M-am îndrăgostit

Am o nouă pasiune. De fapt nu e chiar nouă, îmi plăcea şi înainte, dar acum, mai mult ca niciodată, mă văd atât de entuziasmată. Problema ar fi că această pasiune s-a născut într-un moment în care încerc să drămuiesc banii pentru vacanţă, aşa că nu mă pot bucura pe deplin şi nu pot să-mi fac toate poftele. Dar cine ştie, poate altfel s-ar fi stins pasiunea, aşa va rezista mai mult.

Despre ce tot vorbesc eu aici? Despre cele mai frumoase flori din lume (după părerea mea), orhideele.

M-am îndrăgostit. Mi se par atât de elegante, frumoase, sofisticate. Mi-aş dori să-mi cumpăr zeci de orhidee, să am în fiecare cameră câteva ghivece, de diverse culori şi forme. Însă până când voi putea să fac acest lucru, mă bucur de cele 4 ghivece pe care le deţin acum.

Între timp m-am lămurit şi cum e cu numele la orhidee. Familia Orchidaceae este o familie gigantică de flori monocotiledonate, însumând 880 de genuri, cum ar fi Phalaenopsis (momentan deţin doar acest tip de orhidee), cel mai popular şi cel mai uşor de întreţinut. Phalaenopsis conţine aproximativ 60 de specii de diferite forme şi culori.

Prima orhidee am cumpărat-o în 2012. Am dat o mulţime de bani pe ea, cam 100 lei, fără ghiveci. Într-adevăr, a meritat bănuţii, avea 3 tulpine şi mi-a înflorit în fiecare an. Momentan nu mai am flori de la ea, dar am observat că se dezvoltă o nouă tulpină, ceea ce înseamnă că în câteva luni mă voi bucura din nou de ea. Numele ei este Phalaenopsis Little Gem Stripes.

DSC01271 300x225 Floare dragă

La începutul lui 2014 am observat că au început să vândă în Carrefour şi apoi şi în celelalte hipermarket-uri flori la ghiveci. Şi nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că se vindeau orhidee la 20-30 lei, aşadar mult mai ieftine ca în magazinele de flori. Atunci am văzut posibilitatea de a-mi umple casa de orhidee.

Aşa că am cumpărat prima orhidee din Carrefour, la modicul preţ de 20 lei. Am ales un ghiveci cu o tulpină, cu flori de un roz intens. Cumpărată în februarie, orhideea încă mai este înflorită.

 orhidee-roz-inchis

Am visat la o orhidee albastră şi în sfârşit mi-am cumpărat una. Orhidee albastre am văzut doar în Dedeman până acum şi costă aproximativ 70 lei una. Este mai scumpă, mai ales că are o singură tulpină, dar este înaltă, are flori mari şi bineînţeles, o culoare superbă. Sunt conştientă că este tratată, mai ales că am şi observat că bobocii care au înflorit între timp au o culoare din ce în ce mai deschisă şi probabil la a doua înflorire vor ieşi orhidee albe.

În ultimul timp m-am documentat şi am citit mai multe despre aceste orhidee albastre şi am aflat că nu sunt apreciate de către iubitorii de flori pentru că nu reprezinte orhidee naturale, ci sunt o variantă injectată cu simplu scop comercial.

orhidee-albastra orhidee

Ultima achiziţie este o orhidee cu o tulpină, ce are o culoare minunată, un roz cu tente de galben. Deşi are o singură tulpină este foarte bogată, are multe flori + câţiva boboci, deci mă voi bucura de ea câteva luni bune. Am cumpărat-o de la Carrefour cu doar 25 de lei.

orhidee-roz orhidee-roz-galbena

Cu toate aceste orhidee în casă, tot nu sunt mulţumită. Visul meu este să am câte o orhidee de fiecare culoare şi culori sunt multe. Dintre toate aceste nuanţe îmi doresc să aduc în casă cât mai curând o orhidee cu flori galbene şi una cu flori verzulii – da, am văzut în Carrefour orhidee de un galben spre verde, foarte frumoase!

