Category: călătorii

Excursie prin ţară: Cascada Bigăr

Cred că aţi văzut cu toţii acele fotografii cu Cascada Bigăr, strălucitoare şi magică, de zici că e cel mai frumos loc din România. Da, Cascada Bigăr photoshopată este un loc superb, mult peste cascada reală. Nu e rău că au apărut acele fotografii, ele atrag turişti, români şi străini. Sper să nu plece prea dezamăgiţi, mai ales că drumul până la cascadă e lung şi nu mai este nimic în zonă de vizitat. Poţi doar să admiri munţii.

Am ajuns şi noi la Cascada Bigăr, atraşi de poze. Nu era chiar ceea ce ne doream, dar este totuşi un loc frumos. Frumos şi foarte, foarte aglomerat. S-a profitat de popularitatea locului, aşa că acum plăteşti taxă de vizitare 5 lei.

Poze fără filtre

img_8141 img_8143

Cascada Bigăr se află în Parcul Naţional Cheile Nerei. Izvorul Bigăr, alimentat de un curs de apă subteran ce străbate peştera Bigăr, se varsă în răul Miniş de pe un prag stâncos, formând o cascadă de tuf calcaros – Cascada Bigăr. Această cascadă este pe locul 1 în topul din 2013 a celor mai impresionante cascade din lume, top realizat de The World Geography.

Nu am stat decât câteva minute. Am văzut izvorul, am admirat cascada de sus. La baza cascadei nu puteai ajunge decât dacă săreai un gard şi făceai pe alpinistul, lucru pe care nu l-am dorit. Erau însă destui care făceau şi asta.

Cam atât şi despre acest obiectiv turistic. Mai trebuie să vă povestesc despre vizita la Roşia Montana şi cea de la Chipul lui Decebal. Sper să o fac anul acesta. 🙂

Excursie prin ţară: Peştera Gheţarul de la Scărişoara

După mica trecere pe la Băile Felix, a urmat o nouă zi de vizite, care a inclus şi Peştera Scărişoara. Îmi doream de mult timp să ajung aici, nici nu ştiam la ce să mă aştept, credeam că o să fie cam la fel cu Peştera Muierii sau Peştera Urşilor. Dar este clar ceva diferit.

Am pornit de dimineaţă de la pensiune, am ajuns pe la ora 10, am parcat maşina, am urcat puţin pe jos şi am aşteptat să intrăm. Peştera Scărişoara cred că este mai potrivită pentru cei uşor claustrofobi, în schimb nu foarte prietenoasă cu cei care se tem de înălţime. Ai de coborât o mulţime de scări, trebuie să te ţii bine, este alunecos. În schimb priveliştea de sus…este superbă. De sus, de jos, de oriunde. Să tot faci poze aici.

img_8002 img_8008

Peştera se găseşte la o altitudine de 1165 m, la marginea platoului carstic Scărişoara. Lungimea totală a peşterii este de 720 m, ea având o adâncime de 105 m. Accesul se face printr-un aven de 48 m adâncime şi 60 m în diametru. La baza avenului se găseşte poarta propriu-zisă a peşterii care permite accesul în Sala Mare continuată cu sala Biserică. În marginile din stânga şi dreapta ale Sălii Mari se deschid intrările spre cele două rezervaţii: Rezervaţia Mare şi Rezervaţia Mică.

img_8022

Blocul de gheaţă se găseşte în Sala Mare, are o vârstă de 10500 ani. Se prelungeşte sub forma unor limbi de gheaţă în Rezervaţia Mare, Biserică şi Rezervaţia Mică. La o oarecare distanţă se dezvoltă stalagmite de gheaţă, cu dimensiuni variabile, de la câţiva cm la 10 metri.

img_7998

Vizita nu a durat mult, cred că în jur de 30-45 de minute, mai mult făcând drumul până la peşteră şi înapoi. Însă cu siguranţă este un loc care nu trebuie ratat.

Sper că anul acesta să apuc să vă povestesc şi despre celelalte locuri pe care le-am mai vizitat. Următorul loc este unul cu adevărat interesant.

Vizită la Castelul Sturdza

Ce putem face mai deosebit într-o zi de duminică? Ce-ar fi să vizităm ceva, să mergem să vedem un loc nou, dar undeva aproape, ca să nu pierdem nici prea mult timp şi nici prea mulţi bani. M-am gândit la două locaţii: Conacul Polizu sau Castelul Sturdza de la Miclăuşeni şi până la urmă m-am oprit la cel din urmă.

