Zilele trecute am avut puțin timp la dispoziție și m-am gândit că n-ar fi rău dacă aș prepara niște brioșe, mai ales că primisem cadou de la Raluca o mulțime de forme de hârtie pentru brioșe (foarte colorate și drăguțe) și o cutie cu 4 tipuri de ornamente din zahăr, de la Dr Oetker, cumpărate din Belgia. De-abia așteptam să fac brioșe drăgălașe! 🙂
Zilele trecute am revenit la Silhouette pentru un masaj de relaxare aromatic cu produse Guinot. Încă de la prima vizită, când mi-a fost prezentată camera pentru tratamente de acest gen, am fost impresionată și chiar îmi doream să revin, să mă bucur de un masaj profesional, să știu că am o oră la dispoziție în care mă voi relaxa și mă voi simți bine.
Ca și data trecută, am fost primită cu zâmbetul pe buze, absolut toți angajații care treceau pe lângă mine mă salutau, zâmbeau, erau prietenoși și politicoși. Mi s-a oferit un pahar cu apă/ceai, după care am fost preluată de esteticiana care urma să-mi facă tratamentul.
Am primit o cheiță de la vestiare, lenjerie intimă de unică folosință, un prosop, halat și papucei de unică folosință. După ce m-am schimbat, esteticiana mi-a aplicat pe corp o loțiune exfoliantă cu enzime de papaya, dacă nu mă înșel. Ingredienții activi ai loțiunii sunt sorbitol, lămâie (parfumul loțiunii era predominant de lămâie), enzime de papaya (exfoliază), trestie de zahăr (exfoliază), metil niconat (activează schimbul celular). Aplicarea acestei loțiuni elimină celulele moarte de la suprafața pielii și o pregătește pentru următoarele etape ale tratamentului. De asemenea activează microcirculația îmbunătățind schimburile celulare.
După, am făcut un duș, pentru a îndepărta loțiunea exfoliantă. Și a urmat partea mea preferată: relaxarea în acea cameră frumoasă de care vă vorbeam. 🙂
Camera are o masă mare de masaj, este decorată simplu, elegant, cu doar o mică sursă de lumină, iar în surdină se aude Enya (deci muzică liniștită, relaxantă). De vis!
M-am așezat pe masă (fără halat bineînțeles), esteticiana m-a acoperit în partea de sus cu un prosop ca să nu-mi fie frig, după care a început masajul propriu-zis, cu un ulei esențial detoxifiant anticelulitic, ce conține extract de ceai verde (pentru fermitate), ulei esențial de chiparos (fortifică capilarele, antiseptic), lipokinases (acțiune lipolitica). Din câte am înțeles, acest ulei este făcut pentru un masaj de lungă durată, lasă o peliculă mătăsoasă deloc grasă pe piele, catifelează și hrănește pielea datorită uleiului esențial de sâmbure de caisă și uleiului esențial de semințe de grapefruit.
Acest masaj a durat aproximativ 50 de minute. Nu mă pricep să vă zic ce tip de mișcări au fost, pot spune doar că m-am simțit foarte bine, nu m-a durut și chiar își merită numele de “masaj de relaxare”. S-a început cu tălpile, s-a terminat cu gâtul, așa că nici o zonă nu a fost ignorată.
La final, s-a aplicat o mască (saunamask) pe bază de ceai verde și argilă, care ajută la penetrarea optimă a ingredienților activi în piele. Acțiunile măștii: ajută la eliminarea toxinelor prin îmbunătățirea drenajului și stimularea lipolizei, are acțiune de fermitate, revigorează pielea. Este o mască peeling care se aplică prin împachetare, iar după 20 de minute este îndepărtată ușor de pe piele.
Atât de bine m-am simțit în timpul tratamentului încât foarte greu m-am abținut să nu adorm. N-am vrut să pierd vreo clipă de masaj, chiar am vrut să mă simt bine, să conștientizez adică lucrul acesta. 🙂 Și era încă dimineață, ora 12, deci nu eram obosită. După ședința de masaj, pielea era vizibil mai fermă, catifelată, foarte plăcută la atingere. Efectul se simțea și după 12 ore.
