Aug
2011

Vacanţa 2011 – partea I

categories: călătorii, personal

Tare greu m-am mobilizat să scriu acest post. Mă gândeam să trec peste, să scriu doar despre obiectivele turistice vizitate, şi deloc despre vacanţa în sine, dar ştiam că astfel voi dezamăgi pe unii cititori. Până la urmă, cu siguranţă se va bucura şi familia mea de articol, aşa o să vadă şi ei poze şi informaţii despre vacanţa noastră.

În prima parte a vacanţei am fost la mare, pe litoralul românesc, în Eforie Nord mai exact. Ştiu că mulţi dintre voi aţi ales Bulgaria, însă experienţa mea de anul acesta mi-a confirmat că şi litoralul nostru are ce arăta, şi aici te poţi relaxa şi te poţi simţi bine.

De data asta nu am mai plecat fără rezervare, m-am gândit să rezolv totul de acasă, ca să nu mai stăm dimineaţa, după ore întregi de condus, să umblăm şi să căutăm cazare prin staţiune. Am ales pensiunea Mery-Elize, unde am stat şi acum 2 ani. Deci am mers la sigur. Ştiam că voi găsi aici o cameră situată într-o zonă liniştită, curată, mare, cu tot ce ai nevoie, gazde primitoare şi politicoase. Voi prezenta pensiunea într-un articol viitor, mi-a plăcut foarte mult şi o recomand cu drag.

Deşi vremea se anunţa ploioasă, am avut parte de o temperatură perfectă. Nu a fost nici rece, nici caniculă, ci suficient de cald pentru plajă şi baie în mare, plimbări pe faleză sau prin staţiuni, şi nopţi un pic răcoroase, cât să nu fie nevoie să dai drumul la aerul condiţionat din cameră ci să te ghemuiesti lângă cel iubit. Eu am nevoie noaptea să fie puţin rece, să simt că pot respira, altfel nu dorm deloc bine. Apa a fost caldă, curată (deşi mă aşteptam să găsesc alge), au fost şi valuri în unele zile.

  

Peisaje din Eforie Nord

Activităţile la mare au constat în mers la plajă, vizitat obiective turistice şi staţiuni şi întâlniri cu prieteni. Mulţi prieteni erau la mare când am ajuns noi, însă n-am apucat să ne vedem cu toţi. Am reuşit să petrecem o seară cu sora şi nepoţica mea, şi astfel să vedem Jupiterul, şi să luăm prânzul cu Raluca – m-am bucurat atât de mult să o cunosc, să putem vorbi direct, nu numai prin intermediul e-mailurilor ca până acum. Nu mai zic cât de încântată am fost când am primit cadou zeci de sortimente de ceai, direct din Belgia, plus câteva dulciuri şi un săpun de la Muzeul Lalelelor din Amsterdam. Mulţumesc mult Raluca!

“Un ceai, două ceaiuri” – după cum bine a zis Raluca. 🙂 2 pasionate de ceai.  

Nu am venit foarte bronzată acasă deoarece nu obişnuiesc să stau mult la plajă iar atunci când o fac folosesc creme cu factor de protecţie mare – am încercat cremele primite de la Iwostin, cu SPF 30 şi 50 (foarte bune apropo). Chiar mi-am dat seama anul acesta că nu m-am mai ars şi n-am mai făcut vreo insolaţie de când eram mică. Totul e să nu doreşti să obţii totul într-o singură zi, în acest caz bronzul. Eu am o piele care se bronzează frumos, nu se arde, însă tot prefer să am grijă. De ce să petrec vacanţa la mare cu dureri de piele şi de cap, înghiţind la greu pastile, doar din dorinţa unora de a mă vedea extrem de bronzată? Din fericire observ că oamenii au devenit mai informaţi în acest domeniu, nu m-am mai trezit la sosirea acasă cu remarci “vai, da nu te-ai bronzat deloc”, ci chiar am fost felicitată că am avut grijă de mine şi de pielea mea.

De ajutor pentru protecţia contra razelor nocive ale soarelui a fost şi umbrela. Era foarte aglomerat pe plajă aşa încât a fost necesar să închiriem zilnic şezlonguri (şi astfel am avut şi umbrelă). Costă 15 lei zi/închiriatul, poţi folosi şezlongul atât ziua cât şi după-amiaza, nu trebuie decât să păstrezi bonul.

