Wishlist de martie

Dacă în urmă cu o lună vă povesteam cât de mult îmi plac hainele de la Stradivarius, acum m-am îndrăgostit de noua colecţie de la Bershka. Am intrat din întâmplare într-unul din magazine, nu mă aşteptăm să văd ceva care să-mi placă, şi când colo, am găsit o mulţime de articole frumoase, pe care tare mult mi-ar plăcea să le am în garderoba mea. Nu intenţionăm să-mi cumpăr ceva, n-am nevoie de ceva în mod deosebit, dar prea mult îmi plac…

Enumăr aici cam ce mi-a plăcut şi aştept weekendul, să merg să probez şi să mă hotărăsc asupra a doar câteva hăinuţe. Le-aş lua eu pe toate, dar e martie, luna impozitelor, şi întâi îndestulăm statul şi apoi ne facem şi noi mofturile.

De ceva timp îmi doresc o geacă de piele. Nu neapărat piele, poate fi şi imitaţie. Am probat la începutul iernii o astfel de geacă, cred că la Stradivarius, îmi stătea foarte bine, era şi super ieftină (până într-o 100 de lei) dar cum să cumperi iarna o geacă de primăvară/toamnă? Şi acum îmi pare rău, că acelaşi tip de geacă costă acum 200 sau chiar 300 de lei. Eh, asta e.

Printre alte regrete este şi faptul că am primit cadou de la părinţi o astfel de geacă, roz pal, din piele, cu blăniţă de iepure, de super calitate, super frumoasă. Iar eu, ca o adolescentă căreia nu-i pasă de nimic, am purtat-o fără să am prea multă grijă de ea, am agăţat-o în cuiele de la şcoală (că aşa e în şcolile noastre, ies cuie de peste tot) şi acum nu mai am ce face cu ea. Mare păcat…

Oricum, am văzut geaca imitaţie de piele din imaginile de mai jos şi mi-a plăcut destul de mult. Nu am avut însă timp să o probez, e posibil ca după ce o pun pe mine să nu-mi mai placă, cum am păţit cu o geacă asemănătoare la Stradivarius. Dar…poate îmi place. 🙂 Iar dacă-mi place o să îmi fie greu să mă hotărăsc asupra unei culori. Îmi place şi pe roz, şi pe maro şi pe movul ăla închis. N-aş alege maro pentru că se poartă mult prea mult gecile astea de piele/imitaţie pe maro, mi-aş dori să fiu un pic diferită. Mă mai gândesc. Geaca costă 200 de lei.

geaca_bershka_200leigeaca_bershka_200lei_marodeschisgeaca_berhska_200lei_maroinchis

Îmi plac fluturii. Mult. Aşa încât cămaşa de mai jos mi-a atras imediat privirea. Sunt cam mulţi fluturi, dar e simpatică…99 lei costă.

0890110251_1_1_3camasa_fluturi_bershka_99lei

O bluză foarte frumos colorată. Însă îmi place foarte mult şi spatele, cu acea tăietură. E mai deosebită şi, dacă nu e prea transparentă, o să o cumpăr. 99 lei.

bershka_bluza_spgol_99lei0895190250_2_2_3

Alte cămăşi, frumoase şi vaporoase. Cea albă este 79 lei, este disponibilă pe mai multe culori (albastru, roşu, roz, verde, mov). A doua cămaşă, cu imprimeu cu flori, este 99 lei. Problema lor, din punctul meu de vedere, este că sunt transparente. Toate cămăşile şi majoritatea bluzelor pe care le-am văzut în magazine în ultimul timp sunt transparente şi mă enervează teribil chestia asta. Nu ştiu, nu mi se pare normal să merg la serviciu şi să-mi vadă toţi colegii sutienul. Iar maiou n-am chef să port. Nu înţeleg ce e cu moda asta, cu bluze transparente. Ştiu că a mai fost mai demult, apoi începuse să fie de prost gust să ţi se vadă sutientul iar acum din nou a revenit.

camasa_berska_79lei   berhska_bluza_99lei

Cam astea sunt…vedem cu ce ne întoarcem acasă. 🙂

Primul cadou de 1/8 martie

cadouri-reddsCele mai frumoase cadouri sunt cele la care nu te aştepţi. Cum ar fi acest cadou de la Redd’s, primit ieri la serviciu, desfăcut alături de colegele mele şi pe care îl voi savura pe îndelete împreună cu prietenele mele.

