Un pic de înțelepciune

Nu este nimic nobil în a fi superior unei alte persoane. Adevărata noblețe constă în a fi superior celui care ai fost înainte.

Nu te preocupa de judecata celorlalți, atât timp cât știi că ceea ce faci este bine. Poți face tot ce dorești atâta vreme cât știi că este corect, conform conștiinței și inimii tale.

Să nu-ți fie niciodată rușine să faci ceea ce este corect; decide ce crezi că este bine și apoi comportă-te în consecință.

Și, pentru numele lui Dumnezeu, nu adopta niciodată obiceiul jalnic de a-ți estima valoarea personală prin comparație cu valoarea altora. Fiecare secundă pe care o petreci gândindu-te la visele altcuiva este timp răpit propriilor tale vise.

(more…)

Ekaterinburg. Ultimele zile ale Romanovilor – Helen Rappaport

EkaterinburgAm cumpărat această carte în urmă cu ceva timp dar de-abia zilele trecute am reușit să o termin. Nu din cauză că ar fi plictisitoare, ci pentru că din păcate am prea puțin timp la dispoziție pentru citit.

Înainte de a citi cartea știam câteva lucruri despre moartea Romanovilor, monarhii Rusiei, dar mai puține despre caracterul lor, despre împrejurările în care au murit, despre motivația criminalilor. Și ce am citit m-a îngrozit, pentru că mi s-a reamintit că mai mulți oameni au fost omorâți din motive politice, și mai ales că printre acești oameni se aflau și 5 copii, cu adevărat nevinovați. Cu atât mai cutremurător este să citești, să simți, să te pui în locul unor oameni, mai ales după ce afli că erau oameni modești, prietenoși, credincioși, care nu voiau decât să trăiască simplu și să-și facă datoria, cea cu care au fost însărcinați de la naștere.

N-o să vă povestesc foarte multe detalii despre carte, pentru că mi-ar plăcea să fiți curioși să o cumpărați și să o citiți. Cartea prezintă pe larg evenimentele din timpul arestului la domiciliu al țarului și al familiei sale. După arest dar înainte de trimiterea lor la Ekaterinburg, au fost oarecum fericiți deoarece aveau o anumită libertate, puteau primi corespondența, puteau ieși în aer liber, puteau primi vizite. Trăiau oarecum normal numai că nu mai aveau responsabilitățile de monarhi. Dar la Ekaterinburg s-a schimbat foaia. Au trebuit să renunțe la o mare parte din personal, inclusiv doctori și profesori ai țareviciului și al Marelor Ducese. Dar asta nu e nimic pe lângă închiderea lor în câteva camere și restricționarea plimbărilor în aer liber la o oră pe zi. Familia regală era obișnuită deja să trăiască cât mai modest, așa au fost învățați, așa că nu asta a fost o problemă. Plictiseala, izolarea și problemele medicale ale prințului Alexei și ale mamei sale, Alexandra, au fost cele care le-au răpit bucuria prizonierilor. (more…)

Gambit (2012)

Gambit-UK-Poster

Gambit (Răzbunare cu stil) a ajuns de curând în cinematografele din Iași. Așteptam cu nerăbdare o comedie, mai ales una în care joacă Colin Firth, pe care îl ador. Dar din păcate am fost dezamăgită și plictisită.

Harry, un curator de artă, vrea să se răzbune pe șeful său imposibil. Va încerca să-l convingă să cumpere un tablou fals de Monet. Complicele său e un bătrânel simpatic care reușește să-i picteze un fals și Nicole (Cameron Diaz), o tânără americancă pe care o atrage promițându-i o sumă mare de bani. Planul părea să fie unul perfect, dar în realitate lucrurile nu au mers chiar așa cum visa Harry. Șeful sau s-a dovedit a fi mai greu de înșelat.

Cam despre asta e vorba în film. Nu mi s-a părut foarte amuzant, mi-a plăcut însă jocul actoricesc al lui Colin Firth. Și cam atât. Să zicem că și finalul a fost oarecum surprinzător, ceea ce a mai îndulcit din dezamăgire.

Concluzia? O comedie ușoară, bună pentru momente de plictiseală.

Ce ți-e și cu vremea asta

Am așa impresia că vremea asta își cam bate joc de noi, de cei care lucrăm de luni până vineri, și ne dorim ca în weekend să ieșim în aer liber, să ne plimbăm, să socializăm cu prietenii și cu familia.