Înainte să merg să-l vizitez am căutat informaţii despre preţuri, orele sau condiţiile de vizitare. M-am lămurit şi nu prea de pe pagina lor de Facebook şi de pe site, am dat şi un telefon la ora 10 dar nu mi-a răspuns nimeni aşa că am mers fără vreo programare, sperând să putem intra măcar, dacă de vizitat sau de mâncat acolo nu se poate.

Castelul Sturdza este localizat la 65 km de oraşul Iaşi, pe drumul spre Roman, în satul Miclăuşeni. O alee lungă, pe care poţi merge cu maşina, te conduce către castel. Locuri de parcare sunt suficiente, poţi lăsa maşina lângă drum, foarte aproape de castel.

castelul-sturdza

Castelul este spectaculos. A fost construit între anii 1880-1904, în stil neogotic, de către George şi Maria Sturdza. Iniţial clădirea a fost un conac, construit în anul 1752, şi a fost transformat în castel în perioada pe care am menţionat-o anterior. O mare contribuţie a avut-o Maria, prin picturile de pe pereţi, care pot fi văzute şi astăzi. George şi Maria Sturdza au avut o fiică, Ecaterina, care s-a căsătorit cu Şerban Cantacuzino, dar nu au avut copii. În perioada războiului castelul a fost devastat de soldaţii ruşi care, printre altele, au ars valoroasele cărţi din bibliotecă, sau le-au vândut ca hârtie de împachetat. Atunci au dispărut piese de mobilier sau alte obiecte valoroase.

În 1947 Ecaterina a donat castelul Episcopiei Romanului. În perioada comunistă castelul a fost transformat în depozit şi ulterior într-un centru de plasament pentru copii cu handicap sever. În toată această perioadă castelul s-a degradat, mansarda a luat foc de la o ţigară lăsată aprinsă, au ars şi ultimele mobile originale care erau depozitate aici. A fost montată şi instalaţia electrică şi pentru asta s-au făcut tot felul de găuri, vizibile şi acum, distrugând picturile de pe pereţi sau tavanul.

În anul 2001 s-a retrocedat castelul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei iar Centrul de Plasament a fost mutat. În 2004 Mitropolia a început restaurarea castelului şi dependinţelor.

 img_8804 img_8812

Astăzi castelul arată bine, dar mai este încă mult de lucru. Tot respectul pentru Mitropolie că încearcă să-l restaureze şi are grijă de el. În acest loc se oferă servicii masă (într-o clădire de lângă castel), servicii cazare şi posibilitatea de vizitare a castelului, doar în weekend, la anumite ore, cu ghid, taxa de vizitare fiind de 10 lei pentru adulţi (rezonabilă, având în vedere că durează cam o oră vizita).

img_8811 img_8814

Parcul castelului este enorm şi foarte frumos. Am găsit aici un loc pentru citit, posibil amenajat pentru evenimentul Călătorie la 1900. Sau poate este mereu acolo, oricum mi s-a părut drăguţ, cred că este tare plăcut să te aşezi acolo pe o băncuţă şi să citeşti o carte.

img_8801 img_8802

După vizită ne-am oprit un pic la terasă, care oferă o vedere superbă către castel. Sunt puţine mese afară (6-7), dar am avut loc, am fost serviţi cu multă politeţe şi foarte rapid. Nu ne era aşa foame aşa încât am ales doar câteva băuturi şi un desert. Din ce am observat tot ce este în meniu este natural, nu există băuturi carbogazoase sau preparate care nu sunt tradiţionale.

img_8818 img_8821

Am băut câte o limonadă cu mentă şi ghimbir, apoi am cerut un ceai rece de Ginkgo Biloba, cu mentă, miere şi lămâie. Este un arbore Ginkgo Biloba în curtea castelului şi ghidul ne-a povestit cum se culeg frunzele şi se folosesc la ceai, având diverse proprietăţi bune, de care nu-mi amintesc acum. Pentru desert am ales o îngheţată şi tort cu frişcă şi nuci. Ambele aveau un gust natural, erau clar făcute cu ingrediente din acel loc, şi bineînţeles foarte gustoase. Şi pentru toate acestea nici nu am dat foarte mulţi bani, ne-a ajuns la 35 lei masa.