Dacă visul mi se îndeplineşte sper să vă prezint peste vreo 3 luni încă 3-4 ghivece cu orhidee. 🙂

Cea mai urâtă rană din copilărie

rani-din-copilarieÎn copilărie, ca şi acum de altfel, am fost mereu liniştită, cuminte, cu prea puţină energie pentru a o investi în activităţi mai periculoase. De aceea nici nu mă pot “lăuda” cu oase rupte sau capuri sparte. Ceea ce nu mă poate decât bucura. Cu toate acestea, aşa precaută cum am fost, tot am păţit-o de câteva ori. N-a fost agitaţia de vină, ci neatenţia sau purul ghinion.

Lovitura cea mai gravă, singura care are urme şi-n prezent, a fost cea de la nas. Aveam vreo 12 ani, eram în vacanţă, în curte, mă dădeam în scrânciob. Acelaşi scrânciob în care mă dădeam de câteva ori pe zi, la tot felul de viteze şi înălţimi. De această dată nu aveam viteză, ba chiar eram aproape oprită şi voiam să cobor de pe el. Atunci când am pus piciorul pe dalele de ciment de sub scrânciob, am alunecat (de ce, nu ştiu, doar ghinion), mi s-au dus picioarele în spate şi am căzut cu faţă pe jos. Cât am avut timp m-am aparat cu coatele, dar tot am reuşit să-mi lovesc bine de tot nasul. Însă un pic de noroc tot am avut. Nu mi s-au spart ochelarii ca să-mi intre cioburi în ochi, nu mi-am spart nasul, nu mi-am spart dinţii.

Rezultatul? Un nas umflat şi însângerat. Umflătura s-a dus după vreo 2-3 săptămâni, sânge mi-a mai curs ocazional din nas, o lună, două, până s-a oprit. Însă am rămas cu o deviaţie de sept frumuşică, care mă enervează teribil şi pe care tare mult aş opera-o. Probleme cu respiraţia nu am din fericire.

Un alt accident, de data aceasta aş putea să zic minor, a început cu o fugă între copii în curte. Tot vreo 12 ani aveam, eram în compania verişoarei mele, şi am început să ne fugărim şi la un moment dat m-am trezit că alergam prin grădina cu trandafiri. Aveam viteză, nu am stat să analizez situaţia, nu mă durea nimic…până când am ieşit din grădină şi mama mea a observat cu stupoare că îmi curgea o grămadă de sânge pe ambele picioare pentru că îmi făcusem zeci de zgârieturi. Zgârieturile, mai mici sau mai mari, s-au vindecat complet, acum nu mai am nici o urmă.

În afară de aceste două evenimente, n-am mai făcut nimic. Cu toate acestea am mici amintiri din fragedă copilărie, când sora mea m-a călcat cu bicicleta şi când nu mai ştiu cum am căzut pe nişte scări în beciul blocului. De păţit n-am păţit nimic, mai mult, eu credeam că sunt doar vise, asta până când mi-a confirmat ea că într-adevăr s-au întâmplat.

Acum sunt curioasă să ştiu dacă voi aţi fost mai cuminţi ca mine în copilărie. Care sunt cele mai urâte răni din copilăria voastră?

Cel mai drag articol

Acum câteva zile Raluca m-a întrebat prin intermediul blogului care este articolul meu preferat. M-am gândit bine şi m-am hotărât să nu aleg un articol, ci mai bine să vă spun ce-mi place cel mai mult să scriu, ce tip de articol îmi este cel mai drag, de care sunt mândră, pe care l-aş reciti cu drag oricând.

Cel mai mult îmi plac articolele despre călătoriile pe care le-am făcut. De aceea mi-am şi ocupat din timp ca să fac o pagină diferită unde să le structurez frumos, pe zone şi ţări. Le recitesc cu drag, mă bucur să-mi amintesc pe unde am fost, ce am făcut acolo, să văd poze. Şi mai mult mă bucur că ştiu că nu le-am scris doar pentru mine, ci că sunt şanse destul de mari să ajute pe cineva care caută informaţii despre acel loc. Singurul meu regret este că nu m-am apucat de acest blog de mai mult timp, mai ales că în anul 2008 am călătorit foarte mult, am fost într-un tur al Europei, am fost în Grecia, am fost şi la Paris. Aş fi avut ce să scriu. Iar acum e prea târziu, amintirile s-au mai estompat, nu mai ţin minte decât fragmente din acele excursii (bine măcar că am făcut suficiente fotografii care să-mi amintească).