Alături de 2 sticle de bere (Lemon Fresh şi Cranberry Crush) coletul mai conţine un cadou de la New Look, care, întâmplarea face, este unul din magazinele mele preferate. Eşarfa este binevenită, chiar îmi doream una nouă, mai ales că se apropie primăvara şi intenţionez să renunţ cât de curând la fulare. Cât despre voucherul de 50% reducere la colecţia nouă…mă încântă, îmi dă un motiv foarte bun să merg la cumpărături.

Mulţumesc pentru cadou, apreciez că vă gândiţi la mine! Seara de sâmbătă, 1 martie, sper să o petrec în compania unei sticle de bere aromată, îmbrăcată în ceva nou şi frumos de la New Look. 🙂

(more…)

FoodPanda – serviciu online de comandat mâncare la domiciliu

Ştiţi acele seri când ajungi acasă şi vrei să te răsplăteşti cu ceva bun de mâncare dar pur şi simplu nu mai ai putere să mergi să faci cumpărături şi să găteşti? Ei, mi se întâmplă des, mai ales că am perioade în fiecare lună când muncesc aproape non stop. Şi atunci apelez la mâncarea de la restaurantele mele preferate.

Am comandat mâncare acasă de la tot felul de restaurante din Iaşi. Şi ştiu exact ce-mi place şi ce nu-mi place în tot acest proces de comandă. Îmi place să comand online, nu telefonic. Din câte ştiu eu, un singur restaurant din Iaşi are site de pe care poţi comanda direct (Mamma Mia). Or fi mai multe, dar nu am aflat eu de ele. În rest trebuie să cauţi site-ul lor, să ai norocul să îl găseşti şi să fie cât de cât funcţionabil, să-i suni, să le transmiţi ce vrei, să speri că au notat corect comanda şi adresa. Îmi amintesc de momente când doream neapărat să comand de la un anumit restaurant dar telefonul suna mereu ocupat aşa că între timp am renunţat de tot să comand de la ei. Sau de cazuri când am comandat şi sosuri pentru pizza dar n-au mai ajuns în comandă, că n-a înţeles bine cel cu care vorbeam la telefon. Când transmiţi comenzi telefonic e posibil chiar şi tu să greşeşti, să uiţi ceva, mai ales că nu ai o evidenţă a ceea ce ai comandat. Doar dacă-ţi aminteşti şi îndrăzneşti să rogi angajatul de la restaurant să-ţi citească tot ce ai comandat. Dar eu am păţit de multe ori să dau peste persoane atât de grăbite încât mi-era şi jenă să-i mai întreb ceva în plus.

Aş putea scrie încă multe despre dezavantajele comenzilor telefonice, dar cred că le ştiţi şi voi. Eu înţeleg de ce restaurantele nu apelează la implementarea unui sistem de comandă online (cost ridicat, posibilitate de comenzi false), cu toate acestea tot îmi doresc să beneficiez de aşa ceva.

Am auzit că în Bucureşti şi Cluj se poate comanda online prin FoodPanda, care colaborează cu peste 150 de restaurante. FoodPanda este un serviciu online de comandat mâncare la domiciliu, disponibil prin site şi prin aplicatii pentru iOS şi Android. Vestea bună este că în acest an FoodPanda se va extinde în majoritatea oraşelor mari din România, deci cu siguranţă şi în Iaşi.

Am testat aplicaţia pentru iOS şi îmi place, arată foarte bine, e uşor de folosit, se comandă rapid şi cel mai important, toate informaţiile necesare sunt foarte vizibile. De exemplu comanda minimă, dacă este vreo taxă de livrare, care este timpul de livrare.

Cum se procedează? Îţi faci rapid cont, selectezi oraşul şi zona în care te afli (sau dacă îţi dai acceptul, locaţia poate fi detectată automat), alegi restaurantul, preparatele care te interesează, le pui în coşul de cumpărături. La final apeşi pe “Comandă acum”, specifici adresa de livrare şi…gata.

 foodpanda-screenshot  foodpanda-screenshot-2
Cred că o să mă împac foarte bine cu FoodPanda, când va fi disponibil şi în Iaşi. O să pot comanda de la mai multe restaurante, care acum poate n-au site sau nu s-au promovat suficient încât să ajungă şi la mine. O să am o evidenţă cu restaurantele care fac livrări la domiciliu, o să ştiu exact care este comanda minimă, o să ştiu ce pot comanda. De-abia aştept!