Mi-am îndeplinit şi toate dorinţele exprimate în acest articol: am înotat şi m-am jucat în mare, am citit presa pe plajă (deşi am fost cam şocată să constat că ziarele sunt de două ori mai scumpe dacă le cumperi direct de pe plajă sau de la chioşcurile din apropiere), am mâncat porumb fiert (nu prea m-a impresionat, mai bun era cel pe care mi l-a făcut iubitul meu înainte de plecare), am făcut poze (cam 600 numai la mare 😛 ), am filmat, am vizitat alte staţiuni, mai exact Jupiter, Costineşti şi Eforie Sud, plus peştera Sf.Andrei. Dacă anul trecut mergeam aproape în fiecare seară în Constanţa, anul acesta n-am mai avut chef. De-abia în ziua de plecare am trecut pe acolo, ne-am plimbat puţin pe faleză. În schimb am mers de vreo 2 ori în Jupiter, care chiar mi-a plăcut.

 

Poze din Costineşti. Epava a fost însemnată de nesimţiţii care au “vizitat-o”.

 

Cazinoul şi faleza din Constanţa. M-aş plimba în fiecare zi pe aici dacă aş putea. 

 

Eforie Sud

 

Poze făcute pe un drum de ţară, când ne întorceam de la peştera Sf.Andrei. Le-am pus aici pentru a vă arăta cum se aşază cerceii cu ceainice (de care v-am povestit aici) şi noul meu obiect vestimentar preferat, o fustă de la Orsay. Aceasta din urmă este uşoară, foarte puţin transparentă, răcoroasă şi feminină. Mi-a plăcut atât de mult încât am cumpărat-o deşi mi-era mare, am preferat să o duc la croitoreasă să o modifice decât să renunţ la ea.

Mâncarea din Eforie Nord nu a fost grozavă anul acesta. Eram şi eu plictisită şi săturată de shaorme, kebab-uri şi pizza. Nu mi-a plăcut mâncarea nici la autoserviri (deşi anul trecut am fost încântată de acelaşi local), nici la restaurant. Am cumpărat nişte mâncare din Lidl (Mangalia) şi am mai mâncat şi în cameră (noroc că aveam frigider).

La final am cumpărat şi suveniruri pentru cei dragi, în special magneţi de frigider, brelocuri şi căni. M-am săturat să dăruiesc rame foto cu scoici sau bibelouri.

Aşadar, vacanţa la mare a fost exact ceea ce mi-am dorit. Am primit vreme frumoasă, apa caldă şi curată, gazde amabile şi cazare ireproşabilă, companie plăcută. A urmat vacanţa în Maramureş, la doar 2 zile după ce ne-am întors în Iaşi. Dar despre asta vă voi povesti zilele viitoare.


Aug
2011

Din nou acasă, din nou pe blog

categories: personal

După 2 săptămâni petrecute la mare şi la munte, am revenit în sfârşit acasă. Am multe să vă povestesc, nu-mi lipsesc idei de articole, însă timpul petrecut departe de blog şi-a pus amprenta asupra mea. Credeam că după atâta timp o să am un chef nebun de blog, o inspiraţie ca niciodată datorită căreia articolele se vor scrie aproape singure, însă se pare că m-am înşelat. Ajungi să te obişnuieşti fără blog, în primele zile e mai greu dacă eşti învăţat să scrii zilnic câte un articol (sau să lucrezi la unul), dar apoi începi să foloseşti acel timp pentru alte lucruri şi nu mai simţi aşa mult lipsa scrisului.

Clar trebuie să revin la programul meu obişnuit, cu cel puţin un articol pe zi, deoarece nici prin gând nu-mi trece să renunţ la blog. Numai că o să vă rog să-mi mai acordaţi o zi, două, să despachetez, să scot toate pozele de pe aparatul foto, şi să încep să lucrez la articole.

Şi să ştiţi că deşi nu mi-a fost foarte, foarte dor de blog, mi-a fost foarte dor de voi! Vă mulţumesc pentru comentariile din ultimele 2 săptămâni, am încercat să răspund la fiecare. Scuzaţi-mă că nu am vizitat la fel de des ca de obicei blogurile voastre, o să recuperez zilele astea, până mă întorc la muncă.