M-am obişnuit ca după fiecare excursie să povestesc aici tot ce consider că ar fi util de ştiut. Recomandări de hoteluri, cu poze, preţuri şi multe informaţii. Păreri despre excursii opţionale, despre obiective turistice. Sfaturi diverse pentru o vacanţă fără probleme.

Cât de mult mă bucur să văd în statistici că cineva accesează articolele despre Tenerife, despre Eforie Sud, despre diverse alte obiective turistice! Aşa am siguranţa că am ajutat pe cineva, că blogul ăsta nu e degeaba. Nu vreau să fie un blog unde doar să-mi dau cu părerea, vreau să fie un blog cu informaţii utile.

La final vreau să aleg câteva favorite dintre toate aceste articole.

Articolele despre Tenerife: v-am povestit despre minunatul hotel în care am fost cazată, despre cum se închiriază o maşină in Tenerife, despre cea mai frumoasă plajă din Tenerife şi bineînţeles despre activităţile pe care le-am desfăşurat acolo.

Articolele despre excursia prin ţară: v-am povestit despre lacul cu apă turcoaz numit Ochiul Beiului, despre oraşele mele preferate, Sighişoara, Braşov şi Sibiu.

Nu pot decât să sper că o să am ocazia să călătoresc cât mai mult pentru a veni cu cât mai multe informaţii utile aici, pe blog.

Când munca îţi invadează weekendul

Mereu am admirat firmele care au posibilitatea de a-şi trimite angajaţii în team building-uri, care organizează evenimente pentru angajaţi, care sunt implicaţi în relaţia cu angajaţii şi în relaţia dintre angajaţi. Mi s-a părut foarte eficient, modern, corect. Ca la carte cum s-ar zice.

Asta până când am fost în pielea unui astfel de angajat. Un angajat căruia i se prezentau o mulţime de activităţi în afara serviciului, de distracţie, de comunicare, de învăţare, dar toate având loc în weekend. Şi aici a apărut o problemă pentru că eu vreau să am măcar 2 zile pe săptămână pe care să le pot petrece cu familia mea. Mai ales când ştiu că în restul săptămânii se lucrează până după ora 6 seara.

În weekend nu doresc să plec în vacanţe planificate de administraţie cu colegii de serviciu. Nu vreau să-mi petrec zilele libere în afara oraşului cu colegii de lucru. Nu vreau să particip la tot felul de cursuri pentru serviciu, în weekend. Nu vreau să lucrez şi sâmbăta. Nu vreau ca 7 zile pe săptămână să stau bot în bot cu colegii de lucru şi să-mi ignor complet familia.

Bineînţeles aş accepta toate aceste lucruri dacă ar avea loc foarte rar. De exemplu maxim 2 team building-uri ce au loc în afara oraşului pe an. Dacă în acele excursii s-ar putea aduce şi un membru din familie, gen iubit, soţ, copil, ar fi extraordinar, deşi sunt conştientă că implică costuri foarte mari. Maxim 2 cursuri pe an care îmi ocupă tot weekendul, cu condiţia să fie cursuri care chiar mă interesează. Fără participare obligatorie la petreceri şi aniversări.

Apreciez investiţia firmei, zău. Nu multe firme îşi permit sau vor să cheltuie bani ca să distreze şi să plimbe angajaţii. Dar eu ţin foarte mult la timpul meu liber, viaţa mea nu înseamnă numai acel loc de lucru. Am familie, am prieteni, am lucruri de făcut acasă, am proiecte la care lucrez în particular.

Voi ce părere aveţi? Aţi lucrat în firme care organizau multe evenimente în weekend? Aţi participat cu plăcere la aceste activităţi? Nu v-aţi simţit frustraţi că după minim 40 ore de lucru într-o săptămână, nu aţi avut weekendul liber pentru a-l petrece cu familia şi prietenii?