Prima dată (anul acesta) am observat asta prin ianuarie. Toată săptămâna era uscat, sâmbătă dimineață începea să ningă puternic. Renunțam la toate planurile de ieșit, nu avea rost să scoatem mașina, nu puteau ajunge prietenii pe la noi sau în locurile unde trebuia să ne întâlnim. Așteptam să vină cineva de la țară…primeam telefon sâmbătă că nu mai vine, ninge prea tare și drumurile sunt blocate. Asta e, am zis, este iarnă, acceptăm și trecem mai departe.

Și a venit primăvara. Prima săptămână de martie a fost splendidă, cum am povestit și aici. În fiecare zi soare, s-a topit zăpada, s-a făcut uscat și frumos afară. Până în wekeend, când a început să fie foarte frig. Apoi încă o săptămână rezonabilă, după care un weekend ploios, de nu aveai unde ieși decât în centrele comerciale. Și nu știu alții cum sunt, dar eu tare aș prefera să mă plimb prin parc sau să merg într-o pădure, ca să alerge și Albert și să respir și eu aer curat. Merg și prin mall-uri, dar nu vreau ca asta să fie singura activitate posibilă în weekend-uri.

Săptămâna asta s-a făcut iarăși frumos. Soare în fiecare zi, temperaturi de peste 10 grade. Și ce citesc eu în ziar? Că se întorc ploile reci, lapovița și ninsoarea (în Moldova cel puțin). Nu cred așa că mă uit și pe telefon, la temperaturile preconizate pentru următoarele zile. Miercuri (când am scris articolul) 15 grade, soare. Joi, 13 grade. Vineri, sâmbătă, duminică? 4, -6, -3 grade, cu ploi/ninsoare. De luni începe să-și revină vremea.

Așa că da, se pare că vremea ține neapărat să stăm în casă, înfofoliți, dar asta numai în weekend. În rest e frumos și cald, ca să privim cu jind prin geamul de la birou și să sperăm că weekend-ul viitor vremea va ține în sfârșit cu noi. 🙂

Interacțiunea cu persoane dificile

De când am terminat facultatea am uitat cum este să interacționezi cu tot felul de persoane, unele foarte diferite de tine. La serviciu consider că ne potrivim destul de bine, suntem cam toți oameni tineri, entuziaști, veseli, și nu există conflicte și nici nu apar situații care pot duce la conflicte. Și uite că până acum nu am știut să apreciez acest lucru, mă gândeam că așa este peste tot. Dar nu este.

În ultimele luni am fost pe la diverse cursuri și am avut ocazia să cunosc tot felul de persoane. Și mai ales am avut oportunitatea de a cunoaște persoane de diferite vârste, nu doar tineri de până în 35 de ani. Erau și oameni de 40, și de 50, ba chiar și spre 60 de ani. Fiecare cu obiceiurile și mentalitățile sale.

Și așa am dat peste câteva tipuri de persoane care mi-au creat greutăți, în sensul că mi-a fost oarecum dificil să reușesc să creez ceva împreună cu ei, să discut în contradictoriu fără să se ajungă la ceartă și să îi suport în general. Nu c-ar fi ei oameni răi, așa e felul lor de-a fi, eu sunt cea care trebuie să învețe să accepte orice om și să nu mă mai simt enervată dacă cineva nu face cum cred eu că ar trebui să facă.

  • Pesimistul

Sunt și eu pesimistă și recunosc că de multe ori împing un “NU” în față, fără să mai acord timp pentru a mă gândi dacă totuși proiectul este ok, dacă ar merge, dacă ar avea rezultate bune. Dar am întâlnit un altfel de pesimist. Un pesimist care are o părere foarte proastă despre țară, despre cum merg lucrurile aici, despre posibilitatea de a reuși într-o afacere. Într-o măsură destul de mare îi dădeam cu toții dreptate, știm și noi care e realitatea și-n plus, omul avea peste 50 de ani și vorbea în cunoștință de cauză. Dar chiar și așa, nu obții nimic bun dacă la orice idee de afaceri susții că nu va merge, că nu te lasă statul, că nu ai cum să reușești. Da, este foarte greu, am simțit pe pielea mea când mi s-a tăiat elanul cu impozitul forfetar de acum câțiva ani, dar asta e…Asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm și să ne plângem de milă că nu ne lasă statul să trăim. Încercăm în continuare.