Florile pe care le iubesc

Ajung des prin Carrefour-ul din Iaşi, aşa încât n-am putut să nu observ (şi să admir) rafturile cu flori, pregătite pentru zilele de 14 februarie şi posibil pentru începutul lunii martie. În fiecare zi găsesc alte flori, alte ghivece, care de care mai frumoase. Lalele, orhidee, cale, trandafiri, cactuşi, crini, bambuşi. Flori de care nici nu ştiam că există, culori pe care nu le-am mai văzut. Mă opresc în acele zone special amenajate şi parcă nu mă pot dezlipi, pe toate le-aş cumpăra.

Şi am şi cumpărat. M-am dus luni cu gândul să iau un bambus, m-am răzgândit, mi se păreau frunzele uşor îngălbenite. M-am întors miercuri, m-am îndrăgostit de un ghiveci cu crini portocalii şi l-am cumpărat. Joi voi mai cumpăra un ghiveci de flori, cadou pentru o persoană dragă. Sunt foarte tentată să cumpăr şi un ghiveci cu cale şi unul cu bambuşi.

Mi-aş lua zeci de ghivece, singura problemă e că se pare că apartamentul meu nu este un mediu propice pentru flori. Cam toate mi-au murit, majoritatea la scurt timp după ce le-am adus în casă. O fi prea cald, nu ştiu. Singurele care au rezistat şi au înflorit an de an sunt orhideele mele dragi. Numai că şi ele nu mai arată ca la început, tare mi-e teamă că anul acesta au înflorit pentru ultima dată.

Orhideea mea draga IMG 0339 300x300 De pe Instagram

Dar nu renunţ. Vreau să am casa plină de flori, vreau să am ghivece şi la serviciu, să-mi încânte, să-mi parfumeze şi să-mi coloreze viaţa. Îmi plac mai ales florile cu aspect exotic, cu culori intense şi parfum plăcut, cum ar fi:

  • orhidee

Le ador. Cred că sunt florile mele preferate. Îmi doresc foarte mult un ghiveci cu orhidee albastre. Am aflat că există şi orhidee albastre anul trecut, când am văzut un asemenea ghiveci în Praktiker, şi de atunci mi-a rămas gândul la el.

  • cale

Nu le-am băgat prea mult în seamă până când le-am văzut acum în Carrefour. Sunt atât de frumoase şi de rafinate! Erau ceva mai scumpe decât celelalte flori, aproximativ 50 de lei ghiveciul, însă cred că o să îndrăznesc să-mi cumpăr, cu speranţa că nu vor muri în 2 zile cum am păţit când mi-am cumpărat o Crăciuniţă.

  • crini

Atât de frumoşi! Acum că mi-am luat un ghiveci cu crini, sper din tot sufletul să reziste la mine în casă, ca să mai pot cumpăra. Vreau să am câte un ghiveci în fiecare cameră, să mă binedispună aceste flori frumoase cu eleganţa şi culoarea lor.

  • lalele

Îmi plac mult lalelele, la un moment dat erau florile mele preferate. Primăvara trecută am adus în casă un ghiveci cu lalele dar n-au rezistat prea mult, aşa că nu mai îndrăznesc să cumpăr. În schimb atunci când pot, cumpăr buchete.

  • zambile

Ador parfumul lor! Cred că-mi place mai mult parfumul lor decât parfumul de trandafiri. Preferatele mele sunt zambilele roz şi mov, şi primăvara încerc să cumpăr cât mai multe, mai ales că nu sunt la fel de scumpe ca alte flori. Am încercat şi să cresc zambile într-un ghiveci, dar la fel…nu au rezistat prea mult.

  • trandafiri

DSC01305 300x225 La început de primăvarăCred că orice fată iubeşte trandafirii. Problema lor, din punctul meu de vedere, e că au fost atât de promovaţi, încât au devenit uşor plictisitori. Sunt cred cele mai frumoase şi mai plăcut parfumate flori, dar sunt prea peste tot. Asta nu înseamnă că nu-mi place să primesc buchete de trandafiri…chiar ador să primesc buchete de trandafiri! Şi cu cât culoarea este mai deosebită, cu atât îmi plac mai mult. Ador trandafirii roz, albaştri, galbeni. Nu-mi plac cine ştie ce trandafirii albi, mi se par anoşti. Îmi place să primesc trandafiri roşii, mai ales când vin de la persoane care mă iubesc. 🙂 Şi chiar îmi doresc ca cel care mă iubeşte să se gândească şi să-mi cumpere mai degrabă trandafiri roşii, care semnifică pasiune, decât trandafiri albi, care sugerează inocenţă şi puritate.