Ce filme am mai văzut

Nu sunt mare amatoare de filme. Dacă am un pic de timp liber, atunci mă uit la seriale. Nu ştiu de ce, poate pentru că serialele sunt mai scurte, poate pentru că ajung să mă ataşez de personaje şi mă bucur că mă pot întâlni cu ele săptămânal. Cu toate acestea îmi place foarte mult să merg la cinematograf. Şi nu spun nu vizionării de filme împreună cu prietenii.

Aşadar, vă prezint mai jos filmele văzute în ultima perioadă, poate sunteţi în căutarea unuia bun.

Captain Phillips (2013)

captain-phillips

Încep cu el pentru că mi-a plăcut la nebunie! Este cel mai fain film văzut în ultimul an, cel mai interesant, captivant, bun. Ştiam de el de anul trecut, aflasem că actorii principali (Tom Hanks, Barkhad Abdi) au fost nominalizaţi la Oscar, eram informată despre calitatea acestui film, despre subiect, dar am avut impresia că este ceva mai static, că va fi plictisitor. Cât de tare m-am înşelat! Încă sunt extrem de entuziasmată de film, pe tot parcursul lui am stat cu sufletul la gură, nu mi-a mai trebuit nici telefon, nici mâncare, nici alte lucruri. Îl recomand, trebuie neapărat să-l vedeţi.

Filmul are în prim plan povestea adevărată a căpitanului Richard Philipps. În anul 2008 nava de transport MV Maersk Alabama pe care o conducea a fost deturnată de piraţii somalezi în zona Cornului Africii. Ni se prezintă evenimentele tragice petrecute la bordul navei timp de câteva zile, cu încercarea echipajului de a rezista atacului piraţilor, cu lupta pentru supravieţuire de la bordul navei mari şi apoi de la bordul bărcii de supravieţuire. A doua jumătate a filmului prezintă şi încercările armatei SUA de a salva echipajul condus de căpitanul Phillips.

Titlul cărţii căpitanului descrie foarte bine acţiunea filmului: Piraţi somalezi, soldaţi americani şi zile periculoase pe mare. Foarte interesant, cu o distribuţie de excepţie, fiecare actor îşi joacă foarte bine rolul.

Nota 10 din partea mea, acest film mi-a oferit 2 ore de distracţie pe cinste! (nu cred că am mai scris vreodată cu atât entuziasm despre un film)

Trailer

Blended (2014)

blended

Nu se auzeau lucruri prea bune despre acest film, dar din când în când merge şi o comedioară uşoară. Mai ales într-o duminică seară. Adam Sandler şi Drew Barrymore fac iarăşi pereche în acest film, care încântă cu peisajele superbe din Africa de Sud.

Jim şi Lauren se cunosc la un blind date, care se termină dezastruos. Cei doi speră să nu se revadă şi pun pe planul 2 viaţa amoroasă. Se axează pe copiii lor şi întâmplarea face ca amândoi să plece într-o excursie romantică în Africa de Sud. Jim este însoţit de cele 3 fete ale sale iar Lauren de cei doi băieţi. Momentele petrecute împreună la safari, în hotel sau la plimbarea prin deşert apropie cele două familii şi printre momente de amuzament, se înfiripă o frumoasă poveste de dragoste.

Trailer

Grace of Monaco (2014)

grace-di-monaco-poster-banner

Acest film l-am văzut împreună cu mama mea, este filmul perfect pentru a fi vizionat cu familia. La cât de pasionată sunt eu de istorie şi de monarhii, se pare că nu ştiam mare lucru despre familia regală din Monaco. Datorită acestui film am mai învăţat câte ceva.

Filmul prezintă doar o mică parte din viaţa prinţesei Grace. Hitchcock îi oferă un rol în filmul Marnie, Rainier are grave probleme diplomatice cu Franţa, supuşii nu o consideră una de-a lor. Viaţa ei nu este nici pe departe basmul pe care şi-l închipuie lumea. Trebuie să aleagă între responsabilităţi şi fericire, între familie şi pasiune. Grace trebuie să înveţe să fie un exemplu pozitiv, să-şi susţină soţul, să lase deoparte dorinţele proprii pentru dorinţele casei regale, dorinţele copiilor, dorinţele poporului. Trebuie să joace cel mai mare rol al ei.

Filmul merită a fi văzut, dar nu vă aşteptaţi la o capodoperă, în ciuda distribuţiei foarte bune: Nicole Kidman, Tim Roth, Frank Langella.