Cam asta a fost plimbarea de la Castelul Sturdza. Cred că am avut o idee foarte bună, a fost o ieşire cu…de toate. Un pic de istorie, natură, mâncare şi băutură bună.

Excursie prin ţară: Băile Felix

După prima zi la Colibiţa ne-am îndreptat către Băile Felix. De 15 ani tot aşteptam să mă întorc în locul unde a început relaţia mea. Îmi doream să revăd parcul în care ne plimbam, lacul, ştrandul, căminul în care am fost cazaţi.

Băile Felix după 15 ani mi s-a părut un loc nou. Nu mi-am amintit mai nimic dar asta şi din cauză că totul este schimbat. Am avut un pic de ajutor la recunoaşterea locurilor şi aşa am dat peste  căminul în care am fost cazaţi. Nu sunt 100% sigură că acesta este (cel din imaginile de mai jos), dar este pe strada corectă, balcoanele şi geamurile seamănă cu ce-mi mai amintesc. Nu ştiu cât se observă din imagini, dar este o clădire degradată, distrusă, cu geamuri sparte, cu cărămizi căzute. Mai este un cămin de studenţi sau elevi asemănător exact lângă, şi acela tot distrus. Nu înţeleg cum de au ajuns în acest hal. Sunt clădiri situate în centrul staţiunii, imediat lângă parc sau lângă ştrand. Au un potenţial enorm, ar putea fi transformate în spaţii de cazare. Trist momentul, îmi tot aminteam cât de bine ne-am distrat aici, ce frumos a fost. Aş putea spune că a fost una din cele mai frumoase vacanţe din viaţa mea.

IMG_7972 IMG_7970

Dar hai să trecem şi la părţile bune ale acestei vizite. Lacul Nuferilor era complet diferite de ce-mi aminteam eu. Acum 15 ani, în aprilie, lacul nu era cu nimic deosebit, însă acum, înflorit tot, m-a lăsat fără cuvinte. Când văd astfel de frumuseţi mă entuziasmez, încep să zâmbesc cu gura până la urechi, să sar, să devin tare agitată. 🙂 Dar spuneţi şi voi, cum să te simţi când vezi aşa ceva?

Această specie rară se numeşte Lotusul Sacru (Nelumbo Nucifera), care spre deosebire de nuferi, se înalţă deasupra apei. Are tulpini lungi, conţin aer şi reuşesc să străbată nivelul apei pentru a-şi desface la suprafaţă frunzele ce stau răsucite. Florile se ridică la câţiva cm deasupra apei, sunt parfumate şi au culoarea roz sau alb. Se deschid dimineaţa şi se închid seara. Lotusul roz este asociat cu Buddha. Înflorirea are loc între aprilie şi octombrie.

IMG_7946 IMG_7955 IMG_7956 IMG_7943

Lacul era plin de peşti dar şi de broscuţe ţestoase. O mulţime de broscuţe ţestoase.

IMG_7949 IMG_7948

Lacul cu Nuferi adăposteşte şi alte două specii rare, Nufărul Alb şi Nufărul Termal. Nufărul Alb este o plantă ocrotită prin lege, cu frunze verzi de formă circulară ce pot atinge diametrul de 30 cm. Nufărul Termal apare din aprilie până în octombrie, florile sale îşi desfac în amurg petalele alb-gălbui, iar dimineaţa, când temperatura apei urcă până la 34 grade Celsius, florile se închid în aşteptarea serii.

IMG_7974 IMG_7976

Parcul care adăposteşte Lacul cu Nuferi este bine organizat, are multe băncuţe, un pod peste lac, este linişte şi tare plăcut. Dacă ar fi fost mai răcoare şi ne-ar fi permis şi timpul, aş fi stat câteva ore bune. Mă gândeam ce plăcut ar fi să locuieşti într-un oraş cu un asemenea lac, să vii zilnic, să te aşezi pe o bancă având în faţă nuferii cei frumoşi, să citeşti, să te relaxezi.

La Băile Felix ne-am mai plimbat pe alei, am căutat ştrandul pe care-l frecventam acum 15 ani dar ori nu mai este, ori nu l-am găsit noi. Ne-am oprit şi la un restaurant tradiţional românesc şi am mâncat bine. Nu ne-am cazat aici, nici n-am căutat locuri de cazare, ne-am îndreptat către staţiunea turistică Arieşeni, am căutat răcoarea şi liniştea munţilor. Aici ne-am cazat la pensiunea Gianina, condiţii bune, preţ ok (în jur de 90-100 lei). Ne-am fi dorit şi mic dejun, dar nu aveau restaurant.