Cât despre ghivece cu trandafiri (acel soi de dimensiuni mai mici), am încercat acum doi ani, n-au rezistat prea mult.

Fun fact: Acasă la părinţii mei, acolo unde am copilărit şi mă reîntorc mereu cu plăcere, am o alee cu trandafiri. Adică un mic drum pietruit, înconjurat de o mulţime de trandafiri. Au crescut aici doar trandafiri roşii, galbeni (mai rari), albi şi degrade.

IMG 0354 300x300 De pe Instagram (2) IMG 0337 300x300 Babe frumoase

Alte flori care îmi plac: liliac (♥ parfumul), frezii, irişi, bujori (♥ parfumul).

DSC06289 300x224 Parfum DSC06292 300x224 Parfum

Nu-mi (prea) plac:

  • gerbere

Apreciez că rezistă mai bine decât trandafirii sau alte flori pe care le-am primit. În schimb mi se par prea comune şi nu suficient de exotice pentru gustul meu. Poate m-am şi plictisit de ele. Mamei mele îi plac foarte mult gerberele cu petale portocalii aşa încât de fiecare dată când am primit coroniţă la şcoală (adică de vreo 6 ori, până când am crescut prea mari şi au renunţat la coroniţă) mi-a comandat una cu gerbere portocalii. Era mai bine decât acele coroniţe cu flori artificiale, dar eu mă uitam cu jind la coroniţele colegelor mele, făcute din trandafiri.

  • crizanteme

Sunt (doar) ok. Nu-mi plac în mod deosebit

  • garoafe

Dintre toate florile pot spune că garoafele sunt cele care îmi plac cel mai puţin. Plac e încă prea mult spus. Decât să primesc garoafe, mai bine nu mai primesc deloc flori.

Îmi puteţi recomanda flori care se cresc uşor în casă? În afară de cactuşi (îmi plac, dar ştiţi superstiţia aia că aduc ghinion în casă… ).

Reign

reign27

Am tot descoperit seriale, din toamnă până acum, dar n-am simţit că e cazul să vă scriu despre ele. Asta până acum, când am început să mă uit la Reign, un serial ce poate fi descris ca “fantasy history”, un fel de The Tudors combinat cu Gossip Girl.

Întâmplarea face că am descoperit Reign la scurt timp după ce am citit romanul istoric “Regina diavolului” (biografie a Caterinei de Medici), aşa că eram informată despre realitatea istorică. La început nu ştiam că Reign nu respectă întocmai istoria, aşa încât am rămas uimită să descopăr existenţa unui fiu al regelui Henry al II-lea cu amanta sa, Diane de Poitiers, sau să văd că prinţul Francis este un tânăr puternic şi sănătos. Dar pe parcurs m-am prins că l-au făcut ca să fie mai atrăgător pentru adolescenţi şi în general, mai interesant, aşa că am lăsat istoria deoparte şi mi-am permis să mă bucur de serial, aşa cum este el. Şi cum a fost descris chiar de una dintre actriţe – un serial fantasy history.

Aşadar Reign este un serial despre Maria Stuart, regina Scoţiei. Ni se prezintă cum ajunge în Franţa, pentru a se căsători cu prinţul moştenitor Francis, relaţia ei cu Caterina de Medici (regina Franţei), cu fratele vitreg al prinţului, Sebastian, cu prietenele ei. Francis şi Mary nu se căsătoresc imediat pentru că apar tot felul de probleme de natură politică. Sunt conştienţi că nu contează iubirea dintre ei, sunt obligaţi să facă ceea ce e mai bine pentru ţările lor, Scoţia şi Franţa.

Pentru că nu ştiu dacă o să reuşesc să vă povestesc de cartea “Regina diavolului” de Jeanne Kalogridis (mi-a plăcut foarte mult, o recomand), o să menţionez aici câteva din nepotrivirile dintre realitate şi serial.