Trailer

Snitch (2013)

SNITCH_UK-Final-poster

Snitch nu e cine ştie ce, un simplu film de acţiune, care măcar nu te adoarme instant. Merge văzut dacă nu aveţi altceva mai bun de făcut.

Filmul realizat după o poveste adevărată, prezintă încercările unui tată de a-l salva pe copilul său de închisoare. Copilul sau mai bine zis, tânărul, a fost implicat în vânzare de narcotice şi riscă 10 ani de închisoare, de care poate scăpa doar dacă oferă procurorilor un alt traficant de droguri. Cum nu cunoaşte pe cineva, tatăl sau ia asupra sa misiunea de a găsi şi de a da pe mâna poliţiei un personaj din lumea drogurilor.

Nu prea ştiu ce caută Susan Sarandon într-un astfel de film.

Trailer

The Angriest Man in Brooklyn (2014)

angriest-man-in-brooklyn-movie

Când e vorba de Mila Kunis nu prea pot fi obiectivă, îmi place atât de mult de fata asta încât nu pot decât să-i apăr filmele în care apare. Dar aşa, ca un secret, vă mărturisesc că m-a cam plictisit filmul, cred că am şi adormit pe parcursul lui. Merită însă să încercaţi să-l vizionaţi, măcar pentru distribuţia de excepţie, compusă din Robin Williams, Peter Dinklage, James Earl Jones, Melissa Leo şi bineînţeles Mila Kunis.

Henry Altmann este un bărbat mereu nervos, mereu ocupat, mereu grăbit. Îşi enervează doctorul, care, din cauza lipsei de experienţă dar şi a unei zile foate proaste, îi spune că mai are de trăit doar 90 de minute. Deşi la început nu crede, până la urmă Henry începe să alerge prin oraş pentru a îşi rezolva problemele din viaţă, cum ar fi să se împace cu soţia şi fiul său. Doctorul realizează ce greşeală a făcut şi începe să-l caute prin oraş pentru a-i mărturisi adevărul.

Trailer

Reindeer Games (2000)

reindeer-games

Printre filme noi şi ceva mai vechi. Distribuţie excelentă acum, atunci nu ştiu cât de bine erau cunoscuţi: Ben Affleck, Charlize Theron, Gary Sinise, James Frain, Ashton Kutcher apare şi el un minut.

Rudy şi Nick mai au 2 zile de închisoare. În timp ce Nick de-abia aşteaptă să se întâlnească cu prietena lui, cunoscută prin corespondenţă, Rudy nu vrea decât să meargă acasă. Nick este însă omorât iar Rudy îşi asumă identitatea lui. Petrece câteva ore plăcute cu Ashley, prietena lui Nick, după care are parte de o surpriză neplăcută. Fratele lui Ashley şi cu prietenii lui apar şi-l forţează pe Rudy să-i ajute să jefuiască un cazinou.

Filmul este ok, finalul este interesant şi neaşteptat. Merge în momente când vă plictisiţi mai tare.

Trailer

Cum am învăţat să fac injecţii

Cu nici o săptămână înainte de Paşte, când ar fi trebuit să-mi stea gândul la ce bunătăţuri pun pe masă, am învăţat să fac injecţii. O colică biliară ne-a cam încurcat planurile de vacanţă iar tratamentul consta în multe medicamente, care trebuiau administrate intravenos pentru că era singurul mod prin care era sigur că vor rămâne în organism.

Am învăţat astfel cum se face o injecţie intramusculară. Pacientă mi-a fost mama, care a rezistat cu brio încercărilor mele şi m-a încurajat mereu, lăudându-mă şi mulţumindu-mi pentru ajutor. Am făcut în acele 4 zile de vacanţă aproximativ 30 de injecţii. La început mi-era teamă că provoc durere, că nu bag acul unde trebuie, că s-a învineţit pielea. Îmi tot ceream scuze pentru durere, pentru stângăcia mea. Bucuria mea a fost că mi s-a spus că am mâna uşoară, că nu doare, şi bineînţeles faptul că în 2 zile mama se simţea din nou bine.