A doua zi dis-de-dimineaţă am plecat spre următoarele obiective turistice. A fost o zi plină, pe care o voi povesti în două articole viitoare.

Avem o ţară tare frumoasă.

Excursie prin ţară: Colibiţa

Anul acesta ne-am gândit să mai facem o excursie prin ţară, după modelul celei din 2012. Partea frumoasă e că România este o ţară superbă, cu atât de multe de oferit, încât două săptămâni de călătorii, la care se adaugă zile întregi din ani diferiţi, nu sunt suficiente pentru a vedea tot ce e de văzut.

Am început excursia noastră cu Colibiţa. Acum câţiva ani am văzut pe Facebook poze de la un teambuilding organizat la Fisherman’s, în Colibiţa, şi am fost impresionată de loc. De atunci mi-am tot dorit să ajung acolo şi în acest an mi s-a îndeplinit dorinţa.

Nu ne-am cazat la Fisherman’s şi nici la o altă pensiune de lângă lac. Noi ne-am dus în excursie fără vreo rezervare sau vreun traseu prestabilit, aşa încât am înnoptat şi noi pe unde am găsit disponibil. La Colibiţa m-a surprins să aud, când incercam să găsesc cazare, că rezervările se fac cu câteva luni înainte. Mi se pare uşor exagerat, nu e chiar Paris acolo, dar probabil locurile puţine de cazare îşi spun cuvântul.

Cu toate acestea am găsit cazare. Mai exact la pensiunea Ily, 3 stele, 120 lei/camera, cu toate condiţiile necesare (baie în cameră, wireless). Am ajuns destul de târziu la pensiune, aşa că ne-am cazat, am făcut o scurtă plimbare prin zonă şi am lăsat vederea lacului Colibiţa pe a doua zi.

Am dormit tare bine în acea noapte, ajutaţi de aerul tare de munte, dar şi de temperatură. 15 grade, câteva picături de ploaie, apreciate după ce-am suferit în oraş – canicula şi umiditatea de la sfârşitul lui iunie.

IMG_7893 IMG_7895

A doua zi am căutat ieşiri către lac. Am găsit două locuri. În prima imagine este unul dintre ele, loc unde mai pescuieşte lumea, unde mai sunt şi câteva mizerii la malul apei. Al doilea loc este de pe baraj. Aici da, am fost impresionaţi de vedere. În dreapta se vedea şi o mică cascadă. Priveliştea este superbă oriunde te-ai uita.

IMG_7896 IMG_7917

Nu am mai zăbovit aici, ne gândeam să mergem să mâncăm la Fisherman’s, să mai stăm o noapte, dar până la urmă ne-am îndreptat către următoarea destinaţie, Băile Felix. Detalii în următorul articol.

Celor care m-au ajutat să călătoresc

Oricine a petrecut pe acest blog 30 de minute a observat că iubesc să călătoresc. Am avut şansa de a călători destul de mult până acum şi pentru asta sunt recunoscătoare acelor oameni care m-au ajutat să-mi îndeplinesc acest vis.

Le mulţumesc părinţilor mei care au ţinut ca de mică să vizitez cât mai multe ţări, să merg în circuite turistice care să-mi deschidă apetitul pentru frumos. Cu ei am vizitat cap-coadă Spania şi ţările nordice. Tot ei m-au trimis şi în Grecia, să petrec o vară cu verişoara mea şi cu această ocazie să mă bucur de Creta cea frumoasă şi misterioasă.

apus-creta

Le mulţumesc celorlalţi părinţi ai mei, adoptaţi, dna Lavinia şi dl Alexandru, pentru oportunitatea de a călători prin Europa, de a cunoaşte pe îndelete oraşe din Belgia, Franţa, Germania, Luxembourg, Austria.

mondsee

Îi mulţumesc din nou mamei mele pentru excursia din Italia. Era una din ţările unde doream să mai ajung, unde simţeam că n-am petrecut destul de mult timp. Cele câteva ore în care m-am plimbat prin Veneţia erau insuficiente pentru a putea spune că am văzut cu adevărat o ţară. Acum Italia îmi este o dragă cunoştinţă. Am cunoscut capitala ei, am cunoscut şi “intrusul” din inima ei, Vaticanul, am cunoscut şi perla (după părerea mea), Sicilia.