Mi-a plăcut foarte mult experiența și cred că oricare dintre noi avem nevoie ca din când în când să ne oferim un astfel de răsfăț. Acest masaj are și efecte de tonifiere și anticelulitice, în afară de relaxare, așa că este cu atât mai binevenit. Și spre deosebire de masajul anticelulitic normal, nu doare chiar deloc! Ce mai, de-abia aștept să revin la centru, sunt foarte încântată de serviciile lor și le recomand cu mare drag! 🙂
Mai mult de nevoie am avut de citit în ultimul timp o mulțime de informații despre o alimentație corectă. Inițial mă gândeam că le știu pe toate, că le-am mai auzit, că nu-mi spun nimic nou, dar citindu-le cu atenție mi-am dat seama cât de multe greșeli fac în fiecare zi în ceea ce privește alimentația și am realizat că ar cam fi cazul să-mi creez obiceiuri sănătoase.
Am început să lucrez la mai multe capitole: alimentație, sport, îngrijire (frumusețe + modă + întreținere), sănătate. Și voi vorbi despre toate acestea într-o serie de articole, ce vor apărea din când în când pe blog.
Până atunci însă, vreau să încep prin a enumera aici câteva din informațiile peste care am dat, în lecturile mele din ultimele săptămâni. Poate le știți, poate nu, însă cred că este bine să le mai citim odată, să le înțelegem, să le băgăm la cap și să încercăm să ne schimbăm în bine, pentru o viață mai sănătoasă și fericită.
Astazi mi-am facut cont si am inceput Programul Activia – timp de 14 zile voi primi sfaturi referitoare la nutriție, sport și stil. Informațiile pe care le-am găsit în program sunt foarte interesante, vă recomand și vouă să vă faceți cont, poate astfel veți fi mai inspirați și mai determinați să vă țineți de treabă.
Acestea fiind zise, dau startul campaniei Obiceiuri Sănătoase și pe acest blog. Sper să reușesc să vin cu cât mai multe informații utile și poate în aceste luni voi reuși și eu să mă schimb în bine, să simt că am mai multă energie și putere de muncă. I’ll keep my fingers crossed. 🙂
Te-ai gândi că o revistă este doar o revistă. Nu are ce importanță să aibă în viața ta, nu poate să-ți amintească de ceva frumos, nu poate să declanșeze ceva ce contează pentru tine.
În cazul meu revista Miresici chiar îmi amintește de ceva frumos – de logodna mea. Nu voi da prea multe detalii, vreau ca povestea din spatele cererii în căsătorie să rămână doar între noi 2 și prietenii apropiați, dar totul a început de la revista asta. Nu logodna în sine, oricum ne logodeam, dar revista a ales ziua în care s-a întâmplat evenimentul.
Și de atunci revista asta este preferata mea. Și-mi place nu doar pentru că este legată de seara logodnei mele, ci pentru că are într-adevăr informații utile, spre deosebire de alte reviste de mirese de acest tip.
Singurul lucru care nu prea-mi place la revistă este numele ei – miresici. Mă distrează cuvântul ăsta.
Cum spuneam și înainte, față de alte reviste, aceasta chiar prezintă lucruri interesante, produse care chiar se pot cumpăra, articole cu sfaturi utile. Niciodată n-am înțeles de ce în revistele pentru mirese se tot prezintă rochii couture și nu rochii ready-to-wear, la prețuri mai decente. Câte femei din România își pot permite să dea zeci de mii de euro pe o rochie de mireasă? Iar acele femei care își pot permite, nu cred că își cumpără reviste pentru mirese din România.
Din ultimul număr al revistei mi-au plăcut mult articolele: “Mireasa panicată. Te regăsești?”, “Cum îți alegi rochia de mireasă”, “Cum strunim fiara numită buget”, “Lecția despre decolteu” (o enumerare a tipurilor de decolteu, cu imagini și detalii). Am găsit și articole “do it yourself” – cum să faci evantaie de nuntă, sfaturi de coafuri și machiaj pentru nuntă, idei de locații, recomandări ținute pentru mire și mireasă.
Ah, și încă un lucru pe care eu îl apreciez. Atât pe copertă cât și în articolele mai vaste, s-au folosit ca modele femei normale, cu un corp frumos și normal. Nu femei la 30-40 de kg, înalte, pe care stau rochiile ca pe umerașe. Așa chiar poți observa cum stă o rochie de mireasă pe un corp normal. Aceste femei au un zâmbet natural și din punctul meu de vedere arată de 100 ori mai bine decât un model, cel puțin îmbrăcate într-o rochie de mireasă. Mai degrabă mă identific cu ele decât cu un model șters.