După această întâmplare speram şi credeam că nu voi mai pune mâna pe o seringă, cel puţin nu prea curând. Dar a venit luna mai împreună cu alte probleme biliare, suferite de altă persoană dragă mie. Şi astfel m-am apucat iar de injecţii, tot intramusculare. Deşi numărul de injecţii era mult redus, pentru că tratamentul consta de această dată doar în 2 medicamente, a fost nevoie să le fac la tot felul de ore, nu doar dimineaţa şi seara. M-am trezit şi la 2 dimineaţa să fac injecţii – imaginaţi-vă cum vă treziţi brusc din somn şi în maxim 1 minut trebuie să fiţi cu acul în pielea cuiva drag. Nu este uşor. La fel, mi-era teamă să nu bag acul unde nu trebuie, să nu doară, să fac totul ca la carte. Mă speriam dacă mi se zicea că doare, mă speriam dacă mi se părea că după extragerea acului curge mai mult sânge. Aşteptam cu nerăbdare să treacă durerea iar dacă după 2-3 minute nu mi se confirma o îmbunătăţire a stării generale, începeam să mă gândesc că n-am făcut-o cum trebuie.

A trecut şi luna mai şi credeam că de acum gata, chiar că nu va mai fi nevoie de serviciile mele. Însă se pare că şi în luna iunie a fost nevoie să fac câteva injecţii, nu multe, doar vreo 3, dar de alt tip, mai exact injecţie subcutanată. Şi de această dată nu mai aveam ca profesor un medic, ci chiar pacientul. Injecţiile astea au fost mai uşoare pentru că seringa era deja umplută cu soluţie, era vorba de un singur medicament iar acul era mic şi nu durea mai deloc.

Acum am terminat cu injecţiile şi sper să nu mai fie nevoie să mai fac cuiva drag. Vreau să fie toţi sănătoşi. Iar dacă am învăţat ceva în ultimele luni aceasta este că trebuie să mâncăm sănătos. Renunţaţi la excese, în special grăsimi şi carbogazoase. Serviţi totul cu moderaţie. Sunt atât de multe probleme care pot apărea de la o alimentaţie proastă: probleme cu bila (colecistită, colică biliară, litiază biliară), ulcer, gastrite.

P.S. Mi s-a părut util acest articol, îl recomand celor care au nevoie să înveţe cum se face injecţia intramusculară şi subcutanată.

Mofturi de-ale mele

Sunt extrem de mofturoasă când vine vorba de mâncare, lucru care nu prea convine familiei mele, care ar vrea să mă vadă mâncând orice mănâncă şi ei. Şi nu zic, poate gusturile mele denotă că sunt mofturoasă, răsfăţată, fiţoasă, dar nu văd cu ce sunt mai diferită decât o persoană care alege să fie vegetariană, de exemplu.

Ce nu mănânc eu?

Caşcaval

Dintre toate mâncărurile, acestea este cel mai popular pe care eu nu vreau să-l accept. De când mă ştiu am refuzat caşcavalul. În copilărie sora mea încerca din greu să mă facă să mănânc aşa ceva, ea fiind mare fan. Îmi amintesc că o dată mi-a zis că nu mai vorbeşte niciodată cu mine dacă nu mănânc caşcaval, aşa că am luat o firmitură de caşcaval (fix o firmitură), am băgat-o într-un cocoloş mare de miez de pâine şi am mâncat, sperând să nu simt deloc gustul. Incercam să înghit, ca să nu-l simt.

Mult timp n-am mâncat nici pizza, de-abia pe la 19 ani am fost convinsă să încerc. Şi acum îmi place, nu mai bag în seamă stratul de caşcaval, mozzarella sau ce-o mai fi pe deasupra, faptul că se întinde…încerc să mă axez pe celelalte ingrediente. (more…)

Nu doar pentru plajă (+ concurs)

De când ţin minte, cele mai bune prietene ale mele atunci când mergeam la plajă erau cremele cu factor de protecţie solară. Şi motivul nu este cel la care vă aşteptaţi, nu mă gândeam eu la 14 ani la cancer, îmbătrânire prematură a pielii, afecţiuni oculare, probleme cardiace şi nici măcar la deteriorarea părului, ci pur şi simplu nu-mi plăcea (şi nici acum nu-mi place) cum arată pielea foarte bronzată. Mereu am preferat un bronz subtil.

