, ca să nu pierdem nici prea mult timp şi nici prea mulţi bani. M-am gândit la două locaţii: Conacul Polizu sau Castelul Sturdza de la Miclăuşeni şi până la urmă m-am oprit la cel din urmă.
Înainte să merg să-l vizitez am căutat informaţii despre preţuri, orele sau condiţiile de vizitare. M-am lămurit şi nu prea de pe pagina lor de Facebook şi de pe site, am dat şi un telefon la ora 10 dar nu mi-a răspuns nimeni aşa că am mers fără vreo programare, sperând să putem intra măcar, dacă de vizitat sau de mâncat acolo nu se poate.
Castelul Sturdza este localizat la 65 km de oraşul Iaşi, pe drumul spre Roman, în satul Miclăuşeni. O alee lungă, pe care poţi merge cu maşina, te conduce către castel. Locuri de parcare sunt suficiente, poţi lăsa maşina lângă drum, foarte aproape de castel.
Castelul este spectaculos. A fost construit între anii 1880-1904, în stil neogotic, de către George şi Maria Sturdza. Iniţial clădirea a fost un conac, construit în anul 1752, şi a fost transformat în castel în perioada pe care am menţionat-o anterior. O mare contribuţie a avut-o Maria, prin picturile de pe pereţi, care pot fi văzute şi astăzi. George şi Maria Sturdza au avut o fiică, Ecaterina, care s-a căsătorit cu Şerban Cantacuzino, dar nu au avut copii. În perioada războiului castelul a fost devastat de soldaţii ruşi care, printre altele, au ars valoroasele cărţi din bibliotecă, sau le-au vândut ca hârtie de împachetat. Atunci au dispărut piese de mobilier sau alte obiecte valoroase.
În 1947 Ecaterina a donat castelul Episcopiei Romanului. În perioada comunistă castelul a fost transformat în depozit şi ulterior într-un centru de plasament pentru copii cu handicap sever. În toată această perioadă castelul s-a degradat, mansarda a luat foc de la o ţigară lăsată aprinsă, au ars şi ultimele mobile originale care erau depozitate aici. A fost montată şi instalaţia electrică şi pentru asta s-au făcut tot felul de găuri, vizibile şi acum, distrugând picturile de pe pereţi sau tavanul.
În anul 2001 s-a retrocedat castelul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei iar Centrul de Plasament a fost mutat. În 2004 Mitropolia a început restaurarea castelului şi dependinţelor.
Astăzi castelul arată bine, dar mai este încă mult de lucru. Tot respectul pentru Mitropolie că încearcă să-l restaureze şi are grijă de el. În acest loc se oferă servicii masă (într-o clădire de lângă castel), servicii cazare şi posibilitatea de vizitare a castelului, doar în weekend, la anumite ore, cu ghid, taxa de vizitare fiind de 10 lei pentru adulţi (rezonabilă, având în vedere că durează cam o oră vizita).
Parcul castelului este enorm şi foarte frumos. Am găsit aici un loc pentru citit, posibil amenajat pentru evenimentul Călătorie la 1900. Sau poate este mereu acolo, oricum mi s-a părut drăguţ, cred că este tare plăcut să te aşezi acolo pe o băncuţă şi să citeşti o carte.
După vizită ne-am oprit un pic la terasă, care oferă o vedere superbă către castel. Sunt puţine mese afară (6-7), dar am avut loc, am fost serviţi cu multă politeţe şi foarte rapid. Nu ne era aşa foame aşa încât am ales doar câteva băuturi şi un desert. Din ce am observat tot ce este în meniu este natural, nu există băuturi carbogazoase sau preparate care nu sunt tradiţionale.
Am băut câte o limonadă cu mentă şi ghimbir, apoi am cerut un ceai rece de Ginkgo Biloba, cu mentă, miere şi lămâie. Este un arbore Ginkgo Biloba în curtea castelului şi ghidul ne-a povestit cum se culeg frunzele şi se folosesc la ceai, având diverse proprietăţi bune, de care nu-mi amintesc acum. Pentru desert am ales o îngheţată şi tort cu frişcă şi nuci. Ambele aveau un gust natural, erau clar făcute cu ingrediente din acel loc, şi bineînţeles foarte gustoase. Şi pentru toate acestea nici nu am dat foarte mulţi bani, ne-a ajuns la 35 lei masa.
Cam asta a fost plimbarea de la Castelul Sturdza. Cred că am avut o idee foarte bună, a fost o ieşire cu…de toate. Un pic de istorie, natură, mâncare şi băutură bună.