  • Accentul actorilor este britanic, deşi Mary şi prietenele ei sunt din Scoţia iar celelalte personaje sunt franceze.
  • Diane de Poitiers şi regele Henry al II-lea nu au avut copii, Sebastian din serial nu a existat. Prin urmare nu a existat nici posibilitatea ca Henry al II-lea să-l declare prinţ moştenitor pe acest copil nelegitim.
  • Prinţul Francis nu a fost un băiat sănătos şi puternic. Era bolnăvicios şi a murit la 16 ani, la doar 2 ani de la căsătoria cu Mary.
  • Nu a existat vreo posibilitate ca Mary să se căsătorească cu altcineva. Era logodită din copilărie cu Francis, s-au căsătorit fără că regele Henry să se răzgândească sau ca Mary şi familia ei să caute alţi potenţiali soţi, care să ajute mai mult Scoţia.
  • Caterina de Medici nu a încercat să o omoare pe Mary.
  • Mary a fost trimisă în Franţa de la vârsta de 5 ani şi a rămas acolo până când prinţul Francis a murit.
  • Regina Mary a fost acompaniată în Franţa de 4 prietene, toate purtând numele de Mary. Cele 4 erau fiicele unora dintre cei mai importanţi şi bogaţi oameni din Scoţia. Aşadar nu a fost însoţită de fete ce se numeau Greer, Lola, Kenna şi Aylee.
  • Regele Henry al II-lea nu a avut-o ca amantă pe una din doamnele de companie a reginei Mary.
  • În această privinţă nu sunt foarte sigură, nu m-am documentat, cu toate acestea vestimentaţia actriţelor nu mi se pare chiar foarte corectă. Nu cred că în anii 1500, chiar şi la curtea Franţei (mai libertină) se purtau rochii precum:
  • La o secvenţă din serial, când una din doamnele de companie a ieşit din camera îmbrăcată cu o rochie până la genunchi (cică pijama) şi cu şosete 3/4, am cam rămas cu gură căscata.

Dacă puteţi trece peste inadvertenţele de natură istorică, cred că o să vă placă serialul. L-am recomandat şi Ralucăi şi ştiu că i-a plăcut foarte mult.

Cinci motive pentru care Iași e number one

Din seria “călător prin România” dorim să listăm astăzi cinci motive pentru care “orașul celor șapte coline” este numărul unu în țară. După cum spune un vechi proverb, “vorba lungă sărăcia omului”, deci vă propun să trecem direct la subiect, căci promit că va fi interesant.

1. În Iași se află primul teatru național din România – înființat în 1840 și patronat de figuri marcante ale literaturii și istoriei române, Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi și Mihail Kogălniceanu. Ca urmare a unui incendiu din 1888, prima clădire unde funcționa teatrul a fost distrusă, actualul teatru fiind construit pe locul vechii primării între 1894 și 1896. Teatrul primește numele marelui poet Vasile Alecsandri în 1956, cu prilejul aniversării a 140 de ani de la punerea în scenă a primei piese de teatru în limba română.

2. Muzeul de Istorie Naturală din Iași – Înființat în 1834, este primul muzeu de acest gen din principatele române. A luat ființă la inițiativa unui grup restrâns de membri ai Societății de Medici și Naturaliști din Iași și avea drept scop principal să prezinte bogățiile pământene și subpământene ale Moldovei. Colecțiile muzeului numără peste 300.000 de exemplare. Amintim colecțiile de moluște, reptile,amfibieni, păsări, plante și minerale.

3. Obeliscul cu lei din Parcul Copou – este primul monument de acest gen din Țările Române – planurile de constucție au fost realizate de inginerul moldovean Gheorghe Asachi. Fundația monumentului a fost turnată în 1834, însă din cauza unor întârzieri și dificultăți cu procurarea materialelor, monumentul a fost finalizat în 1841. Cei patru lei care se sprijină pe obelisc simbolizează cele patru puteri europene care au recunoscut independența Țărilor Române.

4. Grădina Botanică ‚Anastasie Fătu’ din Iași – este prima grădină botanică din țară, construită în 1856 de către medicul și naturistul Anastasie Fătu. Grădina botanică a existat în forma inițială până la moartea celui ce a înființat-o, în 1886, când terenul a fost vândut de către moștenitori. Grădina așa cum arată astăzi a fost construită în 1963, sub supravegherea profesorului Emilian Țopa. Grădina botanică din Iași acoperă aproximativ 100 de hectare de pământ, fiind una dintre cele mai mari din Europa.