sicilia sicilia-italia

Şi îi mulţumesc tatălui meu pentru Paris. Paris în septembrie este absolut minunat, sunt atât de multe locuri de văzut, totul este atât de frumos. Parisul este ceva clasic, nu îşi va pierde niciodată farmecul. Deşi de obicei nu-mi doresc să revin în locuri deja vizitate, Parisul e diferit. M-aş întoarce cu drag aici, an de an, pentru că e ceva deosebit.

moulin-rouge

Ca orice iubitor de călătorii, mă uit aproape zilnic în categoriile “circuite 2016” de pe diverse site-uri ale agenţiilor de turism. De exemplu, agenţia Bavaria Tour are circuite în toată lumea la preţuri avantajoase. Visez la o Anglia, poate ceva mai exotic. Dar ştiu şi că acum avem alte priorităţi, alte cheltuieli, aşa că rămâne să visez în continuare şi să-mi fac planuri pentru anii viitori.

bavaria-tour

Date contact agenţia Bavaria Tour: Bdul. Mihail Kogalniceanu, Nr. 18, Sector 5  (de la statuia lui Mihail Kogălniceanu 50 metri mai jos, pe partea dreapta). Tel: 0744300309 sau  021 / 310.75.11.

Vizitând Italia: Muntele Vezuviu

O altă atracţie turistică pe care am vizitat-o în Italia a fost Muntele Vezuviu, cel mai cunoscut din Italia, cel mai cercetat vulcan activ din lume şi singurul vulcan activ al continentului european.

Am plecat cu un autocar din Roma spre Vezuviu, urmând ca după vizită să ne cazăm în Napoli. Autocarul ne-a dus până în apropierea craterului vulcanic, este o parcare amenajată acolo pentru autocare turistice, care însă nu pot şi staţiona. Nici n-ar fi suficient loc.

Am avut o oră la dispoziţie pentru poze, cumpărături şi bineînţeles pentru a urca până în vârf. Pentru cine era în stare. Taxa de intrare pe crater este de 6 euro, se achită în parcarea de care v-am spus, înainte de a începe să urci spre crater.

Nu ştiu exact cât am avut de mers până sus, am căutat pe net şi unii ziceau că ar fi vorba de 4 km, dar e mult prea mult, cred că a fost vorba de câteva sute de metri. Problema e că e vorba totuşi de urcare, pe teren alunecos, cu pietre. Nu e uşor deloc. Plus că fiind şi la altitudine, aerul devine din ce în ce mai rarefiat.

La începutul drumului am avut parte de privelişti minunate ale oraşului de la poala muntelui, însă pe măsură ce urcam, am fost învăluiţi în ceaţă şi n-am mai putut admira decât muntele şi craterul. Devine şi din ce în ce mai frig, vântul bate mai tare, aşa încât mare atenţie să ai haine groase la tine. Eu nu eram chiar cea mai bine îmbrăcată de acolo, dar am strâns din dinţi şi-am urcat în continuare.

img_5022 vezuviu

Pe drum am admirat grupurile de oameni de toate vârstele care parcurgeau acelaşi traseu. Am văzut şi oameni în vârstă care mergeau cu baston, am văzut şi copii. Mi-au dat putere să urc şi să tot urc, fără să mă plâng.

Am ajuns într-un final şi-n vârf, am făcut poze, filmuleţe, m-am uitat la crater de pe toate părţile, am cumpărat şi-un mic suvenir (erau şi în parcare aceleaşi suveniruri, dar m-am gândit să iau ceva de sus, să-mi amintesc că am urcat, că am făcut un efort).

muntele-vezuviu vezuviu-crater

Coborârea a fost mai uşoară, dar a trebuit făcută cu grijă, pentru că pământul e alunecos iar adidaşii mei nu erau chiar potriviţi pentru drumeţii.

Nu am fost eu aşa de mulţumită de vreme, picura, era ceaţă, dar citind ulterior pe net tot felul de păreri, am avut chiar noroc. Mulţi au păţit să ajungă până în parcare şi să descopere acolo că nu se permite accesul pe crater din cauza vremii proaste.