Vă doresc o seară cât mai plăcută şi o nouă săptămână plină de energie şi voioşie!  🙂


Aug
2011

250 de curse alături de Michael Schumacher – Nicolae Cosmescu

categories: cărţi, personal

Marea mea pasiune pentru Formula 1 a început în anul 2000. Nu mai ţin minte cum a debutat totul, cum am ajuns să mă uit la un sport atât de masculin, mai ales că nu eram pasionată de maşini, viteză sau tehnologii noi. Însă s-a întâmplat şi tot în acelaşi an mi-am ales şi favoritul, pe Michael Schumacher într-o maşină Ferrari, fără să ştiu ceva despre trecutul său în acest sport sau despre valoarea maşinii în comparaţie cu celelalte.

Am fost un fan înfocat timp de 5 ani, până în 2004. Urmăream aproape fiecare cursă, chiar dacă asta însemna să mă trezesc la 6 dimineaţa duminică, ca să nu ratez cursa din Australia, sau sa încerc pe cât posibil să-mi aranjez meditaţiile din weekend astfel încât să fiu acasă la ora 15.00 când se difuzau cursele ce aveau loc în Europa. Aveam caiete în care lipeam articole din ziare, cumpăram şi citeam cu atenţie ziarul ProSport (doar atunci când erau curse), înregistram pe reportofon tot ce spuneau prezentatorii de-a lungul cursei, purtam haine roşii şi galbene, ca un adevărat fan Ferrari. Când am vizitat Monte Carlo am insistat pe lângă tatăl meu să-mi cumpere un tricou original Michael Schumacher, care a costat mult prea mult, dar deh…te poţi pune cu pasiunea? Eram înnebunită după acest sport, îi băteam toată ziua la cap pe părinţii mei, pe verişoara şi pe prietena mea, pe prietenul meu, ba chiar şi pe unii profesori – aşa am descoperit că şi profesoara mea de franceză, o doamnă la vreo 60 de ani, fostă directoare de liceu, era un mare suporter al lui Schumacher. Prietenele mele au urmărit de dragul meu cursele, bineînţeles, plictisindu-se teribil, chiar şi prietenul meu a încercat să îmbrăţişeze acest sport, dar a adormit în timpul cursei. 🙂

Pe parcursul acestor ani, Ferrari a început să domine din ce în ce mai mult acest sport, aşa încât, deşi mă bucuram teribil de fiecare dată când câştigau, cursele au devenit monotone. La un moment dat nu mai urmăream cu atenţie cursa, lăsam televizorul deschis, şi-mi făceam temele. Şi aşa a început sfârşitul pasiunii mele pentru Formula 1. În 2006 Michael Schumacher s-a retras, aşa încât am zis şi eu adio Formulei 1. În 2010 a revenit, dar deja era prea târziu pentru mine. Cu toate acestea încă iubesc acest sport şi sunt recunoscătoare pentru toate momentele de emoţie şi bucurie pe care mi le-a acordat.

De aceea am şi cumpărat această carte – “250 de curse alături de Michael Schumacher”, atunci când am văzut-o la ofertă în Cărtureşti, la doar 9 lei. Am citit-o pe nerăsuflate, am aflat astfel multe lucruri despre cursele de dinainte de 2000, am putut face cunoştinţă şi cu piloţi de valoare precum Mansell, Senna, Prost. Şi cum astăzi, 25.08.2011, se împlinesc 20 de ani de la debutul lui Michael Schumacher în Formula 1, m-am gândit că e ziua perfectă să vă spun câteva cuvinte despre carte.

Cartea este structurată pe ani, începând cu 1991, prezintă fiecare cursă în parte, cam într-o pagină, nu mai mult. Nu plictiseşte cu detalii, sunt menţionate doar informaţiile importante, cu câteva impresii ale autorului. Ni se prezintă şi situaţia generală, hotărârile luate de FIA şi lista de piloţi şi echipe. Prima cursă prezentată este cea de la Spa, din Belgia, prima în care a concurat Michael Schumacher. La fiecare cursă ni se menţionează date despre sportiv, chiar dacă acesta a fost printre câştigători/conducătorii cursei sau nu. Mi-a plăcut să găsesc informaţii despre motivul eşecului lui Schumacher, atunci când a fost cazul.