5. Biblioteca Centrală Universitară din Iași – este prima bibliotecă universitară din România. Biblioteca se bucură de continuitate începând cu anul 1835. Poartă numele poetului național Mihai Eminescu, fost director al instituției.

Așadar, după ce ați citit aceste rânduri, mai aveți vreo îndoială că orașul Iași merită poziția de top între orașele țării? Daca v-am stârnit curiozitatea și pofta de călătorie, vă fac o ultimă recomandare: căutați cazare în Iași pe VIAROMANIA – portalul care listează cele mai multe hoteluri, pensiuni, vile și apartamente în regim hotelier din Iași. Tarifele de cazare pornesc de la 70 de lei camera dublă pe noapte, la o pensiune și ajung până la 336 de lei camera pe noapte la un hotel luxos de 3 stele din centrul orașului.

Cum să citeşti 50 de cărţi într-un an

Anul trecut am citit doar 20 de cărţi. Poate pentru unii e mult, pentru mine e un număr ruşinos şi încă prea mare având în vedere că unele din cărţile citite aveau sub 100 de pagini. Deci anul trecut am dat-o rău în bară cu cititul. Scuzele mele? N-am avut timp, n-am avut dispoziţia necesară, am preferat să butonez telefonul sau calculatorul.

Anul acesta, în doar o lună, am citit 7 cărţi. 2400 de pagini. Jumătate din numărul de pagini citite în tot anul 2013. Credeţi că am avut mai mult timp liber? Sau mai mult chef ca de obicei? Nici vorbă.

Secretul este să nu-ţi pierzi timpul cu cărţi care nu-ţi plac. Să nu te mulţumeşti să citeşti cărţi pe care le consideri acceptabile, dar care nu reuşesc să-ţi capteze atenţia mai mult de 10 minute pe zi. Să nu insişti să citeşti o carte dacă nu-ţi face plăcere. Bineînţeles, aceste lucruri sunt valabile dacă citiţi de plăcere, dacă nu ţineţi neapărat să citiţi o anumite carte, dacă nu este vorba de cărţi de specialitate pe care trebuie să le citiţi şi…dacă vreţi să citiţi multe cărţi într-un an.

Eu citesc de plăcere. Vreau ca acele ore de citit să mă relaxeze, să-mi trezească curiozitatea, să mă facă să uit de probleme. Aşa că în 2014 am ales să citesc numai cărţi care într-adevăr îmi plac, şi anume romane istorice şi biografii. Nu zic că-s capodopere literare, dar nici nu sunt cărţi proaste. Datorită lor am aflat despre traiul femeilor din Cisiordania, despre familia regală din Malaysia sau din fostul Imperiu Otoman, am aflat povestea Caterinei de Medici. Am citit despre lagărele de refugiaţi din Etiopia, despre războiul civil din Sudan. Mi-am reamintit ce bine scrie Eric-Emmanuel Schmitt.

Atât de mult mi-au plăcut aceste cărţi încât nu a mai contat că am o mulţime de seriale pe care vreau să le văd sau că telefonul mă aşteaptă să-l butonez. Acum de-abia aştept să ajung acasă şi să mă apuc de citit. Cărţile pe care le citesc mă captivează, chiar şi-n timpul zilei mă gândesc cu dor la ele, simt o nerăbdare în suflet să le reîntâlnesc, să aflu ce urmează să se întâmple cu personajele de care mă ataşez.

Dacă continui în acest fel am toate şansele să citesc 50 de cărţi într-un an. Ba chiar şi mai multe, dacă găsesc suficiente care să-mi placă. Şi mai important decât faptul că voi bifa 50 de cărţi citite pe Goodreads este bucuria sinceră de a descoperi aceste poveşti, de a afla mai multe despre oameni şi viaţă.

Aşadar, cum să citeşti 50 de cărţi într-un an?

  • Citeşte doar cărţi care îţi plac cu adevărat, care te captivează, pe care cu greu le laşi din mână.
  • Citeşte primele 50 de pagini dintr-o carte, dacă nu-ţi place şi nu ai nevoie/nu ţii neapărat să o citeşti, las-o departe şi încearcă alta. Poţi reveni la ea altădată, când poate vei avea mai multă răbdare sau vei fi pregătită pentru acel gen de carte.

Aveţi şi alte sfaturi?