Această revistă este singura pe care o cumpăr în acest moment. În rest mă documentez de pe net. Înainte mai cumpăram reviste de modă, dar au început să mă plictisească, au aceleași articole, dezbat aceleași subiecte și de multe ori nu mi se par de actualitate.
Cred că fiecare dintre noi a avut parte de întâmplări amuzante (sau tragicomice) în călătorii. În ceea ce mă privește, cele mai multe le-am trăit în călătoriile de tip grup organizat, pentru că am avut ocazia să cunosc tot felul de oameni, de toate vârstele și cu tot felul de obiceiuri. Articolul lui Hapi mi-a amintit de ele, și m-am gândit să le împărtășesc cu voi. 🙂
Vreau să încep acest articol prin a mulțumi editurii All care mi-a dăruit această frumoasă carte. Au văzut pe blog că îmi place foarte mult colecția Strada Ficțiunii, așa că am primit 3 noutăți din colecție, și anume Abel Sanchez.Sfântul Manuel cel Bun, Cărarea Cuiburilor de Păianjen și Oracolul din Stambul.
Acum câteva zile am terminat de citit prima carte din cele 3, Oracolul din Stambul, și nu oricum, ci am stat trează până la 2 dimineața pentru că nu reușeam să o las din mână, voiam neapărat să aflu deznodământul ei. Mi-era dor să citesc o carte captivantă, care să mă țină cu sufletul la gură.
Cartea m-a atras nu numai prin acțiunea trepidantă, ci și prin faptul că o parte din poveste se desfășoară în Constanța. Aici se și naște eroina cărții, Eleonora Cohen, într-o vară, în timpul unei furtuni, când semnele se adună deasupra orașului: Steaua Nordului este aliniată cu Luna, are loc invazia armatei țariste și un stol de pupeze purpurii apar deasupra casei.
Cafeneaua Maideyi a organizat pe 12 și 13 mai, Tokyo Nights – seri japoneze pline de gust și parfum, în care clienții au putut savura sushi, sake și ceaiuri japoneze, acompaniate de cea mai frumoasă muzică din Țara Soarelui Răsare.
Am aflat și eu de eveniment sâmbătă seara, de pe Facebook (unul din motivele pentru care sunt pro Facebook – afli, în timp util, de cele mai interesante și faine evenimente) și m-am grăbit să ajung duminică la cafenea, să nu ratez degustarea de preparate japoneze. Menționez că nu am mâncat niciodată până acum sushi și nici nu prea vedeam vreo oportunitate de a-l testa în viitorul apropiat.
Așadar am comandat un platou de sushi pentru 2 persoane. Din meniul pus la dispoziție de Maideyi am aflat că sushi sunt rulouri înfășurate în foi de alge marine presate, cu bucăți de orez, avocado, kiwi, castravete, surimi de crab și somon afumat. Alături de sushi ni s-au servit și 3 sosuri: wasabi, soya și teryaki. Am primit bețișoare și cu ocazia asta am învățat să le folosesc. Mi-a explicat Felix de vreo 2 ori, n-am priceput nimic, le-am luat apoi în mână, am încercat să mănânc cu ele și surpriză, m-am descurcat. 🙂 Prea multe explicații dăunează, mai bine iei și încerci din prima. 😛
Sushi e…diferit. Dar bun. Mi-a plăcut. Și spune asta o persoană care e foarte mofturoasă la mâncare și căreia nu-i place să testeze lucruri noi și ciudate. Mi-a plăcut surimi de crab, orezul și sosul teryaki, care era cel mai dulce. Wasabi era foarte picant, soya și somonul afumat nu mi-au plăcut în mod deosebit. Combinația de peste+orez+kiwi+avocado+castravete e foarte interesantă, o noutate pentru papilele mele gustative.
În meniu mai erau disponibile și salată japoneză (cu alge, morcov, castravete, sos de soya picant), sake și ceai japonez. Mi-ar fi plăcut tare mult să încerc și sake, dar eram cu mașina și nu am avut cum. În schimb m-am răsfățat cu un fresh de banane, foarte bun și energizant.