Am ajuns şi la vulcanul Etna, şi-n Roma sau Vatican, dar la ritmul în care public eu articole despre călătoria de 2 săptămâni, cred că vă voi povesti despre acestea peste câteva luni bune. M-am lămurit cu ideea mea de a avea un blog de călătorii. 🙂

Vizitând Italia: insula Capri

După excursiile pe coasta Amalfi şi insula Ischia, ne-am îndreptat cu vaporaşul din Napoli spre Capri, ultima oprire înainte de deplasarea spre Sicilia. Auzisem lucruri foarte frumoase despre Capri, de-abia aşteptam să văd şi eu acest loc celebru, deşi nu credeam că va fi mai grozav decât coasta Amalfi.

Ziua însă nu a început prea bine. Vremea era urâtă, ploua tare şi bătea vântul. Pe drum spre port nu ştiam sigur dacă vom reuşi să plecăm sau nu spre insulă. Cu toate acestea vaporaşul a plecat, însă am fost anunţaţi că nu vom putea petrece întreaga zi pe insulă, aşa cum era stabilit, ci va trebui să ne reîntoarcem în jurul orei 14. Se anunţa furtună pe mare şi nu se mai riscau să facă curse după acea oră.

După un drum de vreo oră am ajuns pe insulă, unde, aşa cum ne aşteptam, vremea era la fel de urâtă ca şi-n Napoli. Ploua, bătea vântul. Noroc că aveam o pelerină de ploaie. Oricum stăteau vânzători şi-n port şi vindeau pelerine de ploaie, umbrele. Isteţi.

Insula Capri este formată din două sate: Capri şi Anacapri. Le-am vizitat pe ambele. În Capri ne-am plimbat pe străzi pline de cafenele, magazine de suveniruri şi buticuri, ne-am îndreptat către Belvedere Cannone, spre sud, unde am făcut cele două poze de mai jos. Superbă priveliştea! Tot în acea zonă este şi o mică grădină botanică, foarte frumoasă, dar nu am putut sta mai mult, ploua tare, bătea vântul. Nici nu reuşeai să vezi prea bine în jurul tău, să te bucuri de toată acea frumuseţe.

insula-capri capri

Pe străduţe am găsit şi magazinul Perfumes of Capri, ne-am oprit aici, am testat câteva parfumuri. Pe mine nu m-au încântat, nu mă abat de la parfumurile mele preferate.

parfumuri-capri perfumes-of-capri

Tot în Capri am intrat un pic şi la Hotel Syrene Best Western, pentru a admira terasa plină de lămâi. Această terasă este în apropierea piscinei, deci dacă eşti cazat la acest hotel poţi înota în piscina împrejmuită de livada de lămâi. Sau poţi lua masa în livadă. Superb loc. Şi m-am şi asortat cu pelerina mea de ploaie. 🙂

 sirene-capri best-western-capri

Dacă ai posibilitatea de a stat mai mult în Capri şi ai parte şi de o vreme mai prietenoasă, poţi face o excursie opţională către Grotta Azzura sau poţi urca cu funicularul de la Marina Grande spre Capri.

După Capri, am luat autocarul şi ne-am îndreptat spre Anacapri, situat în partea de vest a insulei. Aici am şi mâncat ceva, la restaurantul Le Terrazze. Aveau meniuri stabilite, îţi alegeai pizza, paste sau peşte, primeai un desert, o băutură, pentru un preţ de 10-15 euro, nu mai ţin minte exact. Personalul era prietenos, ne-au salutat în română, s-au mişcat repede, deşi localul era plin ochi.

view-of-capri pizza-capri

Cam asta a fost aventura în Capri. Scurtă şi cam gri, precum vremea de afară, dar chiar şi aşa, insula este superbă. Dacă am perceput-o aşa şi pe o astfel de vreme, păi cred că pe soare este magnifică.

Vizitând Italia: Hotel Ariston – Taormina

Taormina este o destinaţie de vacanţă foarte frumoasă. Însă pentru o excursie perfectă contează şi cazarea, aşa încât continui seria de articole despre călătoria în Italia cu un review a hotelului Ariston, locul nostru de cazare în Taormina.

hotel-ariston-taormina (2)

Hotelul Ariston, ca majoritatea hotelurilor din Taormina, este situat pe culmea unui deal, la ceva altitudine, aşadar cu o vedere superbă a mării. Ca să vă faceţi o părere, Isola Bella şi plaja sunt undeva jos, de acolo ai de urcat binişor, cu autocarul, autobuzul sau maşina. Strada este foarte îngustă, priveliştea este foarte frumoasă iar emoţiile sunt mari. 🙂