Kindle – cadoul perfect

kindleNu v-am povestit pe blog de cadourile primite de Crăciun şi de ziua mea şi nici nu intenţionez să le enumăr aici, dar de Kindle vreau neapărat să vă povestesc. Am început să-mi doresc un Kindle încă din 2011, dar n-am reuşit să-mi cumpăr unul. Mă gândeam că e un moft şi că nu-mi permit să dau bani pe mofturi. Aşa că am renunţat la idee.

De aceea nu mică mi-a fost bucuria să primesc de ziua mea un Kindle de la Raluca. Nu numai că a ales cadoul perfect, dar mi-a făcut ditamai surpriza, nu mă aşteptam deloc. M-a anunţat că-mi trimite o carte pe care i-am împrumutat-o, am primit coletul, care era exact de dimensiunea unei cărţi, am deschis coletul calmă, aşteptând să văd cartea…şi când colo mă trezesc cu un Kindle. Cred că a fost singura dată din ultimii câţiva ani când am rămas efectiv cu gura căscată. Nu este uşor să fiu surprinsă, dar Raluca a reuşit să facă asta.

Eram la serviciu, am văzut Kindle-ul, colegii au început să mă întrebe dacă l-am cumpărat, iar eu, cu voce tremurată, încercam să le explic că l-am primit cadou. Nici nu ştiam ce să simt. Normal că mă bucuram foarte mult, dar în acelaşi timp mă gândeam că Raluca a dat atâţia bani pe fundul meu şi că nu trebuia. Oricum, a fost cel mai frumos cadou primit în ultimii ani şi cu siguranţă cel mai surprinzător cadou.

Acum, după câteva săptămâni cu Kindle-ul, pot garanta că este o investiţie foarte bună. Ador să citesc pe el! Acum mă răsfăţ cu “The White Princess” de Philippa Gregory, carte care încă nu a fost tradusă în limba română. Nici nu-mi imaginam că este aşa de uşor şi comod de citit pe Kindle. Are o greutate foarte mică, paginile se “întorc” apăsând doar pe un buton, fontul poate fi cât de mare doreşti. Nu este deloc obositor pentru ochi, pentru mâini, indiferent că citeşti o carte de 100 de pagini sau de 1000. Foarte fain mi s-a părut şi faptul că dacă nu cunoşti un cuvânt, poţi să vezi rapid definiţia din dicţionar. Aşadar în ultimele zile am învăţat şi cuvinte noi datorită lui.

Când citeam de pe cărţi, ochii îmi oboseau mai repede, mai ales că mă confruntam cu diverse fonturi, de obicei mici. Mă apucau durerile de cap, îmi lăcrimau ochii. De când citesc de pe Kindle n-am mai păţit asta. Şi pentru că nu mai pierd timp cu mutatul de pe o parte pe alta, pentru găsirea unei poziţii confortabile, cu datul paginii, cu diverse mişcări pentru a-mi odihni mâinile obosite de greutatea cărţii, citesc mai repede.

Singurul meu regret este că nu am mai mult timp de citit. Mă aşez seara în pat, conştientă că nu am decât maxim 2 ore la dispoziţie pentru citit. Şi îmi este tare greu să mă opresc şi să mă culc la ore rezonabile.

Pentru cei interesaţi de mai multe detalii tehnice (pentru varianta mea de Kindle):

  • Ecranul Kindle (6 inch) reflectă lumina precum hârtia obişnuită, nu prezintă nici o reflexie, aşa că poate fi folosit şi afară, la lumina soarelui.
  • Are un controller pentru 5 direcţii, care ajută la navigare.
  • Textul se poate redimensiona iar fontul se poate modifica (există 3 stiluri de font din care puteţi alege).
  • Whispersync – te ajută să reiei oricând cititul de unde ai rămas. Închizi dispozitivul, a doua zi când îl deschizi, îţi arată exact unde ai rămas cu cititul.
  • Wi-fi încorporat
  • Dicţionar – nu eşti familiarizat cu un cuvânt? Selectezi cuvântul şi-ţi apare definiţia din dicţionar.
  • Memorie pentru 1000 de cărţi (2 GB).
  • Greutate de doar 170 de grame.
  • Bateria poate rezista şi 4 săptămâni, cu wireless-ul dezactivat.

Sunt sigură că Kindle-ul va contribui la îndeplinirea targetului de 50 de cărţi citite în 2014. Şi mă va ajuta să citesc mai ieftin, să citesc cărţi pe care nu credeam că voi reuşi să le obţin, să citesc mai mult în limba engleză. De aceea este cu adevărat cadoul perfect.