Un alt motiv pentru care am folosit mereu creme cu SPF ridicat e că m-am ars o dată şi n-am mai vrut că istoria să se repete. Mai ales că şi statul ăsta la plajă e înşelător. Ai impresia că dacă nu stai liniştită pe păturică ci te duci în apă, înoţi, te bălăceşti, gata, nu te mai bronzezi, dar tocmai în apă te arzi mai repede.

Eh, timpul a trecut, aceste motive sunt acum însoţite de acele probleme menţionate în primul paragraf, care pot apărea de la expunerea la soare fără protecţie adecvată. Şi deşi atunci când merg la plajă procedez corect şi am grijă de mine, nu la fel acţionez atunci când nu sunt la mare. Şi spun asta cu ruşine pentru că ştiu că nu e bine, dar când sunt în oraşul meu natal şi e vară, e caniculă, umblu cu haine subţiri, fără mâneci, sau conduc maşina şi stau lângă geam cu braţele neprotejate de razele puternice ale soarelui, uit mereu să aplic creme cu factor de protecţie solară.

Aşa că anul acesta mi-am propus să-mi creez un nou obicei sănătos, cu ajutorul a trei creme de la Eucerin: spray transparent de protecţie solară FPS 50, gel cremă împotriva alergiilor solare FPS 25 şi gel cremă după plajă împotriva alergiilor solare. Temperaturile au crescut, depăşesc 25 de grade în fiecare zi, aşa că am aplicat zi de zi creme cu factor de protecţie solară, iar acum, după o săptămână de teste, pot să vă povestesc despre fiecare cremă în parte.

dsc08014

PREFERATUL MEU: Spray transparent de protecţie solară FPS 50

Nu sunt una din acele persoane care se ard uşor, cu toate acestea prefer să folosesc creme cu FPS ridicat, cel de 50 fiind preferatul meu. Când merg la mare de obicei astfel de creme îmi cumpăr.

Acest spray de la Eucerin oferă protecţie mare pentru corp şi se recomandă ca fiind indicat şi pentru pielea acoperită de păr şi predispusă la acnee, datorită formulei lejere.

Filtrele foarte eficiente UVA/ UVB (corespunzătoare standardelor UE) şi protecția suplimentară a celulelor din profunzime cu extract de rădăcină de lemn dulce garantează protecția împotriva deteriorării pielii induse de razele UV. Pielea este complet protejată – chiar şi în straturile profunde ale epidermei.

Rezistent la apă şi la transpiraţie. Adecvat pentru sportivi și pentru activități în aer liber. Fără conservanți.

Îmi plac cremele pentru protecţie solară de tip spray, sunt foarte uşor de aplicat, nu rişti să aplici mai multă cremă decât e nevoie, să curgă crema pe tine sau pe jos. Nu faci risipă.

După cum se indică şi în denumire, soluţia de protecţie solară este transparentă (un mare plus din punctul meu de vedere), nu lasă urme, nu este lipicioasă. Se absoarbe foarte rapid şi are o textura lejeră. Este uşor (şi plăcut) parfumat.

Pe mine m-a cucerit, îmi place la nebunie că e transparent, că se absoarbe rapid şi că parfumează aşa frumos pielea. Pentru cei care consideră că FPS 50 e prea mult (ştiu că prietenele mele asta ar zice), este disponibilă şi varianta cu FPS 30. Pentru copii şi pielea lor sensibilă, există varianta spray cu FPS 50+.

dsc08016 dsc08020

Gel-cremă după plajă împotriva alergiilor solare

Îngrijire dupa soare ce calmează şi regenerează pielea afectată de soare. Eficacitatea şi compatibilitatea cu pielea confirmate la pacienţii cu alergii solare. Fără parfum, fără emulgatori pentru a minimiza riscul de alergii.

După expunerea la soare este indicat să se aplice o cremă pentru calmarea pielii. Gelul cremă după plajă de la Eucerin are o textură lejeră, calmează, răcoreşte şi regenerează pielea iritată de soare. Se absoarbe rapid în piele, nu este lipicios şi nu are parfum. Şi este potrivit şi pentru persoanele care suferă de alergii solare.