Singurul lucru care m-a deranjat au fost cele 30 de pagini lipsă din carte. Am trimis mail editurii, convinsă că voi fi ignorată, dar nu a fost cazul. Mi s-a răspuns, şi-au cerut scuze şi mi-au oferit şansa schimbării cărţii. Eu nu am vrut decât scuze, nu o să mai stau să trimit cărţi prin poştă.

Am mai găsit o carte despre Formula 1, avându-l ca autor tot pe Nicolae Cosmescu (o puteţi vedea aici), însă este scrisă în 2005, iar de atunci şi până azi s-au schimbat mult prea multe lucruri. Am fost surprinsă să văd că acum sunt 19 curse, nu 17, că au apărut noi circuite, în India, Abu Dhabi, Singapore, Japonia sau China. Foarte frumos! Sunt şi elemente din regulament care nu mi se par ok, însă sunt conştientă că au fost stabilite tocmai pentru siguranţă şi pentru păstrarea interesului fanilor Formulei 1. Dacă un sportiv bun, de la o echipă cu numeroşi sponsori în spate, câştigă tot, nu mai urmăreşte nimeni cursele. Am înţeles că trebuie să se bucure de şansă şi echipele mici, cu bugete sau sponsori aproape inexistenţi.

Poate voi mai da o şansă Formulei 1. Trebuie însă să mă pun la curent cu noul regulament, noii piloţi, noii campioni. Şi trebuie să suport să-l văd pe favoritul meu într-o maşină mai slabă decât cele cu care a mers până acum, şi pe poziţii mult sub prestigiul său.


Aug
2011

Ceai oolong Silk Oolong – Tea Forte

categories: ceai

 

Una din cutiile primite de la Tea Forte poartă numele de Sanctuary şi conţine 6 piramide de ceai foarte interesante: White Ginger Pear, Jasmine Green, Sencha, Silk Oolong, White Ambrosia şi Chamomile Citron. Primul ceai din cutie testat este bineînţeles Silk Oolong – pasiunea pentru oolong este mai puternică decât orice altă curiozitate legată de nume de sortimente sau ingrediente interesante.

Ce spun producătorii despre el: “Ceaiul Silk Oolong este oxidat de aproximativ 8 ori mai puţin decât un ceai negru, de aceea are beneficiile pe care le-ar avea şi un ceai verde. Caracterul uimitor al acestui ceai este rezultatul climatului montan unic în care se cultivă. Uşor şi aproape cremos, acest ceai este o operă de artă.”

Silk Oolong are ca ingrediente doar ceai oolong, fără arome. Este prezentat sub forma unor piramide de ceai. Nu seamănă însă deloc cu piramidele de la Lipton. Piramida este mult mai înaltă, oferind un spaţiu mai mare frunzelor de ceai. De asemenea, piramida este realizată dintr-un material fin, dar rezistent, cred că mătase. Chiar m-am chinuit mult să rup piramida, pentru a va arăta şi conţinutul. Piramida are şi o frunzuliţă la vârf, din hârtie, care se agăţă de cană, cât timp stă ceaiul la infuzat. Astfel la final puteţi scoate foarte uşor piramida, fără să fie nevoie să o “pescuiţi” din ceai.

Pentru preparare, se adaugă o piramidă de ceai la 250 ml apă la temperatura de 90 grade Celsius şi se lasă la infuzat timp de 2-4 minute.

Parfumul este delicat, dulceag, l-aş asemăna cu mierea de albine. La gust mi se pare diferit de alte oolong-uri încercate. Este cremos, delicat, uşor dulceag. Se poate bea neîndulcit sau puteţi adăuga o linguriţă de miere de albine, nu mai mult, altfel ar fi mult prea dulce.

Acest sortiment se consuma în cursul dimineţii, deoarece conţine cafeină, mai exact 30-50 mg.

Silk Oolong este disponibil în cutia Sanctuary sau Tea Chest.

  

  


Aug
2011

Fetele din Shanghai – Lisa See

categories: cărţi

Am tot văzut această carte pe rafturile librăriilor, însă de-abia după ce am citit prezentarea făcută de Simona, mi-am dorit să o citesc. Simona mi-a împrumutat şi cartea – mulţumesc! 🙂

La început nu credeam că “Fetele din Shanghai” o să mă impresioneze atât de mult. Primele capitole prezintă viaţa a două surori bogate, frumoase şi răsfăţate, din Shanghai – Pearl şi May. Lucrau ca modele pentru artişti, îşi petreceau nopţile în cluburile din cartierele internaţionale, îşi sfidau părinţii de câte ori puteau. Făceau bani frumoşi, pe care îi dădeau tatălui pentru păstrare, iubeau, se distrau. Însă visul frumos s-a terminat atunci când tatăl lor le-a spus că le-a aranjat căsătoriile.