Chiar mă bucur că am avut ocazia să o fac și pe asta: să mănânc sushi și nu oricum, ci cu bețișoare. 🙂 A început să-mi placă din ce în ce mai mult să fac lucruri noi, să mai aduc mici schimbări vieții mele. Dacă înainte nu-mi plăcea să testez nimic nou, să schimb, să încerc, acum parcă sunt din ce în ce mai deschisă în fața acestor lucruri. Și mă bucur pentru asta, vă spuneam și înainte că nu vreau să treacă viața pe lângă mine și să mă trezesc că n-am făcut nimic captivant, nimic…altfel.
La final vreau să-i felicit pe cei de la Maideyi pentru evenimentele pe care le organizează: degustări, spectacole de teatru, speed dating. Și pentru atitudinea lor, sunt mereu zâmbitori și prietenoși cu cei care le trec pragul. Și nu în ultimul rând pentru meniul absolut delicios, mereu când ajung aici nu știu ce băutură să-mi aleg, toate sună (și sunt) foarte, foarte bune!
Sursa ultimelor 3 poze: Pagina de Facebook a Cafenelei Maideyi
Am o mare rugăminte pentru cititorii acestui blog.
Vă rog să-mi acordați 5-10 minute din timpul vostru pentru a răspunde la întrebările din acest sondaj. Este vorba de ediția 2012 a studiului de audiență pentru blogurile românești, o cercetare împărțită în 3 pagini, una despre blogul meu, a doua despre bloguri în general și a treia cu informații demografice despre cititor.
Chiar mi-ar plăcea (și m-ar și ajuta) să aflu mai multe despre voi, despre preferințele voastre, despre ceea ce vă place la acest blog. La final voi împărtăși rezultatele analizei cu voi – pe mine un astfel de sondaj m-a ajutat mult când mi-am pregătit lucrarea de disertație, poate vă va interesa și pe voi.
Și pentru că nu vreau ca eforturile voastre să rămână nerăsplătite, voi oferi prin tragere la sorți unuia dintre respondenți, la alegere, o carte sau o mulțime de sortimente de ceaiuri (20-25 pliculețe de ceai de diferite feluri). Vă rog să anunțați printr-un comentariu că ați răspuns la studiu ca să puteți fi luați în considerare pentru tragerea la sorți.
Vă mulțumesc! 🙂
Cei care sunteți din Iași probabil că ați aflat până acum că Palas va organiza pe 2 iunie cea mai mare lansare de lampioane din lume: peste 20.000 de felinare din hârtie ecologică vor fi înălțate noaptea pe cerul orașului, din fața Palatului Culturii, într-un spectacol inedit de lumină și culoare.
Nu știu despre voi, dar eu cu siguranță mă voi afla acolo. Nu va fi prima mea experiență de acest gen, ne-a venit și nouă ideea să facem așa ceva, am cumpărat încă de anul trecut din China niște lampioane și le-am lansat de ziua mea, în ianuarie. 🙂
Nu am făcut prea multe poze în acea seară, ne concentram mai mult asupra spectacolului. Am făcut însă și un mic filmuleț și am mai extras de acolo câteva imagini (le puteți vedea mai jos). A fost tare frumos și romantic, mai ales că eram doar noi doi acolo, ne-am pus și dorințe…Se spune că lampioanele simbolizează noroc, longevitate, fericire, prosperitate și împlinirea dorințelor.
Am prieteni care de dimineața devreme și până seara nu stau locului. La 7 dimineața merg la sala de sport, la 9 sunt la servici, la 6 ies în oraș, merg la evenimente, ședințe, se implică în tot felul de proiecte. Ajung acasă pe la 10, 11 seara, mulțumiți și fericiți. Mereu m-am întrebat: de unde au atât de multă energie? Cum pot reuși să susțină un astfel de program?
Mi-aș dori din suflet să fiu și eu la fel. Să nu mai fiu atât de aeriană uneori, să nu mă trezesc visând la cai verzi pe pereți, să nu aleg o viață compusă doar din servici și casă. Nu mai vreau să mă simt atât de obosită, fără motiv. Cu sănătatea stau foarte bine, nu țin diete, nu mă înfometez. Până acum dădeam vina pe lenea mea, dar cred că totuși este vorba de altceva. De o alimentație necorespunzătoare, de sedentarism, de lipsă de motivație poate.