Când ajungi acasă, după o zi caniculară, este extrem de plăcută aplicarea unei asemenea creme pe pielea fierbinte. 🙂 Garantat!

dsc08018 dsc08024 dsc08025

Gel-cremă împotriva alergiilor solare FPS 25

Protecţie medie UVA/UVB (în conformitate cu recomandările UE) pentru pielea predispusă la alergii solare. Protecţie dovedită împotriva alergiilor cum ar fi erupţia polimorfă la lumină (EPL) sau acneea estivală. Eficacitatea şi compatibilitatea cu pielea confirmate la pacienţii cu alergii solare. Fără emulgatori pentru a minimiza riscul de alergii, fără parfum, rezistent la apă.

Gelul-cremă cu FPS 25 oferă protecţie medie, de aceea se poate folosi atunci când doriţi să vă bronzaţi mai rapid. De exemplu, când merg la mare folosesc la început creme cu FPS ridicat iar în ultimele 2 zile, apelez la creme cu FPS mediu, pentru o uşoară bronzare.

Această cremă o voi păstra pentru plajă. Am încercat-o şi în oraş vreo 2 zile, îmi place că nu este lipicioasă, se aplică uşor, se absoarbe rapid. Nu este parfumată. Este densă, nu este nevoie decât de o picătură pentru o suprafaţă destul de mare de piele.

Şi aşa cum sunt persoane care consideră că FPS 50 e prea mult, aşa sunt şi persoane care au nevoie de o protecţie mai ridicată, aşa că e bine de menţionat că gelul-cremă există şi pe varianta cu FPS 50. Iar pentru copii există loţiunea cu FPS 50+.

dsc08017 dsc08021 dsc08023

Şi la final, pentru că atât am lăudat aceste creme şi am promovat (încă o dată) protecţia împotriva razelor UV, lansez un nou concurs pe blog la care 3 câştigători vor primi câte un set de produse Eucerin Sun, care conţine cele 3 produse prezentate în acest articol. Ce trebuie să faci?

  • Dă Like paginii de Facebook a blogului. Link aici.
  • Răspunde la întrebarea: De ce îţi doreşti produsele din gama Eucerin Sun?

Perioada concursului: 10 iunie – 23 iunie 2014.

Câştigătorii vor fi aleși de mine și de sponsor, dintre persoanele cu cele mai interesante, creative și elaborate răspunsuri.

Concursul este deschis participării tuturor persoanelor fizice cu domiciliul/reşedinţa în România.

Vă rog nu comentaţi ca Anonim şi cu adresă de email fictivă. Voi lua legătura cu câştigătorul în vederea trimiterii premiului, însă dacă nu reuşesc (emailul nu este cel corect, nu mi se răspunde, s.a.), va fi desemnat alt câştigător. Succes!

Concurs – câştigă biografia autorizată a lui Steve Jobs!

1Ofer prin tragere la sorţi biografia autorizată a lui Steve Jobs, realizată de către Walter Isaacson. 

Pornind de la o serie de peste 40 de interviuri cu Steve Jobs, derulate de-a lungul a peste doi ani – precum şi pe intervievarea a peste o sută de persoane apropiate lui Jobs, familie, prieteni, adversari, competitori sau colegi – Walter Isaacson a reuşit să creioneze portretul vieţii trepidante şi a personalităţii de o intensitate mistuitoare a unui antreprenor creativ, care, prin pasiunea sa pentru perfecţiune şi prin hotărârea  încrâncenată, a revoluţionat şase domenii de activitate: computerele personale, filmul de animaţie, muzică, telefoanele, tabletele computerizate şi conţinutul digital.

Ce trebuie să faci?

  • Dă Like paginii de Facebook a blogului. Link aici.
  • Dă Share public acestei postari (ai grijă să setezi opţiunea public altfel nu o voi vedea şi nu vei fi luat în considerare)
  • Lasă un comentariu la acest articol cu cuvântul “particip”. Şi menţionează şi numele cu care ai dat like.

Perioada concursului: 20 mai – 2 iunie 2014 (inclusiv).

Câştigătorii vor fi aleși de mine, prin tragere la sorţi (sistemul random.org). (more…)