Un lucru demodat pe atunci, Pearl şi May sunt convinse să accepte, tatăl promiţându-le că va fi o căsătorie de formă, că viitorii soţi vor pleca înapoi la Los Angeles, şi ele vor rămâne aici şi vor putea băga divorţ după ceva timp. Era absolut necesară căsătoria, pentru că tatăl avea datorii mari.

După căsătorie – Pearl, fiica cea mare, cu Sam, fiul cel mare al Bătrânului Louie, socrul, şi May, fiica cea mică, cu Vern, mezinul Bătrânului Louie, soţii şi socrul pleacă înapoi în America, lăsându-le bilete şi luându-le cele mai frumoase haine, pentru a se asigura că îi vor urma. Şi aşa află cele două fete că de fapt planul era ca ele să plece, numai aşa putând părinţii să salveze casa şi să nu rămână pe drumuri. Toate astea însă rămân în plan secund, pentru că la scurt timp Japonia atacă Shanghai-ul. Pearl şi May supravieţuiesc, însă mulţi prieteni mor, oraşul este distrus, cadavre lâncezesc pe stradă. O problemă nu vine niciodată singură – Banda Verde, o grupare interlopă din oraş, vine şi-i ameninţă pe părinţi că vor rămâne pe stradă dacă nu vor trimite fetele în America. Din cauza presiunii, într-o zi tatăl nu se mai întoarce. Mama şi fetele fug din oraş, încercând să ajungă la familia tatălui, din Canton (dacă îmi amintesc bine). Însă japonezii le vor schimba planurile – mama va muri, Pearl va fi violată brutal, May va trebui să aibă grijă de ea şi să se ocupe de plecarea lor spre America.

Ce v-am povestit eu aici e doar începutul unui roman captivant, despre iubire, putere şi tradiţie. Pe alocuri este şi roman istoric, anumite evenimente şi personaje fiind reale. Aflăm astfel multe despre persecuţia chinezilor imigranţi în America.

Cartea se termină deschis, am înţeles că există o continuare, care încă nu a fost tradusă în limba română.

Vă recomand cu căldură “Fetele din Shanghai”. Mie mi-a plăcut mult, nu mai reuşeam să o las din mână. Puteţi să o cumpăraţi de aici, la preţul de 28 lei (reducere 20%).


Aug
2011

The Defenders

categories: seriale

Vă prezint astăzi un nou serial cu avocaţi, The Defenders. Se pare că am facut o adevărată pasiune pentru serialele cu medici şi avocaţi, urmăresc vreo 3-4 din fiecare. 🙂

The Defenders a avut viaţă scurtă, un singur sezon. Cu mare succes la început, pe parcurs ratingurile au scăzut foarte mult, aşa încât postul de televiziune CBS a renunţat la el. Mare păcat, este un serial chiar bun, amuzant şi captivant. Un pic previzibil deoarece toate cazurile se termină favorabil pentru personajele principale, dar asta nu e ceva ce nu întâlnim cam în toate serialele de acest tip.

Aş putea asemăna puţin The Defenders cu Suits. Avem parte tot de două personaje principale, bărbaţi, un mentor şi un învăţăcel, interpretaţi de actori cunoscuţi (faţă de Suits) – Jim Belushi şi Jerry O’Connell. Acţiunea are loc în Las Vegas, în Suits se desfăşoară în New York. Fiecare episod prezintă două cazuri, câte unul pentru fiecare personaj principal. Lisa Tyler, o angajată a firmei, îi ajută pe cei doi la cazuri.

În total sunt 18 episoade, a câte 50-60 de minute fiecare. Dacă vă plac serialele cu avocaţi/dramele poliţiste, atunci vi-l recomand, sigur o să vă placă.