  • Încetul

Încet și foarte deștept. Această persoană nu m-a enervat, ba chiar l-am admirat pentru că eu întotdeauna admir persoanele foarte inteligente. Mai mult m-a uimit pentru că nu mă așteptam ca o persoană atât de inteligentă să ia decizii atât de greu. A fost singurul care a reușit să obțină punctaj perfect la un joc. A fost singurul care a reușit să dea de capăt altui joc, deși și alte 5 persoane, și ele foarte inteligente, au încercat. Dar decide foarte greu. Gândește foarte mult orice răspuns la o întrebare, deși acea întrebare nu este neapărat dificilă.

Felul său de-a fi îl ajută în programare, domeniul în care lucrează. Însă nu cred că ar fi cu ușurință acceptat în marketing, management și mai ales vânzări. Și recunosc că mie mi-ar fi dificil să lucrez cu un om de acest gen pentru că nu am răbdarea necesară să aștept un răspuns. Nu pot aștepta 5 minute un răspuns la o întrebare simplă chiar dacă știu că acel om este foarte inteligent și răspunsul va fi cu siguranță cel corect.

  • Fără personalitate

Cel mai greu a fost să lucrez cu un om fără personalitate. Fără idei, fără dorințe, pesimist, gol. Ca o foaie de hârtie albă. Fără pasiune, fără creativitate. Măcar de-ar fi vorba de timiditate. Aș înțelege, și eu mă lupt (încă) cu timiditatea și uneori mi-e teamă să-mi exprim ideile. Dar nu este cazul.

Am mai întâlnit astfel de persoane în facultate. Dacă erau în echipa ta, erai sigur că nu vor lucra nimic. Vor sta pe margine și se vor uita, fără să dea măcar o singură idee. Se știa că va trebui să lucrezi să acoperi și partea lor. Asta dacă nu vrei să te trezești în ultima zi cu proiectul nefinalizat.

Nu știu dacă aș putea lucra cu o astfel de persoană. Nu pot să trag de cineva, să scot ideile cu forța, să împing. N-am răbdarea necesară.


Acestea fiind zise, îmi dau seama că poate nu ne plac anumite persoane însă asta e viața, nu mereu avem norocul să lucrăm cu persoane pe gustul nostru. Dacă avem de-a face cu un persuasiv exagerat sau cu un om fără personalitate, trebuie să avem capacitatea de a-i accepta și de a găsi o modalitate de a lucra împreună cu aceștia, fără nervi, fără conflicte. Pentru că până la urmă și asta este o dovadă de leadership, să fii capabil să creezi și să menții un mediu de lucru disciplinat și liniștit.

Ce tip de persoană vă creează probleme la locul de muncă? Sau în proiecte? Sau în viața de zi cu zi?

Despre Social Media Summit Iași 2013

social media summit iasi 2013Aș putea spune că participarea la Social Media Summit a fost un obiectiv pentru acest an, mai ales că nu am fost prezentă la edițiile din anii trecuți.

Am aflat de pe un blog de eveniment, m-am înscris, am recomandat și unei colege de la serviciu să se înscrie, și vineri, 15.03.2013, ne-am prezentat amândouă la Hotel Europa, gata de o zi de discuții dintr-un domeniu tare drag mie.

La eveniment m-am întâlnit cu colege de master, bloggeri, cunoștințe din online și chiar cu un coleg de la cursul de Competențe antreprenoriale. După salutări ne-am ales locurile și până la ora de începere am răsfoit puțin revistele Biz primite la intrare.

Conferința a început cu prezentări despre regionalizarea blogosferei. Ne-au vorbit Andreea Marc, Adrian Nechifor, Cristian Șuțu, Dan Dragomir și Cristian China-Birtu (Chinezu). Moderator a fost Marta Ușurelu, Redactor-Șef Revista Biz. Cristian Șuțu și Chinezu mi-au făcut o impresie foarte bună, au fost prezentările pe care le-am ascultat cu cel mai mult interes. Admir campaniile realizate de Cristian Șuțu cu Foto Union, sunt foarte bine gândite și au avut rezultate foarte bune. Nu a fost prima dată când am auzit de ele, am prietene bloggerițe în București care pozează frecvent în aceste campanii așa că pot admira rezultatele fără să caut prea mult (pe Facebook sau pe blogurile lor). (more…)

Mr. Selfridge

MrS1

La Downtown Abbey n-am apucat încă să mă uit, dar probabil că o voi face în curând pentru că am auzit numai lucruri bune. Până atunci vă recomand ceva asemănător, Mr Selfridge, o poveste adevărată despre fondatorul marelui magazin Selfridge (de care cu siguranță ați auzit), Harry Gordon Selfridge.