Te-am înşelat şi nu-mi pare rău

Am fost într-o relaţie serioasă timp de atâţia ani. Am crescut împreună, am învăţat împreună, ne-am maturizat împreună. Mi-ai fost alături la bine şi la greu şi ştiu că şi datorită ţie am devenit ceea ce sunt acum.

Dar în ultimul timp lucrurile nu au mai mers la fel de bine. Nu am mai simţit nevoia să vorbesc cu tine, să mă destăinui. Înainte îţi spuneam orice, acum nu mai vreau să-ţi zic nimic. Înainte simţeam că pot avea încredere în tine, că ai grijă de ceea ce-ţi spun, că nu transmiţi acele informaţii mai departe, la persoane care nu mă iubesc, la persoane care îmi doresc răul. Dar tu ai devenit atât de vorbăreţ încât acum, orice îţi spun, ştiu că ajunge şi la cine nu trebuie. Nu pot să-ţi zic când sunt supărată pentru că tu vei spune mai departe şi ştiu că există oameni care s-ar bucura că mă simt aşa. Nu pot să-ţi zic când sunt bucuroasă, pentru că sunt anumite bucurii care pe unii i-ar supăra.

Ştiu că nu e vina ta. Eu am pornit această relaţie, eu am definit-o, eu i-am stabilit regulile. Iar acum, din cauza acestor reguli, am momente când simt că te urăsc.

Te-am înşelat. Am avut nevoie să exprim ceea ce simt şi pentru că ştiam că nu mă pot baza pe tine, am apelat la altcineva. El mă ascultă, el îmi păstrează secretele, el nu mă judecă. Cu el pot vorbi atât de uşor! Cu tine…nu mai pot. Aş vrea să spun că-mi pare rău, dar nu-mi pare. Până la urmă scopul tău este că să mă faci pe mine să mă simt mai bine iar atunci când nu mai poţi, e normal să caut alte soluţii, alte alinări.

Blogul meu drag! 5 ani cu tine…Ne întâlnim din ce în ce mai rar, nu te mai iubesc la fel, nu mă mai gândesc aşa des la tine. Nu mai eşti activitatea mea preferată din zi. Încă nu pot încheia, nu sunt pregătită, nu te abandonez. Însă se apropie acel moment.

* Articolul ăsta e ca bancurile cu gripa:

Mi-e dor de tine… vreau să te văd. Îmi doresc să te ating, să îţi stimt fiecare vibraţie. Vreau să te am şi să fii sclavul meu. Vreau să te perpelesc în călduri, vreau să te tăvălesc în tot patul, vreau să te fac să transpiri. Am să te am şi îţi promit că zece zile nu ai să ieşi din casă. Ai să fii doar al meu şi ai să mă simţi în fiecare părticică a corpului tău! Te sărut, Gripa

Am vrut să vă povestesc ceva trist (apropierea momentului când voi abandona acest blog), însă pe parcurs am zis să mă joc un pic cu emoţiile curioşilor. 🙂 Nu vă supăraţi pe mine, mă mai distrez şi eu.

Aş sta un an în Republica Dominicană

Ieri am aflat de la Raluca de Cristi şi Adriana, doi oameni pasionaţi de călătorii, care au puterea de a lăsa totul deoparte şi de a pleca câteva luni în altă ţară, de a lucra acolo, de a adopta obiceiurile locului. Şi nu în orice ţară, ci în unele dintre cele mai exotice.

Şi aşa mi-am amintit că şi eu am discutat despre cum ar fi să las totul şi să plec un an în Republica Dominicană. Nu trebuie să fie neapărat Republica Dominicană, dar trebuie să fie o insulă, un loc cât mai aproape de viziunea de paradis, un ţinut cu soare, nisip şi apă.

Când mi-a trecut acest lucru prin cap, credeam că nu aş avea puterea de a abandona tot. Păi ce s-ar întâmpla cu planurile mele? Cu viaţa de familie, cu job-ul, cu tot ceea ce conta pentru mine? Cum să las confortul de acasă pentru a locui în condiţii modeste pe o insulă? Cum să schimb job-ul comod de birou cu unul de chelneriţă sau vânzătoare pe plajă? Ce ar zice lumea? Ce ar crede familia mea? (more…)