Aug
2011

Ceai oolong Formosa Pouchong – CTS Corner

categories: ceai

De câte ori ajung în Carrefour Felicia nu se poate să nu vizitez şi CTS Corner. Mă aşteptam la multe sortimente noi, mai ales că nu mai fusesem acolo de vreo 2 luni, dar din păcate de-abia în septembrie va veni un stoc nou de marfă. De-abia aştept.

Cu toate acestea, tot am găsit 3 sortimente noi, pe care nu le aveam. Două ceaiuri albe şi un oolong, mai exact. Dintre acestea vă voi prezenta două aici, oolong-ul şi ceaiul alb cu frunze de canabis – sună interesant, nu? 🙂

Ei, până ajungem la ceaiul alb, vă voi prezenta sortimentul de oolong taiwanez Formosa Pouchong. Nu este primul meu Pouchong, am servit deja unul de calitate superioară, de la Canton Tea, iar impresiile mele le puteţi citi pe TeaMug. Aşa cum am zis şi acolo, Pouchong-ul este un oolong foarte puţin oxidat. Unele magazine îl prezintă ca un ceai verde, altele ca ceai oolong.

Pentru preparare se adaugă o linguriţă de ceai/250 ml apă la temperatura de 70-80°C şi se lasă la infuzat timp de 2-3 minute. Rezultatul obţinut este un ceai de culoare auriu deschis, aproape fără parfum, şi cu un gust delicat, specific de oolong. Prezintă note florale, este uşor dulceag, însă after taste-ul nu este la fel de intens ca al Pouchong-ului de la Canton Tea. Cu toate acestea, este un ceai bun, pe care îl recomand, dacă nu aveţi posibilitatea să vă achiziţionaţi un Pouchong mai calitativ.

Producătorii recomandă a se servi cu lapte şi zahăr, însă eu nu mai îndulcesc ceaiul de foarte mult timp. În primul rând pentru că schimbă gustul natural al ceaiului, iar în al doilea rând pentru că sigur n-ar fi bun pentru sănătatea mea dacă aş servi câte o linguriţă/două de zahăr la fiecare ceaşcă de ceai pe care o beau zilnic. Beau şi câte 4-5 ceşti/zi, iarna chiar mai mult.

Formosa Pouchong se poate cumpăra din magazinele CTS Corner (Iaşi, Bucureşti şi Braşov, mai nou) la preţul de 0.60 lei/gramul. Eu am cumpărat 10 grame la 6 lei – din 10 grame puteţi prepara cam 2, 3 ceainice de ceai.

 


Aug
2011

Ultimele cumpărături pentru vacanţa la mare

categories: articole publicitare, cumpărături

Zilele astea stau cu gândul numai la vacanţa la mare şi la munte. Ne-am făcut tot felul de planuri, am început să facem cumpărăturile necesare, ne-am rezolvat unele probleme de dinainte de plecare, am strâns bani. Cu toate acestea, nu am avut timp să-mi cumpăr tocmai un costum de baie, dintre toate. Mi-am reînnoit garderoba cu rochii, sandale, fuste, însă la costume de baie n-am apucat să mă uit.

Asta e. Termini serviciul pe la 5,6, ajungi acasă, mănânci, faci un pic de curat, citeşti câteva rânduri dintr-o carte, şi gata, vine seara şi trebuie să te culci. Când să mai cutreieri şi magazinele? De aceea sunt tare recunoscătoare că există soluţia cumpărăturilor online.

Prefer magazinele online care oferă nu numai un singur tip de produs, ci mai multe, pentru ca să pot să-mi fac toate cumpărăturile din acelaşi loc şi să nu plătesc transportul de mai multe ori. Aşa am găsit site-ul 4Passion, care oferă nu numai costume de baie (deci ce căutăm eu), ci şi lenjerie intimă. Unora le este teamă să comande astfel de produse online, însă eu am comandat de multe ori şi n-am avut niciodată probleme. Dacă ştii cu exactitate mărimea ta, nu vei întâmpina probleme. Costumele de baie oricum sunt puţin elastice iar modelele de sutien fără balene, gen triunghi (de ex) nu ar avea de ce să nu fie comode sau să nu se potrivească.

Apropo, pe acest site mai găsiţi şi lenjerie sexy, mai exact costume de crăciuniţă şi altele. Asta pentru cele interesate. 🙂

Mai rămâne să-mi găsesc şi mult doritul costum de baie, după care mă pot relaxa şi pot continua să visez cu ochii deschişi la vacanţă.