Jeremy Piven interpretează foarte bine rolul principal. Acțiunea începe odată cu anul 1908, când în Londra se deschide magazinul Selfridge. Ni se prezintă evenimentele de zi cu zi, lupta lui Selfridge pentru ca magazinul lui să fie cel mai bun, cât și viața sa de familie. Dacă în afaceri Harry Selfridge era un om onest și creativ, în viața personală avea probleme încurcându-se cu tot felul de femei și dezamăgind-o astfel pe soția sa.

Din lucrurile care m-au impresionat în acest serial sunt tehnicile de marketing, merchandising și management prezentate. Chiar de evenimentele au loc într-o epocă demult apusă, multe lucruri încă sunt valabile și astăzi. Și poate tocmai un bărbat ca Selfridge le-a gândit și le-a pus în practică pentru prima dată. De exemplu reduceri de preț, vitrine frumos aranjate, celebrități care să reprezinte produsele Selfridge.

La început am urmărit serialul pentru că nu aveam altceva mai bun de văzut. Dar m-a prins și acum pot spune că de-abia aștept să apară episoade noi. Până în prezent s-au difuzat 10 episoade. Sper că va primi și un al doilea sezon.

To Rome with Love (2012)

To-Rome-with-Love-quad

Nu am fost mare amatoare a filmelor lui Woody Allen pentru că mi se păreau plictisitoare. Nu reușeam să urmăresc prea mult, renunțam și cu siguranță și pierdeam astfel. La “To Rome With Love” am procedat altfel. M-am uitat într-o seară, i-am acordat toată atenția mea și mai ales nu am pornit cu prejudecăți că gata, n-o să-mi placă. Și s-a dovedit a fi un film grozav.

Filmul este o comedie plasată în Roma. Avem mai mulți protagoniști:

  • Un arhitect cunoscut, Alec Baldwin, se împrietenește cu un tânăr, Jesse Eisenberg, și ia parte la problemele sale amoroase. Jesse trebuie să aleagă între iubita sa (Greta Gerwig) și prietena acesteia (Ellen Page).
  • Un localnic obișnuit, Roberto Benigni, se trezește într-o zi superstar, fără să fi făcut nimic special. Acum presa îl urmărește peste tot și lumea vrea să afle totul despre el, inclusiv cum se bărbierește, când se bărbierește sau alte nimicuri de acest gen.
  • Un director de operă american, Woody Allen, descoperă în viitorul său cuscru un adevărat talent și dorește să-l lanseze. Numai că acesta reușește să cânte bine doar când face duș…Directorul de operă este însă dispus să facă orice compromisuri pentru a-l aduce pe cuscrul său pe scenă.
  • Un cuplu din provincie se mută la Roma. Soțul trebuie să se întâlnească cu rudele sale bogate, care îl ajută să obțină un job bun. Are parte de o întâlnire neașteptată cu o prostituată (Penelope Cruz). Soția sa ingenuă pleacă la coafor și se rătăcește pe străzile din Roma, unde cunoaște un actor celebru. Ce se întâmplă în continuare veți afla în film.

După cum se vede, filmul nu duce lipsă de acțiune. Este interesant, captivant, amuzant. Roma este prezentată minunat, mă face să visez și mai mult la ea…este unul din orașele europene care mi-a “scăpat” și pe care vreau tare mult să-l vizitez.

Dacă v-am convins, nu-mi rămâne decât să vă urez “Vizionare plăcută!”

BB Cream pentru ten mixt si gras de la Garnier

Cred că de 2 ani tot aud de BB Cream, dar de-abia în urmă cu vreo 3 luni l-am “pescuit” de pe raftul cu cosmetice de la Carrefour, din pură curiozitate. Nu a costat decât 21 de lei, așa încât am zis că nu voi pierde prea mult dacă nu-mi va plăcea. Trebuie să menționez că rareori folosesc fond de ten. Nu c-aș avea tenul perfect, pur și simplu nu-s mare amatoare a machiajului. Am mereu în casă fond de ten, îl folosesc la ocazii și de obicei expiră când nici măcar pe jumătate nu e folosit.

BB Cream de la Garnier se laudă că matifiază, reduce imperfecțiunile, hidratează, netezește și are factor de protecție. Este special pentru tenul mixt și gras. Prezintă o formulă unică fără ulei, cu perle ultraabsorbante și ajută la controlul luminozității tenului pe durata întregii zile. Datorită pigmenților minerali BB Cream Oil Free înfrumusețează pielea și acoperă roșeața și imperfecțiunile. Textura ușoară ajută la hidratare și are și FPS 20, care asigura o protecție optimă împotriva razelor solare. Până aici sună bine, nu? (more…)