Autocarul nostru ne-a lăsat în parcare, acolo a venit o maşină de la hotel, au luat toate bagajele, iar noi am urcat nişte scări până la recepţie. Cu un pic de chin ne descurcam şi singuri cu bagajele, dar normal că a fost mai bine aşa. Am găsit valizele la recepţie. (more…)

Vizitând Italia: insula Ischia

După vizita de o zi pe coasta Amalfi a urmat excursia pe insula Ischia, cea mai mare din grupul celor 3 insule din Golful Napoli (alături de Capri şi Procida). 100 euro a costat şi a inclus transportul cu autocarul din Napoli la port şi înapoi, bilet vapor dus-întors, transport autocar pe insulă şi ghid local.

Am avut emoţii pe vaporaş, să nu-mi fie iar rău, am luat şi pastile, şi mi-a fost bine. Am ajuns pe insulă, am luat un autocar şi am început turul.

Ischia este cunoscută pentru izvoarele calde, fiind o insulă de origine vulcanică (Monte Epomeo, de 788 m, cel mai înalt punct al insulei, este un vulcan stins). Oraşul Ischia este împărţit în Ischia Porto şi Ischia Ponte, despărţite de o pădure de pini şi o plajă. Nu prea am fost impresionată de Ischia, un singur lucru m-a dat pe spate, dar despre asta vă voi scrie mai jos.

Am făcut un popas la Floreana, un restaurant în Serrara Fontana, unde am băut un suc natural de portocale, realizat chiar în faţa noastră, şi ne-am bucurat de o privelişte superbă. Prin jurul restaurantului se plimba şi pisica drăgălaşă şi prietenoasă de mai jos, în căutare de afecţiune.

floreana-ischia ischia-catischia-view floreana-ischia

După un tur de insulă ne-am oprit în oraşul Ischia şi ne-am dus direct către Ristorante Da Maria, unde toţi au servit peşte iar eu paste. Nu aveau altceva în meniu. 🙂 Pastele erau simple, cu sos de roşii, dar foarte bune. Ce am apreciat în Italia e că nicăieri nu mi-au pus parmezan peste paste. Nicăieri! Parmezanul se aduce separat şi-ţi pui cât doreşti. Nu ca la noi unde îţi pune parmezan chiar şi când le specifici clar că nu vrei cu parmezan.

paste-italia

Ristorante Da Maria este situat fix lângă Castelul Aragonez, aşa încât l-am putut admira de la masă. Prima poză de mai jos este realizată chiar de la masă, de pe terasa restaurantului.

Castelul Aragonez este construit pe o stâncă de magmă solidificată legată de mal prin intermediul unui pod de piatră. Se află la aproximativ 113 m altitudine, unde se poate ajunge fie urcând pe măgăruşi, fie cu un lift.

castelul-aragonez aragonese-castle

După masă ne-am mai plimbat prin oraş, am intrat în magazine şi am descoperit cea mai bună îngheţată! Ştiam că în Italia îngheţata e grozavă, dar am încercat-o în Roma şi în Napoli şi deşi era foarte, foarte bună, nu m-a impresionat. Am mâncat şi la noi îngheţate la fel de bune. Apoi ghidul ne-a zis că cea mai bună îngheţată din Italia este cea din Ischia. Şi a avut dreptate. E incredibil de cremoasă, are un gust perfect. Şi sunt atât de multe arome, încât nu ştii ce să alegi. Ai vrea să mănânci din toate, lucru cam greu de făcut într-o singură zi. Noi am cumpărat îngheţată de la Ice Da Luciano, dar cred că peste tot pe insulă este îngheţată la fel de bună.

Nu mai ştiu ce arome am încercat, clar ciocolată, vanilie. Preţul nu este foarte mare, parcă 1.5 euro/cupa de îngheţată. Nu este mare pentru preţurile de acolo, dacă transformăm în lei şi comparăm la ce avem noi aici, este foarte mult. Am dat gata vreo 3-4 cupe de îngheţată şi m-am oprit, era şi mai răcoare afară, de-abia mâncasem. Sper să regăsesc acel gust perfect de îngheţată şi undeva la noi…

ice-da-lucianoCam asta a fost excursia în Ischia. Nu a fost chiar cel mai frumos loc pe care l-am văzut, dar am văzut privelişti frumoase, am mâncat bine, am degustat cea mai bună îngheţată ever şi cel mai important, am descoperit un loc nou.